Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş pe baricadele apărării drepturilor românilor din sud-estul Transilvaniei

S-au împlinit, în luna mai, zece ani de la înfiinţarea FCRCHM, organismul civic născut din necesitatea stringentă a apărării drepturilor românilor din sud-estul Transilvaniei, în condiţiile în care extremismul şi revizionismul maghiar din România, în mod concret din aşa-zisul „ţinut secuiesc”, unde autoritatea Statului Român este aproape inexistentă, a cunoscut şi cunoaşte tot mai deşănţată şi neruşinată activitate antiromânească, îndreptată asupra noastră, dar şi a Ţării întregi.
Născut din iniţiativa Înaltpreasfinţitului Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, şi a reprezentanţilor societăţii civile româneşti din judeţele Covasna şi Harghita, Forumul s-a dovedit a fi, în scurtă vreme, reprezentantul civic cel mai autorizat şi mai eficient al românilor din această zonă a României, situată, geografic, în „inima” Ţării, devenită, din păcate, un fel de „insulă a şerpilor”, cum plastic se exprima cineva, cu precizarea că este într-adevăr o „insulă a şerpilor”, însă a celor mai veninoşi dintre ei. Ei îşi împroaşcă veninul prin tot ceea ce fac, prin tot ceea ce scriu, ponegrind poporul nostru şi defăimând Ţara în care s-au născut şi trăiesc, România, cea care este şi Patria lor.
Din păcate, ei nu fac altceva decât să urmeze „poruncile” lăsate de înaintaşi, cuprinse în acel adevărat „decalog” al revizionismului maghiar, conform cărora ungurii nu trebuie să se împace cu situaţia de după Trianon, să nu aibă linişte până ce nu-şi vor revedea patria reîntregită. Or, Transilvania era înglobată în această „patrie reîntregită” pe care ungurimea şi hungarismul maghiar o visează şi doresc să o refacă, cu riscul de a atenta la liniştea Europei. O patrie artificială, falsă, în care ungurii erau minoritari! Tocmai de aceea „tot ce este valah , înaintea noastră este superlativului odiosului ce trebuie urât din toate puterile şi combătut prin toate mijloacele”!
Nu întâmplător deci, noi, românii, nu suntem pentru ei, pentru revizioniştii şi extremiştii unguri, decât nişte „hoarde barbare năvălitoare peste Carpaţi”, un „popor venetic, fără ţară, aşezat pe străvechile pământuri ale maghiarilor”, „cea mai ticăloasă naţiune de pe suprafaţa pământului” etc.. Iată pentru ce „aici, pe pământul secuiesc, unde noi suntem locuitorii băştinaşi, să avem atâta curaj încât să cerem fiecărui invadator, fără rădăcini aici, să ni se adreseze în limba maghiară…”!
Dată fiind nepăsarea cu care politicienii noştri de azi conduc - din păcate, prost! - destinele Ţării, „ţinutul secuiesc autonom” cred că ar fi fost de mult înfăptuit „de jure”, fiindcă „de facto” el există, dacă nu ar fi luat fiinţă, în urmă cu 10 ani, FCRCHM. Acesta a fost pumnul care s-a ridicat în faţa furtunii, aşa cum a fost cândva, într-un moment de răscruce, Vatra Românească.
În această perioadă, Forumul a adresat sute de memorii, demersuri şi luări de poziţii faţă de toate nelegiuirile săvârşite de liderii maghiari. Prin acestea s-a adus în atenţia opiniei publice că noi, românii covăsneni, harghiteni şi mureşeni, trăim aici adevărate drame, fiind supuşi şi acum la o serie de nelegiuiri din partea liderilor maghiari, care au ajuns să nu mai aibă nicio teamă că li se poate întâmpla ceva, chiar şi atunci când încalcă grav legile Ţării şi Constituţia României. Iar una dintre cele mai cumplite drame ale românilor minoritari, mai ales din judeţele Covasna şi Harghita, este aceea că şi acum sunt supuşi la un dureros proces de deznaţionalizare, proces faţă de care conducătorii Ţării nu au nici cel mai mic interes, de parcă ar avea, vorba românului, orbul găinilor! Oare chiar nu le pasă de scăderea dramatică şi permanentă a numărului românilor din aşa-zisa „secuime”? Ori interesele politice care îi leagă de extremismul maghiar din România sunt mai importante decât această stare deplorabilă a românismului de aici, care se stinge încet, dar sigur.
Părintele Bucur din satul Făgeţel face slujba de duminică în biserică, biserică românească, biserică mare, de zid. E singur părintele Bucur. Oftează şi ochii i se împăienjenesc de lacrimi. Îşi aduce aminte de ceea ce a fost şi nu mai este. În urmă cu ani biserica era plină de lume, era neîncăpătoare. Acum, cădelniţând, se opreşte şi priveşte peste… nimeni! Şi parcă, totuşi, îi vede pe toţi ce care au fost şi nu mai sunt. „Pre voi pe toţi, dreptmăritorilor creştini, să vă pomenească Dumnezeu în împărăţia Sa! Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!” Şi tot el răspunde: „Amin!”.
Are un legământ părintele Bucur: „Eu oi pleca de aici numai după ce va pleca ultimul român”! Şi-atunci, Înaltpreasfinţitul Ioan l-a binecuvântat şi i-a spus: ,,Copile, de-acum rămâi acolo să petreci pe ultimii români spre Rai”! Dar Făgeţelul nu este singurul sat din „secuime” care trăieşte acest dureros fenomen.
Cumplită dramă! Drama deznaţionalizării românilor în propria lor Ţară! Poate fi oare ceva mai dureros? Nu cred.
Iată de ce a fost şi este nevoie de acest organism civic care este Forumul, pe care am avut marea onoare să-l conduc, în calitate de preşedinte executiv, vreme de aproape doi ani. El cuprinde acum peste treizeci de organizaţii obşteşti, fiind cel mai reprezentativ şi mai autorizat reprezentant al celor aproximativ 400.000 de români care trăiesc în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. De aceea, cuvântul său nu trebuie să fie un fel de „strigăt în pustie”, ci trebuie auzit de cele mai înalte foruri politice şi administrative ale Ţării, fiindcă este inadmisibil ca acestea să nu ţină seama de faptul că aici, în mijlocul României, trăiesc totuşi aproape o jumătate de milion de români, iar purtătorul lor de cuvânt este tocmai Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş.

Categorie: