EROICA ÎNDÂRJIRE

O nouă apariţie editorială

Scriam în urmă cu mai mulţi ani că, pentru mine, imaginea profesorului Ilie Şandru este cea sugerată de o scurtă povestioară a poetului Valentin Marica, narată la Topliţa cu prilejul lansării uneia dintre multele cărţi scrise de nea Ilie: „O femeie - relata poetul - purta sub braţ o pâine. Se ducea după apă, se ducea la o vecină, se ducea la primărie, se ducea la muncile câmpului, pâinea nu-i lipsea de sub braţ. Întrebată de ce poartă permanent pâinea cu sine, femeia a răspuns: Să nu fiu singură”. Aşa l-am văzut şi eu pe profesorul Şandru. La Iaşi sau Ploieşti, la Chişinău sau Timişoara, la Roman sau Sfântu-Gheorghe, la Miercurea-Ciuc sau Paşcani, la Caransebeş, Topliţa sau Bilbor, unde ne-am întâlnit la diverse manifestări literar-ştiinţifice, în geanta, care-l însoţea neîncetat, erau întotdeauna cărţi, de obicei, din recenta sa apariţie editorială. Niciodată singur, permanent însoţit de cărţile sale dragi. Şi mai scriam că nu puteam să mi-l imaginez altfel decât: „Omul cu cartea. Omul, însoţit permanent de creaţia sa, în dialog continuu cu ea întru-perfecţionarea ei, cu o trudă, comparabilă cu cea a bijutierului - minuţioasă şi stăruitoare. Cineva afirma că Ilie Şandru este aproape un taciturn, vorbeşte puţin şi concentrat. Nu, Ilie Şandru vorbeşte necontenit, dar, cu opera sa. Acasă, pe stradă, în desele sale călătorii în Ţară sau în afara graniţelor sale”.
Că am avut atunci dreptate o dovedeşte activitatea sa scriitoricească ce se desfăşoară şi în prezent la „foc continuu”. De peste două decenii, profesorul Şandru ne-a obişnuit cu publicarea, de obicei la începutul anului, a unei noi cărţi pe care o lansa la Topliţa de „Ziua Ilie Şandru” (aproximativ în perioada 20-22 martie), cum ne-am obişnuit să spunem noi, participanţii la această manifestare. În anul 2018 însă, scriitorul Ilie Şandru ne-a mai făcut o bucurie foarte plăcută, surprinzându-ne în „vâltoarea” Centenarului, cu publicarea a două cărţi. De „Ziua Ilie Şandru” era lansat, în preajma sărbătoririi Unirii cu Patria-Mamă a Basarabiei (27 martie), volumul „Basarabia iarăşi şi iarăşi…”, iar „ca o continuare a acestui volum, cum mărturisea autorul, cartea „Eroica îndârjire - Evocare romanţată a eroismului românesc, la aniversarea Centenarului Marii Uniri: 1918-2018”, apărut în luna noiembrie, la Editura „Vatra veche” din municipiul Târgu-Mureş.
Cunoscându-l foarte bine pe scriitorul, profesorul de istorie şi publicistul Ilie Şandru, ştiind respectul său profund faţă de momentele fundamentale ale istoriei neamului, sunt convins că această a doua apariţie editorială a anului 2018 se datorează dezamăgirii profunde, chiar revoltei aş spune, pe care i-a produs-o spectacolul dezagreabil prezentat de politicienii Ţării (guvernanţii momentului şi prostănaca opoziţie), care „s-au unit” în a caricaturiza această măreaţă sărbătoare a neamului. Apariţia volumului „Eroica îndârjire” este reacţia firească a lucidităţii scriitorului patriot, care a gândit că darul cel mai de preţ pe care-l poate face cu acest prilej Neamului său este o carte a readucerii aminte a faptelor glorioase ale înaintaşilor, o carte de „evocare a eroismului românesc, la Centenarul Marii Uniri”. În acest sens, ţin să subliniez faptul că cei ce „le pasă de pământul ăsta, de Ţara numită România, pentru întrupatul nostru ideal naţional de la 1 Decembrie 1918” gândesc la fel, independent unul de celălalt. Astfel, gândurile scriitorului Ilie Şandru s-au identificat cu cele ale academicianului Ioan Aurel Pop, rostite de curând la Ateneul Român (18 septembrie 2018): „Unirea i-a coagulat pe români şi în formele de manifestare ale vieţii cotidiene, de aceea unirea trebuie făurită, refăurită şi retrăită mereu şi mai ales acum la un secol de la împlinirea României Întregite. Unirea nu este un dat, ci este o grea cucerire, iar cuceririle nu se lasă de izbelişte, ci se apără, se ocrotesc şi se primenesc în fiecare zi, după exemplul generaţiilor trecute”.
