Duminica Mironosiţelor

Sfi ntele mironosiţe erau: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob (Marcu 16, 1) şi a lui Iosif (Marcu 15, 47), Maria lui Cleopa, Salomeea, mama fi ilor lui Zevedei (Matei 25, 56), Ioana, Suzana, Marta şi Maria, şi celelalte care I-au slujit Mântuitorului prin virtuţile lor alese.
Ele erau un exemplu pentru viaţa lor curată ce rezona profund cu poruncile Domnului Iisus. Datorită dragostei lor pentru cuvântul dumnezeiesc, ele nu se îndepărtau de Cel ce este „Calea, Adevărul şi Viaţa”.
Întrucât apostolii erau oarecum prelungirea mâinilor şi a voinţei Domnului, focul râvnei mironosiţelor ardea în inima lor mocnit, dar când Mirele ceresc a fost părăsit de toţi, ele I-au fost alături primind cu sufl etul fi ecare palmă, lovitură şi chin, pe care le îndura Izbăvitorul lumii.
Pe când ucenicii se afl au în casă încuiaţi de frica iudeilor, sfi ntele mironosiţe vin la mormânt să ungă cu miresme trupul Domnului Iisus.
„Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă.
Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminica), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt.
Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?” (Marcu 16, 1-3).
Părintele Ilie Cleopa afi rmă: „Astăzi este ziua femeilor creştine. Ele sunt urmaşele femeilor mironosiţe, fi icele Învierii, candelele credinţei, sufl etul familiei” (Arhimandrit Ilie Cleopa, „Predici”).
Femeile trebuie să aibă sădite în inimă cuvintele de Dumnezeu insufl ate: „Darul Domnului este femeia tăcută” (Iisus Sirah 26, 16), „Dar peste dar este femeia ruşinoasă” (Iisus Sirah 26, 17), „Frumuseţea femeii celei bune, podoabă este casei sale” (Iisus Sirah 26, 18), „Femeile să se poarte în port cuviincios” (1 Timotei 2, 9), „Femeia dacă poartă părul lung este de cinste” (1 Corinteni 11, 15), „… femeia să stea liniştită” (1 Timotei 2, 12).
Tot Biblia mărturiseşte că „femeile înţelepte zidesc casa” (Pilde 14, 1) şi „harul femeii va veseli pe bărbatul ei” (Iisus Sirah 26, 15).
Oglindind lumina Sfintei Scripturi, ele se vor putea asemăna mironosiţelor, adică să fi e „întâi la biserică, întâi la rugăciune, la post, la lucru, la milostenie, la citirea cărţilor bune, la îngrijirea bolnavilor; să fi e mame bune, creştine devotate, soţii cinstite, model în societate” (Arhimandrit Ilie Cleopa, „Predici”).
Un mare teolog spune că „scopul femeii este acela de a transforma omul în preot, în sacerdot împărătesc” (Paul Evdochimov, „Femeia şi Mântuirea lumii”), exprimând astfel modalitatea prin care neamul femeiesc poate urma în virtute Maicii Domnului.
„Legată în chiar fi inţa ei de Duhul Sfânt, femeia este Eva-Viaţă, cea care dă viaţă… ea întruchipează iubirea dumnezeiască de oameni” (Paul Evdochimov, „Femeia şi Mântuirea lumii”).
Aşadar, numai prin dragoste femeia se regăseşte pe sine şi îşi împlineşte menirea.
Mai trebuie să cinstim femeile şi pentru adevărul desprins din spusa Sfântului Pavel: „Precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul vine din femeie” (1 Corinteni 11, 12).
Apoi, Vechiul Testament ne atrage atenţia asupra faptului că: „Femeia care se teme de Domnul trebuie lăudată!” (Pilde 31, 30).