„Fereşte-te de marinarul care ajunge pe uscat!” (proverb olandez)

Hic iacet lepus!
Proverbele sunt învăţături ale moralei populare, născute dintr-o îndelungată experienţă de viaţă a unui popor. Fiecare popor are astfel de precepte morale, exprimate în formulări eliptice şi metaforice, care, în puţine cuvinte, conţin adevăruri adânci, după care mulţi oameni se conduc în viaţă.
Avem şi noi, românii, o bogată colecţie de proverbe populare, cercetate şi adunate cu migală de-a lungul timpului de către cercetători. Însă nu la acestea doresc să mă refer, ci la proverbul olandez pe care l-am aşezat ca titlu la articolul de faţă. Citindu-l, am zâmbit cu tristeţe şi m-am gândit, cu părere de rău, că acesta nu este cunoscut deloc sau, oricum, de foarte puţini români. Şi mi-am pus întrebarea: oare dacă îl ştiau românii în 2004, ori măcar în 2009, când au fost chemaţi să-şi aleagă preşedintele, l-ar mai fi ales pe Traian Băsescu?
Am mari îndoieli că s-ar fi întâmplat aşa. Fiindcă am în vedere, în primul rând, faptul că poporul român este unul dintre popoarele europene cu o bogată tradiţie folclorică. Mulţi dintre români, mai ales locuitorii satelor, respectă cu străşnicie aceste tradiţii şi învăţături morale cuprinse în proverbe şi îşi orânduiesc viaţa după ele.
În al doilea rând, sunt convins că şi proverbele altor popoare s-au născut din aceleaşi învăţături populare şi conţin, deci, aceleaşi precepte morale ca şi proverbele româneşti. În cazul proverbului la care mă refer, acesta s-a născut din bogata experienţă de viaţă a poporului olandez, cu vechi şi puternice tradiţii marinăreşti.
După cum se ştie, de-a lungul istoriei sale, mai ales în Evul Mediu, începând cu secolul XVII, Olanda a purtat un lung şir de războaie maritime cu Anglia, Franţa, Spania etc., tocmai pentru supremaţia maritimă. În urma acestora, Olanda a devenit una dintre marile puteri comerciale ale Europei, care şi-a creat un uriaş imperiu colonial, cu teritorii în Africa, Indonezia, America de Nord şi de Sud. Aşadar, marinăria a fost şi chiar a rămas un mod de viaţă al olandezilor.
Nu avem, deci, niciun motiv să ne îndoim de adevărul cuprins în proverbul „Fereşte-te de marinarul care ajunge pe uscat!”. Oare pentru ce oamenii erau îndemnaţi la un astfel de comportament? Răspunsul nu poate fi decât unul singur: marinarul, ajuns pe uscat, îşi schimbă comportamentul, devine un alt om decât cel ce se află pe mare, unde este obligat să respecte şi să se supună unor reguli stricte. Pe uscat, el se simte liber, fără nicio obligaţie legală sau morală. Îşi dă frâu liber pornirilor imorale, devine un om periculos.
Oare românii nu ar trebui să ia aminte, măcar acum, în cel de-al 12-lea ceas, şi să se ferească de comportamentul marinarului nostru, ajuns pe uscat? Şi să aibă grijă ca asemenea oameni să rămână, în viitor, doar la cârma unor nave, în niciun caz nu la cârma ţării!

Categorie: