Epitrahilul Părintelui Arsenie Boca de la Schitul Şinca Nouă

Ocrotitorul familiei mele, Părintele Arsenie Boca, m-a ajutat să ajung mai repede decât speram la Schitul Şinca Nouă din judeţul Braşov şi asta într-o zi cu totul specială, datorită faptului că prin metodele lui duhovniceşti încă o dată m-a surprins când m-a informat, prin gura unui blând ieromonah, că acolo se află epitrahilul dânsului. Am dorit imediat să aducem cinstire şi să ne rugăm lui Dumnezeu, atingând acest odor de mare preţ pentru noi, creştinii dreptslăvitori, odor sfânt ce simbolizează jugul slujirii lui Hristos şi darul Sfântului Duh, purtat de marele nostru duhovnic, al românilor, Părintele Protosinghel Arsenie Boca, care a fost un neîntrecut propovăduitor al cuvântului evanghelic. Vă mărturisesc că am avut aceleaşi emoţii ca şi atunci când am descoperit icoana pictată de Părintele Arsenie Boca de la Chichiş, din judeţul Covasna.
Am luat soţia şi pe doi prieteni, soţ şi soţie, din Braşov şi am călătorit pe drumuri şerpuitoare de munte cu Logănelul nostru cel viteaz, acum cu ţintă precisă: Schitul Şinca Nouă din Ţara Făgăraşului. Aici am găsit un alt protosinghel... pe ucenicul vrednicului de pomenire Părinte Teofil Părăian, adică pe Protosinghelul Matei Bilauca (foto jos, centru stânga).
Vino după Mine!
„Şi trecând Iisus pe acolo a văzut un om şezând la vamă, cu numele Matei, şi i-a zis: Vino după Mine. Şi sculându-se a mers după Dânsul” (Matei 9, 9).
Dragi cititori, vă întreb pe dumneavoastră: câţi călugări cunoaşteţi cu numele de Matei? Eu personal cunosc doar unul. Matei este foarte rar numit un monah, de aceea am rămas surprins când am auzit prima dată într-o mănăstire îndemnul: du-te şi vorbeşte cu Părintele Matei. Mi s-a părut un pic curios la început, dar în acelaşi timp eram bucuros că aveam şi eu un tiz printre slujitorii lui Dumnezeu.
Pe Părintele Protosinghel Matei Bilauca, Stareţul Schitului „Duminica Tuturor Sfinţilor Români” din Şinca Nouă, l-am cunoscut în urmă cu mulţi ani de zile, pe când vieţuia la Sfânta Mânăstire Sâmbăta de Sus, în apropierea marelui duhovnic Teofil Părăian nevăzătorul, dar văzător cu duhul. Era pe vremea când nici eu şi nici dânsul nu aveam fire de păr alb în barbă. Mi l-a recomandat părintele Stareţ Ilarion Urs. După ce am trecut de mirarea cu numele, am ajuns la mirarea de felul cum arată. L-am îndrăgit instantaneu. Apoi am trecut la mirarea cum vorbeşte, după care a venit şi mirarea cum gândeşte. Peste câţiva ani m-am gândit să-l rog să-mi fie duhovnic, dar nu a fost să fie. Distanţa între noi era prea mare... Pe parcursul anilor ne-am mai revăzut de câteva ori prin Ţară şi tot de atâtea ori îi promiteam părintelui că o să-l vizitez într-o bună zi, când o să trec pe la el la mănăstire. Bunul Dumnezeu a rânduit prin Părintele Arsenie Boca ca să ajung doar în a treia Duminică din Post, în sfânta zi de 7 aprilie 2013, atunci când ortodoxia sărbătorea Ziua Crucii.
Schitul e nou,
dar Mănăstirea e veche...
Schitul cu hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor Români” a fost înfiinţat în anul 2009 la iniţiativa primarului din Şinca Nouă, Dumitru Flucuş, a preotului paroh Sorin Suciu, dar şi a credincioşilor din parohie, pe locul unei foste mănăstiri dărâmate de Bucow în urmă cu două secole şi jumătate. Locul acesta a rămas în conştiinţa credincioşilor ca fiind „Lunca Mănăstirii”.
Prima Liturghie după 250 de ani a fost săvârşită de Preasfinţitul Andrei Făgărăşeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.
Slujba de sfinţire a Bisericii a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, în data de 25 iunie 2011.
Schitul are trei vieţuitori şi este cu viaţă de obşte.
Aici se ştie că se află sfinte moaşte ale Sfintei Anastasia Romana şi ale Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina, de aceea este foarte căutat acest loc, mai ales acum, când bolile, în special nemilosul cancer, macină poporul.
Epitrahilul...
După ce am parcurs un drum pitoresc şi după ce am constatat cu bucurie că acest traseu a fost foarte bine semnalizat cu indicatoare rutiere noi, care nu te lăsau să greşeşti drumul spre mănăstire, am parcat maşina şi ne-am grăbit să intrăm în Biserică. Biserica am găsit-o arhiplină. Intră dacă poţi... Nu am putut, până când o creştină cu o cutie mare în mână musai trebuia să intre, căci erau prinoase duse spre binecuvântare. Pe traseul ei am reuşit şi eu să mă strecor înăuntru. Bisericuţa este mică, de fapt este paraclisul schitului, dar frumos împodobită. Mi-a atras atenţia imediat baldachinul unde se află racla cu sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Nectarie şi ale Sfintei Anastasia Romana şi frumoasele icoane de pe catapeteasmă. Părintele Matei a săvârşit Sfânta Liturghie, după care ne-a anunţat programul pelerinajului cu Sfânta Cruce de la Schit până la Biserica din comuna Şinca Nouă, pe o distanţă de aproximativ 5 kilometri. După ce lumea a ieşit din locaş, părintele ne-a binecuvântat şi, după o scurtă discuţie, l-am rugat să ne scoată epitrahilul pentru a-l avea la rugăciune atunci când ne închinăm la racla cu sfintele moaşte ale Sfântului Nectarie (foto sus). Mare bucurie am avut când am văzut că părintele aşează cu evlavie epitrahilul Părintelui Arsenie Boca la baldachinul cu moaşte pentru ca noi, pelerinii, să putem să ne rugăm lui Dumnezeu şi sfinţilor Lui în genunchi. Şi ne-am rugat şi am mulţumit Domnului şi Părintelui Arsenie Boca că ne-a dat posibilitatea să atingem acest obiect sacru purtat de dânsul pe când slujea sfintele şi dumnezeieştile liturghii, acum, după atâţia ani de la mutarea la cele veşnice, căci noi cât a trăit părintele nu am avut posibilitatea să-l cunoaştem. Multe minuni a săvârşit Părintele Arsenie, o parte din ele fiind deja scrise în ziare şi reviste şi în câteva cărţi apărute de-a lungul anilor. Cu noi, personal, sau întâmplat multe lucruri minunate şi chiar vindecări care s-au făcut cu ajutorul Părintelui Arsenie Boca. Foarte repede ne-a ajutat ori de câte ori am avut nevoie şi acum când ne-am închinat în faţa epitrahilului am simţit prezenţa Părintelui ca şi cum ar fi fost în faţa noastră. Chiar am ridicat ochii să-l văd pe părinte acolo, atât de mare a fost senzaţia aceasta.
Bucuria aceasta am purtat-o în sufletul nostru pe tot parcursul zilei, căci imediat a trebuit să ne pregătim de pelerinajul cu Sfânta Cruce. Părintele a ieşit în pridvor şi a citit prima Evanghelie, iar poporul a format un rând care mergea în spatele Sfintei Cruci frumos împodobită.
Sub semnul Sfintei Cruci
şi a prezenţei Părintelui
Arsenie Boca
Părticica din lemnul Sfintei Cruci a fost primită pentru o scurtă vreme tocmai de la Preasfinţitul Episcop-vicar Sofian Braşoveanul, din Munchen. Creştinii şincani, îmbrăcaţi în haine populare româneşti, au tămâiat pe tot traseul şi au cântat imnuri religioase, ceea ce a făcut ca atmosfera să fie foarte încărcată duhovniceşte. Pe parcursul întregului traseu, toţi pelerinii pe rând au purtat crucea. Părintele Matei, la anumite intervale se oprea şi citea din Sfânta Evanghelie. Deşi la început credeam că drumul o să fie lung şi obositor, am simţit că am ajuns repede în sat şi parcă am plutit până acolo. Am avut bucuria să merg alături de Părintele Matei, care a purtat scurte discuţii duhovniceşti cu cei care se apropiau de dânsul spre edificare sau binecuvântare.
S-a vorbit mult despre Părintele Arsenie Boca, despre ajutorul şi ocrotirea primite de la el de omul care are evlavie la dânsul. Prezenţa Părintelui Arsenie alături de noi a fost foarte puternică, căci am aflat mărturii noi povestite de părintele stareţ, care ne-a povestit despre puterile Părintelui Arsenie Boca date de Dumnezeu. Astfel, nici nu ne-am dat seama că am ajuns în sat până când nu am auzit din depărtare fanfara cântând. Odată ajunşi, ne-au întâmpinat oficialităţile, un sobor de preoţi, fanfara şi mulţime de oameni tineri şi bătrâni, îmbrăcaţi româneşte, veniţi să conducă alaiul sosit de la mănăstire spre Biserica satului.
Părintele Arsenie Boca
este ocrotitorul comunei
Şinca Nouă. Oficial!
De la intersecţie, alaiul mult mai numeros pleacă spre Biserică, spre bucuria sătenilor bătrâni care au ieşit în faţa porţilor privind cu lacrimi în ochi mişcarea râului de oameni ce curgea valuri, valuri spre sfântul locaş de cult al comunei. La eveniment au participat şi ziarişti, fotografi, cameramani de la anumite televiziuni. Un tânăr fotograf de la Codlea, pe nume Iulian, s-a suit sus pe un stâlp de telegraf pentru a surprinde cât mai bine coloana de şincani care parcă nu se mai termina. Primarul merge în fruntea alaiului îmbrăcat româneşte, cu eşarfa tricoloră peste costumul naţional, dându-i sărbătorii şi dimensiunea patriotică, căci nu puteai să nu rămâi mişcat şi să nu treacă un fior prin tine când vedeai atâţia români mărşăluind spre casa lui Dumnezeu. La Biserica din sat a avut loc apoi Maslul de obşte, după care oamenii s-au putut închina la Sfânta Cruce.
În locaşul de cult mă apropii de primarul Dumitru Flucuş şi îl felicit pentru tot ce a făcut pentru sărbătoarea din această zi şi pentru că a reuşit să strângă atâta lume. Se smereşte şi îmi zice că ce văd aici este datorită Părintelui Matei de la Schit, care în fiecare Duminică din lună săvârşeşte slujba Sfântului Maslu împreună cu Părintele locului Sorin Suciu şi cu alţi colegi preoţi din împrejurimi. Îl întreb pe primar dacă este adevărat că au ales ca ocrotitor pe Părintele Arsenie Boca.
Da, vine răspunsul imediat, la iniţiativa mea, Consiliul Local Şinca Nouă a proclamat ca ocrotitor al comunei pe marele nostru duhovnic Părintele Arsenie Boca, prin HCL Nr. 24 din 7 noiembrie 2012.
Frumoşi mai sunt şincanii aceştia, şincanii noi cum li se mai spune. Frumoşi la trup, frumoşi la suflet. Alături de ei simţi că e bine să fii român şi că e firesc să fii creştin.
Am plecat spre Şinca Veche, alt loc sfânt al Patriei noastre, dar gândul ne-a rămas la epitrahilul Părintelui Arsenie Boca, epitrahil care, fără să exagerez, este un element concret, vizibil şi palpabil de aducere aminte şi de nădejde că vom primi în continuare ajutor de sus de la marele nostru duhovnic, schimbător de vieţi, făcător de minuni şi luminător al minţilor, născut pentru noi şi mântuirea noastră.

Text: iconar Matei Schinteie
Foto: Matei Schinteie,
Alexandru Bucşa,
Iulian Săftulescu

Categorie: