Duminica Sfântului Apostol Toma

Şi în zilele noastre sunt oameni care deşi văd, se îndoiesc

Inginerul doctorand Marius Arghirescu, în cadrul unei comunicări ştiinţifi ce cu participare internaţională, a explicat venirea Sfi ntei Lumini la mormântul Domnului prin fenomenul de fulger globular.
Astfel, descărcarea luminoasă sub formă de fulger reprezintă premisa formării de fulger globular, conform următoarei succesiuni posibile de fenomene fi zice: e de presupus că pereţii bisericii realizează, prin gradul scăzut de umezeală, o relativă izolare electrostatică a cupolei metalice în raport cu solul. Această cupolă se încarcă astfel cu o sarcină electrostatică sufi cient de mare, sub acţiunea gradientului de câmp electric dintre sol şi nori (de peste 200V/m), generat de sarcina norilor, sarcina cupolei menţinându- se atât timp cât aerul din biserică e uscat (neîncărcat cu vapori de apă şi săruri).
Când în biserică lumea vine în număr mare, după cele 15-20 minute de „rugăminţi fi erbinţi” ce preced apariţia fenomenului, aerul din biserică se încarcă cu o cantitate relativ mare de aerosoli (vapori de apă şi săruri) produşi prin transpiraţie, devenind astfel bun conducător de electricitate. La deschiderea uşilor mormântului, aceşti aerosoli pătrund în incinta mormântului, făcând aerul bun conducător de electricitate şi sarcina cupolei se descarcă sub formă de fulger obişnuit, fenomen facilitat de condensul de apă de pe mormânt („roua divină”) şi de rolul de cavitate rezonantă pentru undele electromagnetice, realizat de construcţia cupolei bisericii (rezonanţa electromagnetică a acesteia slăbind legăturile interatomice şi facilitând ionizarea).
Fulgerul obişnuit produce în imediata apropiere a cupolei, prin ioni produşi în calea-lider a fulgerului, o cantitate de ioni pozitivi ce este separată de sarcinile negative prin sarcina reziduală a cupolei bisericii, favorizându-se astfel legarea ionilor pozitivi şi atomilor neutri care, prin învelirea cu un strat de molecule de aer neutre, formează sfera plasmatică cu înveliş protector molecular reprezentând fenomenul de fulger globular.
Acest fulger globular reprezintă de fapt „sfânta lumină” ce coboară din vârful cupolei şi încarcă electric vata presărată pe mormânt, care prezintă astfel o aură de ionizare specifi - că de „foc ce nu mai arde”, similară „focului Sfântului Elm” (descărcarea electrică prin efect Corona).
Conform explicaţiei anterioare, fenomenul de venire a Sfi ntei Lumini la mormântul Domnului reprezintă, deci, un caz natural.

Răspunsul Bisericii Ortodoxe

Una dintre minunile care au loc, în fi ecare an, în zilele noastre, este aceea a apariţiei Sfi ntei Lumini la Sfântul Mormânt în noaptea de Înviere, adică a acelei lumini neaprinse de mână omenească.
Asupra acestui fapt există numeroase mărturii, sute şi sute de credincioşi fi ind prezenţi în momentul când, în noaptea Învierii lui Hristos, luminează pe pământ pentru câteva minute un foc nematerial, o lumină care poate fi ţinută în mână fără a te arde.
Sfânta Lumină se aprinde în Ierusalim, pe Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos, în Sâmbăta Mare, ziua, între orele 12.30-14.30, în timpul Vecerniei Mari.
Lumina Sfântă se manifestă diferit de la un an la altul: ca o stea strălucitoare, ca roua, ploaia sau zăpada strălucitoare ori norii, ca înger sau porumbel, ca flăcări de foc care nu mistuie, ca sclipiri de lumină sau ca fulgere, ca o lovitură de trăsnet, ca o lumină albastră care creşte în intensitate şi devine albă.
Timp de aproximativ trei minute, fl acăra lumânărilor aprinse din Focul ceresc nu arde, iar credincioşii îşi ating faţa, gura, mâinile, hainele, spre binecuvântare şi tămăduire.
Sfântul Mormânt este controlat încă din noaptea Vinerii Mari, după prohod, de către câţiva poliţişti civili necreştini - un arab, un turc şi o persoană din partea statului Israel. Ei verifi că faptul ca toate obiectele din interior să nu aibă vreo sursă de foc, verifi că lespedea Sfântului Mormânt şi controlează corporal pe arhiereul grec care presară vata pe mormântul Domnului.
Apoi se sting toate luminile şi se pecetluieşte uşa Sfântului Mormânt cu două mari peceţi, benzi de pânză albă cu ceară şi sigilii la capete, în forma de X. Gardienii rămân de pază la uşa Mormântului, până când se aprinde Sfânta Lumină.
Sâmbătă în jurul orei 12, patriarhul se dezbracă şi rămâne numai în stihar alb, cu epitrahil, mânecuţe şi brâu. Mai întâi este controlat peste tot de poliţiştii necreştini, în prezenţa reprezentanţilor ofi ciali armeni, catolici şi copţi, să nu aibă vreo sursă de foc.
Apoi patriarhul desigilează uşa Sfântului Mormânt, prin ruperea peceţilor şi întră în prima încăpere, numită „Capela Îngerului”, însoţit, după tradiţie, de un arab musulman.
Iată ce spune Patriarhul Ierusalimului, Diodorus, despre aceasta:
„Intru în Mormânt şi îngenunchez cu frică sfântă în faţa locului unde a zăcut trupul lui Hristos după moarte şi de unde a înviat. Îngenunchind în faţa acestui loc, unde El a înviat din morţi, suntem aduşi în imediata apropiere a Învierii sale slăvite.
Îmi găsesc drumul prin întuneric în camera interioară, unde cad în genunchi. Aici spun anumite rugăciuni care ne-au fost transmise de-a lungul secolelor şi după aceea aştept. Câteodată aştept câteva minute, dar în mod obişnuit minunea se întâmplă imediat după ce am spus rugăciunile.
Din mijlocul pietrei pe care a fost culcat Iisus se revarsă o lumină nedefi nită, în mod normal cu o tentă albăstruie, dar culoarea se poate schimba şi lua multe nuanţe. Nu poate fi descrisă cu cuvinte omeneşti.
Lumina răsare din piatră ca şi ceaţa care se ridică deasupra unui lac, piatra pare a fi acoperită de un nor, dar este lumină. Lumina se comportă diferit în fi ecare an. Uneori acoperă doar piatra, alteori luminează tot Mormântul, aşa încât oamenii de afară văd Mormântul plin de lumină. Lumina nu arde! Niciodată nu mi-am ars barba în toţi cei 16 ani de când sunt Patriarh al Ierusalimului şi am primit Focul Sfânt. Lumina are altă consistenţă, diferită de lumina focului care arde în candelă.
La un moment dat, Lumina se înalţă şi formează o coloană în care focul este de natură diferită, aşa că pot aprinde lumânările mele de la ea. După ce am primit fl acăra, ies şi dau Focul întâi Patriarhului Bisericii Ortodoxe Armene, apoi Patriarhului Copt şi, după aceea, tuturor celor prezenţi în Biserică.
Ori de câte ori non-ortodocşii au încercat să obţină Lumina Sfântă, tentativele lor au eşuat lamentabil. Se cunosc cel puţin trei astfel de încercări. Una dintre cele mai memorabile a avut loc în anul 1579, în timpul ocupaţiei otomane a Ierusalimului”.
Patriarhul ortodox a fost nevoit să meargă într-o biserică alăturată, pentru a fi cât mai aproape de altarul unde în fi ecare an are loc minunea. Dintr-o dată, un fulger a lovit năpraznic mijlocul coloanei de marmură din incinta curţii interioare a Bisericii şi a crăpat-o, iar prin fi sură, Focul Sfânt a trecut drept spre lumânarea Patriarhului, pe care a aprins-o.
Cine vrea să vadă o mare minune a zilelor noastre, cine doreşte să se întărească mai mult în credinţă, să meargă la Mormântul Domnului de Sfi ntele Paşti şi va vedea minune negrăită.
Persoana care experimentează o astfel de minune pleacă de la Ierusalim complet schimbată. Pentru mulţi dintre cei care participă la ceremonie, viaţa se împarte în două mari perioade: „înainte” şi „după” miracolul Luminii Sfi nte de la Ierusalim.