Familia Română - revista pentru solidaritatea românilor de pretutindeni (II)

Fiica cea mai preţioasă a renumitei reviste a lui Iosif Vulcan, consider pe bună dreptate, este astăzi Familia română. Ideea apariţiei sale, mărturisea dr. Constantin Mălinaş, primul redactor-şef al acesteia, „a fost prima dată formulată de către domnul Vasile Ilica, în calitatea sa de membru al Societăţii Culturale Mihai Eminescu de la Cernăuţi”, la Simpozionul „Ziaristica lui Eminescu” de la Oradea, din 8-10 martie 1999, prin care s-a încheiat ediţia a şaptea a programului de manifestări, numită spiritual „De la Eminovici la Eminescu”, în memoria debutului poetului, în nr. 6 din 25 februarie / 9 martie 1866 al revistei Familia. „Dânsul - continua Constantin Mălinaş - a spus că este necesară o revistă, care să fie oglinda românilor de pretutindeni, să exprime cultura, literatura şi dificultăţile românilor ce sunt despărţiţi în mai multe ţări... Special pentru ei era necesară o revistă, care să exprime îmbrăţişarea lor, cu cultura şi limba lor, în cultura mare română, în limba română”. La manifestarea orădeană au participat, atunci, 30 de scriitori români din Ucraina, Ungaria, Republica Moldova şi Federaţia Rusă, printre aceştia numărându-se poetul Vasile Tărâţeanu, redactor-şef la Arcaşul, şi Ştefan Broască, redactor-şef la Plai românesc, amândoi din Cernăuţi, scriitorul Mihai Prepeliţă, din Federaţia Rusă, Nina Negru, cercetător ştiinţific la Biblioteca Naţională din Chişinău, Gheorghe Mihăiescu, directorul Editurii Ethnycum din Budapesta, Cornelia Taga din Gyula. Din păcate, nu au putut veni, datorită situaţiei internaţionale, scriitorii şi publiciştii din Iugoslavia.
Atunci, în timpul simpozionului orădean, au fost stabilite: titlul publicaţiei Familia română, cu votul tuturor celor prezenţi, inclusiv al redactorului-şef al publicaţiei Familia, Ioan Moldovan; formatul A4; tirajul - 1.000 de exemplare; conducerea revistei; caseta redacţională formată din conf. univ. dr. Constantin Mălinaş - redactor-şef, Vasile Tărâţeanu şi Nina Negru - redactori- şefi adjuncţi. Editarea noii reviste stătea sub egida Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Şincai” Bihor, Oradea, având ca profil „credinţa şi cultura românească, pentru solidaritatea românilor de pretutindeni”.
Primul număr al revistei, din cele 27 de numere tipărite la Oradea, în perioada 1999-2006, a apărut în mai 1999, şi „în scurt timp, revista a dobândit o bună circulaţie în ţară şi străinătate, având cele mai bune ecouri în urma materialelor publicate”. Fiecare număr al revistei a avut o „temă dominantă, astfel încât cititorii să poată găsi, într-un singur loc, o cantitate mare de informaţii şi aprecieri despre realitatea românilor din părţile respective, din Ungaria, din Serbia, Slovacia, Australia, Austria, Rusia, Franţa...”. În aceiaşi măsură, redacţia revistei a acordat spaţii largi unor personalităţi naţionale, precum Eminescu, Emanuil Gojdu, Mihai Viteazul, Gheorghe Şincai, Ştefan cel Mare şi „a publicat articole pentru unitatea prin ortografie a românilor, astfel ca toţi să scrie în ortografia Academiei Române”, reprezentând astfel în faţa comunităţii internaţionale o manifestare pregnantă a unităţii şi identităţii româneşti. Redactorul-şef reuşise să adune sub cupola revistei Familia română scriitori, ziarişti, cercetători, istorici, teologi de origine română, nume de rezonanţă „pe care destinul i-a răspândit prin geografia Europei... de la Odessa la Uzdin, din Cernăuţi la Chişinău, din Stockholm la Tesalonic, din Gyula la Stuttgart, din Moscova la Cahul, din România până în Australia”.
Până în iunie 2006, în paginile celor 27 de numere, se publicaseră 415 materiale de larg interes pentru comunităţile româneşti din întreaga lume. Dar, potrivit principiului „dacă un lucru merge bine, de ce nu poate el să meargă prost”, însuşit cu dăruire şi perseverenţă de actualii guvernaţi, domnul Constantin Mălinaş, redactorul-şef al revistei, a fost schimbat, pe criterii politice, de la conducerea Bibliotecii Judeţene Bihor, din Oradea, instituţie sub egida căreia se tipărea revista. „Noua conducere, străină de interesele ce le-am avut noi în program - mărturisea cu amărăciune domnul Mălinaş - a găsit repede că nu este cu cale să mai editeze revista Familia română şi a suprimat-o imediat”, rămânând astfel până la 7 februarie 2008, când are loc un moment istoric pentru destinele revistei.
În acea zi, la Baia-Mare, la sediul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu”, a avut loc o întâlnire, la care au participat: conf. univ. dr. Constantin Mălinaş şi Tiberiu Moraru, preşedintele Fundaţiei „Morăriţa” - ambii din Oradea, Ion M. Botoş, preşedintele Uniunii „Dacia” a Românilor din Transcarpatia, din Apsa de Jos - Ucraina, şi dr. Teodor Ardelean, directorul general al instituţiei gazdă, care au hotărât următoarele: „în urma convorbirilor avute, dată fiind valoarea, semnificaţia şi utilitatea revistei şi ca o continuare firească a demersurilor făcute până în prezent pentru sprijinirea comunităţilor româneşti din afara graniţelor ţării, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” şi-a asumat misiunea de a continua editarea ei la Baia Mare”; se păstrează formatul iniţial, periodicitatea trimestrială şi dezvoltarea profilului; se va actualiza grupul de simpatizanţi şi susţinători ai revistei, din rândul celor din ţară şi din jurul României; se va păstra codul ISSN iniţial care-i va conserva şi recunoaşte titlul iniţial, de Familia română, care va fi numerotată în continuare cu nr. 1 (28) de apariţie. Domnul dr. Constantin Mălinaş „se recunoştea şi se delega ca Director fondator” al revistei, iar domnul dr. Teodor Ardelean „ca redactor-şef al noii serii a revistei”, urmând să formeze noul Colectiv de redacţie şi noul Colegiu de redacţie.
Primul număr, al noii serii, al revistei Familia română a apărut în aprilie 2008 şi a fost dedicat zilei de 27 martie / 9 aprilie, când s-au aniversat 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. La lansare, la Baia-Mare, directorul fondator al revistei, Constantin Mălinaş, sublinia, cu bucuria învierii fiicei iubite, următoarele: „Din capul locului adresez calde mulţumiri băimărenilor şi în special domnului director Teodor Ardelean şi întregului colectiv de redacţie, noii redacţii a revistei Familia română, pentru faptul că au preluat, au îmbrăţişat ideea acestei reviste, idee fundamentală care doreşte să facă din ea o publicaţie a românilor de pretutindeni, în primul rând a românilor din jurul României, pentru că România este înconjurată de o cunună de români, aşa cum spunea Nicolae Iorga, o cunună activă, productivă, dinamică, o cunună care este ca o verighetă de căsătorie a României cu lumea, cu Europa, în primul rând, şi se cuvine să-şi găsească o expresie publicistică sub forma unei reviste precum a fost şi este şi sper să fie cât de mult revista Familia română”.
În cele 15 numere, apărute în perioada aprilie 2008 - septembrie 2011, structura revistei este asemănătoare. Un spaţiu important din corpusul revistei este dedicat unei teme sau personalităţi importante, cum ar fi: Unirea Basarabiei cu România; 140 de ani de la apariţia revistei Transilvania, a ASTREI; În memoriam Grigore Vieru (foto); Biserici de lemn din Maramureş; Constantin Mălinaş; Biblioteci româneşti în lume; Mihai Eminescu - 160; Asociaţii româneşti în lume; Ştefan Popa Popa`s; Aromânii; Iosif Vulcan; Lectoratele româneşti în lume; ASTRA - 150. Acestea sunt urmate de capitole, din care unele au devenit tradiţionale în spaţiul său tipografic: File de istorie; Cununa de Aur a României; Actualitatea românească sau Românii în lume; Note de lectură; În memoriam; Aniversări; Revista presei, toate însă cuprinzând articole dense în informaţie istorică, în multe cazuri inedită, sau o imagine a vieţii fraţilor noştri de peste graniţele ţării, a marilor „probleme de identificare a românilor din jurul României, care adesea sunt supuşi unor măsuri şi acţiuni de pierdere a identităţii naţionale, care trebuie apărată”.
Pentru a putea realiza adevărata valoare la care se ridică publicaţia astăzi, mă văd nevoit a aduce în faţa dumneavoastră o părere autorizată şi obiectivă a ceea ce înseamnă noua serie, băimăreană, a revistei Familia română, pe care o face academicianul Alexandru Surdu, directorul Institutului de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu Motru” al Academiei Române: „Parcurgând sumarele revistelor primite, sumare concepute la un înalt nivel ştiinţific şi cu o paletă tematică de maximum interes, am constatat, cu o reală bucurie intelectuală, aplecarea atât a redacţiei, cât şi a autorilor articolelor asupra cunoaşterii şi aprofundării trecutului neamului românesc. Funesta sintagmă potrivit căreia popoarele care nu-şi cunosc istoria nu au viitor, Dumneavoastră, stimate domnule dr. Teodor Ardelean, prin ceea ce realizaţi în paginile prestigioasei reviste Familia română, o transformaţi într-o altă sintagmă, cu un alt mesaj, mesaj optimist, dătător de încredere, şi anume: popoarele care- şi cunosc istoria au un viitor. Şi poporul român are un viitor!”.
În cei patru ani de activitate, redacţia băimăreană a Familiei române a editat 16 numere, de la cel din aprilie 2008, 1/28, până la nr. 4/43, din noiembrie 2011, cuprinzând 1.702 pagini. Îmbucurător este faptul că, de la an la an, spaţiului tipografic acordat problemelor românilor de peste graniţele ţării şi a celor din teritoriul naţional în care românii sunt minoritari, a urmat o linie ascendentă: de la 328 de pagini în 2008, la 344 în 2009, 498 în 2010 şi 532 în 2011, fapt ce ne face să privim cu încredere şi optimism viitorul revistei în rândurile comunităţilor româneşti de pretutindeni. Marele merit, pentru a fi astăzi cea mai cunoscută şi răspândită revistă românească în lume, se datorează, în mod deosebit, actualei formule de conducere compusă din: dr. Teodor Ardelean, director executiv şi redactor-şef, profesoarei Ioana Petreuş, redactor-şef adjunct, doamnei Anca Goja, secretar de redacţie, celor 13 redactori interni, cât şi celor 36 de membri ai Consiliului de Redacţie, proveniţi din 15 state, răspândite pe patru dintre continentele lumii (SUA, Ucraina, Serbia, Portugalia, Germania, Canada, Spania, Republica Moldova, Irlanda, Austria, Rusia, Franţa, Australia, Ungaria, Israel). (va urma)