Duminica Pogorârii Duhului Sfânt

În această sărbătoare credincioşii se roagă astfel: „Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului… vino şi te sălăşluieşte întru noi…”.
Această cerere ne edifi că asupra faptului că nu suntem cu nimic mai săraci decât cei care l-au văzut sau chiar s-au atins de Domnul Iisus, căci noi Îl avem sălăşluind întru noi pe Dumnezeu Duhul Sfânt, a treia persoană a Sfi ntei Treimi.
În Sfânta Scriptură aflăm că darul Sfântului Duh îndreaptă (I Corinteni 6, 11), înnoieşte şi renaşte (Ioan 3, 5-6), sfi nţeşte sufl etul (Romani 1, 4), revarsă în sufl et iubirea de Dumnezeu (Romani 5, 5), dăruieşte dreptate, pace şi bucurie (Galateni 5, 22).
Este posibil ca noi, oamenii, să ne transfi gurăm astfel încât să ne facem sălaşe ale Duhului Sfânt?
Da! Oamenii, prin lucrarea poruncilor lui Dumnezeu prin care sunt luminaţi, „se fac de aceeaşi cinste cu îngerii cu care se şi întrec” (Sfântul Simeon Noul Teolog, „Scrieri I”).
Poate vă întrebaţi cum vom putea noi, atât de păcătoşi, să ne apropiem măcar puţin de Dumnezeiescul Duh, oare este posibil acest lucru?
Sfântul Duh nu poate fi închis în cutia canoanelor aspre ale autorităţii bisericeşti, mărturiseşte Sfântul Simeon Noul Teolog, căci: „Un frate l-a întrebat pe awa Pimen zicând: Am făcut păcat mare şi voiesc să mă pocăiesc trei ani. I-a zis lui bătrânul: este mult. Şi a zis fratele: dar până la un an? Şi a zis iară bătrânul: mult este. Iar cei de faţă au zis: Dar până la patruzeci de zile? Şi iarăşi a zis: mult este. Şi a adăugat: Eu zic că dacă din toată inima se va pocăi omul şi nu va mai continua să facă păcatul, şi în trei zile îl primeşte pe el Dumnezeu” (Pimen 12, Sfântul Simeon Noul Teolog, „Scrieri I”).
Unde se poate afl a Duhul Sfânt cu certitudine, mai ales acum când Biserica şi slujitorii săi sunt atât de tare loviţi de valurile asprelor critici?
Pe Duhul Sfânt Dumnezeu îl aflăm cu siguranţă în Sfânta Biserică şi în slujbele slujitorilor ei!
Sub masca evlaviei se pot ascunde mari rătăciri, ne spune Sfântul Ioan Iacob Românul, dar iată istorioara care ne edifi că asupra acestui lucru: Un frate a venit la sfi ntele locuri şi s-a adresat Sfântului Ioan Iacob astfel: „Eu, părinte, să-ţi spun adevărat că mi-am pierdut orice încredere în preoţii şi arhiereii de azi. A fost odată mânăstirea mânăstire şi preoţia preoţie, dar astăzi nu mai este. S-a depărtat darul şi Dumnezeu nu mai lucrează prin slujitorii de azi”. „Din vorbele acestea am înţeles că bietul închinător era ori deznădăjduit, ori rătăcit în credinţă, aceste vorbe mi-au umplut inima de durere şi, văzând prostimea lui, precum şi primejdia sufl etească în care se afl a, i-am spus: Dacă nu mai lucrează darul prin slujitorii Sfântului Altar, atunci nu mai este Biserica creştină, pentru care Domnul şi-a vărsat sângele, făgăduind că va fi cu ea până la sfârşitul veacului. Căci zice la Sfânta Evanghelie: Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului. Amin.” („Hrană duhovnicească”)
Dar, totuşi, dacă ştim despre vreun cleric anumite lucruri incriminatorii, mai putem cere de la dânsul împărtăşirea harului?
Da! Împăratul Constantin cel Mare, primind nişte plângeri împotriva unor slujitori cu purtări rele, „n-a voit nici măcar să le citească şi nici nu s-a interesat cine sunt clericii vinovaţi, ci în faţa tuturor a ars hârtiile cu plângeri zicând următoarele cuvinte: «Dacă eu însumi aş vedea cu ochii păcătuind pe vreun cleric, atunci l-aş acoperi cu hlamida mea»” (Sfântul Ioan Iacob, „Hrană duhovnicească”).
Tot Sfântul Ioan Iacob afi rmă că „sunt unii creştini care nu judecă şi nici nu vădesc neputinţele clericilor, dar în schimb se feresc să ia blagoslovenie de la cei cunoscuţi cu neputinţe omeneşti sau pătimaşe”.
Dar „Fraţilor, dacă preotul sau arhiereul este drept credincios, atunci să fi m încredinţaţi că darul Sfântului Duh lucrează prin el la orice Taină bisericească - oricât de păcătos ar fi el” („Hană duhovnicească”).
Cum se posedă Duhul Sfânt?
Existenţa Duhului Sfânt este personală şi împărtăşirea cu El este una conştientă şi vie.
Duhul Sfânt comunică cu noi: „Iar Duhul a zis lui Filip: Apropiete...” (Faptele Apostolilor 8, 29), „… a zis Duhul către el: Iată, te caută trei oameni” (Faptele Apostolilor 10, 19).
Duhul Sfânt ne călăuzeşte viaţa: „Mânaţi de Duhul Sfânt…” (Faptele Apostolilor 13, 52).
Fie ca toţi să primim darul Duhului Sfânt, „Fiindcă toţi câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu, fi ii lui Dumnezeu sunt” (Romani 8, 16).