Filosofia… postului

1. „POSTUL fiind o perioadă mai deosebită în viaţa noastră, trebuie să ne facă să gândim şi la lucruri de subţirime sufletească: dacă îi cuprinzi pe oameni în rugăciune, indiferent ce ţi-ar fi făcut, dacă îi cuprinzi pe oameni în sfera sufletului tău, dacă te raportezi şi la străini ca la rudele tale după trup, dacă nu faci deosebire între unii şi alţii… Când e vorba să-L urmezi pe Domnul Hristos şi să-i urmezi pe cei aproape de Domnul Hristos, trebuie să te sileşti să fii ca ei. Pentru că nu poţi să-i urmezi Maicii Domnului afirmându-te cu orice. Nu poţi să-i urmezi femeii cananeence, dacă tu nu eşti stăruitor în rugăciune. Nu poţi să urmezi samarineanului milostiv, dacă te gândeşti mai mult la tine, la cât să-ţi rămână ţie decât să poţi să dai. Toate aceste lucruri sunt virtuţi de îmbunătăţire sufletească.”
Teofil Părăian (1929-2009),
Preot arhimandrit, scriitor bisericesc, duhovnic renumit

2. POSTIREA este o operă prea minunată şi prea frumoasă: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, acesta-i începutul postului”. Acţiunea lui, însă, este „şi Eu vă voi odihni pe voi”. Filosofia postului este: „Luaţi jugul Meu peste voi”, iar psihologia postului „şi învăţaţi de la Mine”. Plinirea postului este „şi veţi afla odihnă sufletelor voastre”. Caracterizarea generală a postului este: „Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară”.
Studii Teologice (nr. 3-4 / 1951)

3. „POSTUL este o silire a firii şi o tăiere împrejur a dulceţii gustului. Este stingerea aprinderii trupeşti, stârpirea cugetelor viclene, eliberarea de vise urâte, curăţia rugăciunii, luminătorul sufletului, paza minţii, nimicirea asprimii inimii, uşa umilinţei, păzitorul ascultării, uşurătatea stomacului, sănătatea trupului, izvorul lipsei de patimi, iertarea păcatelor, deschiderea uşilor Raiului şi fericirea cerească.”
Sfântul Ioan Scărarul (579-649),
monah athonit, teolog renumit, scriitor bisericesc

4. „POSTUL luminează sufletul, supune trupul, risipeşte norii patimilor, face inima înfrântă şi smerită, fiind un puternic mijlocitor către Dumnezeu.” El este pavăza credinţei, ancora nădejdi şi semnul dragostei. „Postul presupune o renaştere internă, spirituală, o regăsire a echilibrului nostru sufletesc.” În poporul nostru dreptcredincios există o vorbă creştinească, care sună aşa: „Când e vorba de mâncăruri, posteşte vremelnic, iar când e vorba de înfrânarea gândurilor, a gurii şi a faptelor rele, posteşte mereu”.
Irineu Pop (1953 - prezent),
Arhiepiscop de Alba-Iulia, doctor în Teologie, om de cultură