Duminica Sfîntului Grigorie Palama

„Cunoaşte-te că eşti îndoit şi ai urechi îndoite, sensibile şi înţelegătoare, pentru că şi sorii sunt îndoiţi şi, la fel, lumina este îndoită, sensibilă şi spirituală. De-i vezi pe aceştia vei fi om, cum a fost creat omul la început. Dar dacă vezi soarele sensibil, însă nu şi pe cel spiritual, eşti, neîndoielnic, pe jumătate mort” (Sfântul Simeon Noul Teolog, „Imne”).
Oare noi, cei de astăzi, suntem ca slăbănogul din Sfânta Evanghelie, sau jumătate morţi? Vom vedea în cele ce urmează:
Globalizarea riscă să devină agentul „sfârşitului istoriei” şi bascularea civilizaţiei umane prin crearea „ultimului om” (Fukuyama): „omul mondial”, „homo economicus”, omul automatizat care trăieşte numai pentru producţie şi consum - golit de cultură, politică, sens, conştiinţă, religie şi orice transcendenţă (J. Ramonet).
Problema modernităţii stă în investirea timpului cu atributele tari ale fi inţei, ceea ce face ca omul să devină, prin obsesia „noutăţii”, captivul fl uxului temporalităţii - în cele din urmă al neantului şi al morţii -, obligat să construiască şi să inventeze în permanenţă totul, inclusiv propria sa natură (H. R. Patapievici).
Omul contemporan e lipsit de orice „pământ şi cer” (Heidegger) şi de medierea lor liturgică (J. J. Lacoste), de orice transcedere şi înrădăcinare, redus la fl uxul temporal al producţiei şi consumului, în care fi inţa este confi scată nihilist de posesiune, ca esenţă a puterii (J. P. Culianu).
Redus la imediat şi la necesitate, omul recent globalizat e singur, fără apărare, atât împotriva manipulărilor tehno-economice, cât şi a forţelor oarbe ale instinctelor şi agresivităţii, ale concupiscenţei şi violenţei.
Piaţa şi mediile confi scă timpul oamenilor care uită să conjuge verbele esenţiale: a fi , a locui, a gândi, a se îngriji, a se ruga.
Religiile fi e se repliază colectivist, identitar şi antimodern în mişcări extreme de tip integrist sau fundamentalist, cu caracter radical, exclusivist şi polemic, fi e se dizolvă într-o religiozitate individuală, difuză, eclectică, relativistă, anonimă şi sincretică, dezangajată eclezial şi politic.
Sociologii identifi că fenomene generale de declin ale religiilor instituite şi deproliferarea religiozităţilor paralele sub forma unor nebuloase mistico-ezoterice, a unei spiritualităţi improvizate magico-ezoterice, terapeutice sau paraştiinţifi ce pur umaniste, desprinse de orice instituţii şi tradiţii religioase (apariţia religiilor fără Dumnezeu).
Tendinţa generală în creştinism este spre un creştinism tot mai dereglat, difuz, implicit şi improvizat. Deşi mulţi se declară creştini, foarte puţini sunt cei practicanţi, majoritarii fi ind adepţii unui creştinism difuz, fuzionat cu credinţe paralele, fl uctuante şi nesigure.
Declaraţia de apartenenţă confesională şi chiar practica riturilor de trecere (botez, cununie, înmormântare) este doar parţial motivată religios, ţinând mai degrabă de statutul de repere simbolice şi istorice în constituirea unor identităţi individuale şi colective.
După ce ne-am convins cât suntem de slăbănogi, să-l ascultăm pe Sfântul Grigorie Palama, pentru a ne ridica şi a ajunge la limanul liniştii:
„Noi trebuie să luptăm totdeauna împotriva legii păcatului şi s-o izgonim din trupul nostru, adică simţurilor noastre să le rânduim a primi cât li se cuvine şi cât e de nevoie, apoi să ne aplecăm cu stăruinţă spre dragoste şi să alungăm din mintea noastră orice gând care ne împiedică mintea să urce la Dumnezeu. Şi când ne vom curăţi cu înfrânarea, iar mintea o înfăţişăm lui Dumnezeu curată şi lămurită prin rugăciune, atunci vom dobândi darul Dumnezeiescului Duh pe care-L făgăduieşte Domnul celor ce au inima curată (Matei 5, 8), atunci vom putea spune cu Sfântul Pavel: „Dumnezeu care a zis ca din întuneric să strălucească lumină, Acela a strălucit în inimile noastre spre luminarea cunoştinţei măririi lui Dumnezeu... şi avem comoara aceasta în vase de lut...” (2 Corinteni 4, 6-7) (Sfântul Grigorie Palama, „Pentru cei ce cu sfi nţenie se liniştesc”, Filocalia).
„Şi atunci virtuţile luminate vor învălui sufl etul însuşi şi trupul în lumină şi-i vor lumina apoi şi pe ceilalţi afl aţi în întunericul vieţii” (Sfântul Simeon Noul Teolog, „Imne”).