De-a lungul timpului am avut multiple motive pentru a deveni un avid cititor al lucrărilor semnate de Ilie Şandru. Cărţile literar-istorice ale lui Ilie Şandru, mai bine spus, cronicile evenimentelor majore din istoria Patriei tratate de dânsul au suplinit, în măsura în care cititorii şi mai cu seamă elevii au avut acces la ele, lipsa de informaţie istorică patronată de instituţiile abilitate ale Statului Român (Ministerul Învăţământului, sau Educaţiei, sau Ştiinţei sau cum s-ar mai numi el, Ministerul Culturii) şi, mai direct spus, abandonarea cu bună ştiinţă de către guvernanţii români din ultimul sfert de veac, a predării în şcoală a istoriei naţionale, impusă treptat din anii 1995-1998, prin: reducerea numărului de ore săptămânal; eliminarea unor teme şi reducerea conţinuturilor celor rămase; negarea şi falsificarea unor date şi evenimente importante din istoria naţională; integrarea Istoriei Românilor în istoria universală fără niciun fel de discernământ; înlocuirea însăşi a titlului disciplinei „Istoria Românilor” cu „Istorie”. În concluzie, după cum afirma şi academicianul Dinu C. Giurescu, „Şcoala românească trece printr-o nesfârşită criză, tot ce ţine de istoria, cultura şi civilizaţia naţională este trecut pe linie de garaj. Scoatem generaţii în şir fără sentimentul de patrie. Să-ţi iubeşti Ţara a devenit o infracţiune!”. Ori romanul istoric şi publicistica sa acoperă în mare măsură lacunele programelor şcolare actuale. Cărţile lui Ilie Şandru - „Patriarhul Miron Cristea”, „Pe urmele lui Octavian C. Tăslăuanu”, „Peste hotarele timpului”, „Ani de zbucium”, „Destine după… destine”, „Eroica îndârjire” - sunt adevărate cronici între ale căror file sunt ilustrate fapte şi întâmplări reale din viaţa românilor desfăşurate de-a lungul câtorva secole în spaţiul Văii Mureşului superior şi limitrof acestuia. Asemenea şi volumele de publicistică - „Basarabia iarăşi şi iarăşi...” şi „Jurnal de Basarabia” - se constituie, cu certitudine, în materiale auxiliare predării istoriei, suplinind, în cea mai mare parte, lipsa de informaţie din manualele şcolare actuale privind istoria contemporană a acestei provincii româneşti.
Actualul roman istoric înfăţişează, pe parcursul a 22 de episoade, momentele esenţiale ale desfăşurării Primului Război Mondial şi ale consecinţelor acestora asupra atitudinii şi poziţiilor politico-militare adoptate de Statul Român, partidele politice şi categoriile sociale din România şi teritoriile aflate sub ocupaţie străină de-a lungul unor faze ale războiului: a neutralităţii (iulie 1914 - august 1916), a principalelor bătălii (august 1916 - octombrie 1917), a armistiţiului (noiembrie 1917 – octombrie 1918), a reluării ostilităţilor militare şi înfăptuirii Marii Uniri. Autorul, un cunoscător profund al istoriei şi un talentat literat, reuşeşte în prima parte a volumului să evidenţieze factorii externi ai izbucnirii războiului, prezentând contextul internaţional de la început de secol XX, cât şi poziţiile forţelor politice din întregul spaţiu românesc vizând rezolvarea idealurilor naţionale ale Poporului Român. Semnificativ în acest sens este scurtul şi inspiratul dialog purtat între eroul său preferat, Octavian C. Tăslăuanu şi marele istoric Nicolae Iorga, scriitorul reuşind, în acelaşi timp, să ne introducă, încă din primele rânduri, în atmosfera specifică romanului său istoric.
Cea mai mare parte a volumului este dedicată marilor bătălii purtate de Armata Română pe frontul din Moldova, începând cu luptele din trecătoarea Oituzului, din toamna anului 1916, şi continuând cu cele de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, din vara şi toamna anului 1917. Desfăşurarea bătăliilor de pe văile Oituzului, Trotuşului, Caşinului, Tişiţei, Putnei, Plaiurile Fata Moartă sau Clăbucelului, Vârfurile Cernica sau Bradului, Dealul Tălâmba sau Măgura Caşinului, dă posibilitatea autorului de a evidenţia „eroica îndârjire” şi spiritul de jertfă al soldatului-ţăran şi corpului ofiţeresc român pentru aş apăra Ţara în condiţiile inferiorităţii dotării cu armament şi echipament militar modern, obosiţi până la epuizare şi flămânzi, dar mobilizaţi de exemplul strămoşilor şi nemărginita dragoste faţă de neamul lor. Un episod romantic şi interesant, integrat acţiunilor militare, îl constituie cel trăit de eroul principal al romanului, artizanul victoriilor Armatei Române de la Oituz şi Mărăşeşti, cel care a simplificat tot ce înseamnă patrie şi patriotism prin lozinca „Pe aici nu se trece!”, generalul Eremia Grigorescu.
Încetarea luptelor, în iarna şi primăvara anului 1917, dă posibilitatea autorului de a reliefa eforturile autorităţilor române, ajutate de Misiunea militară franceză, pentru reorganizarea, înarmarea, echiparea şi instruirea Armatei Române, precum şi efortul de combatere a epidemiei de tifos exantematic prin dezinsecţie sau „citirea jurnalului” care presupunea, cum ne spune autorul, „curăţatul păduchilor, pentru a depista noutăţile” în materie. În acelaşi timp, a însemnat intensificarea strădaniilor monarhiei şi a guvernanţilor de a diminua şi elimina influenţa bolşevică, exercitată prin intermediul soldaţilor ruşi de pe frontul românesc, de a îndârji ţăranul-soldat în lupta pentru apărarea pământului sfânt al Ţării, adoptând „Proclamaţia regelui Ferdinand I” în care se promitea pământ ţăranilor şi drepturi cetăţeneşti, fapt bine subliniat în paginile romanului lui Ilie Şandru.
Descrierea acţiunilor militare şi a faptelor de eroică îndârjire din vara anului 1917 ne dovedeşte atât bogata documentare a autorului, cât şi credinţa sa nestrămutată că numai această atitudine fermă, neclintită a soldatului-ţăran, a fost determinantă pentru însăşi existenţa viitoare a României şi realizarea idealului său naţional: Marea Unire. Episoadele finale ale volumului nu întâmplător sunt intitulate: „Odiseea Basarabeană”, „Bucovina-Românească este această Ţară” şi „Vă aşteptăm de o mie de ani…”, povestindu-ne încheierea chinurilor acestor trei provincii româneşti prin Unirea cu Patria-Mamă, România.
Mulţumesc, domnule profesor Ilie Şandru, pentru noua pagină de istorie românească dăruită cititorilor şi iubitorilor de istorie, cât şi pentru facilul şi minunatul mijloc didactic - romanul istoric - pus la dispoziţia profesorilor şi elevilor români cu prilejul Centenarului Marii Uniri. Îţi doresc să ai parte de mulţi şi sănătoşi ani, multă putere de muncă şi noi împliniri în activitatea publicistică şi scriitoricească, de satisfacţii şi bucurii alături de cei dragi!
Cu preţuire şi consideraţie, al tău prieten,
prof. Vasile Stancu