Gălăuţaş se bate să supraviţuiască

Un grup de construcţii masive, monumentale, dar cu iz de paragină (foto stânga jos), domină centrul comunei Gălăuţaş, din judeţul Harghita. Cândva, numele comunei era asociat, automat, cu al Combinatului de Prelucrare a Lemnului (CPL). Acum, fostul combinat e aproape o ruină. Aşa se scrie istoria. Prin anii ’20 ai secolului trecut, s-a construit aici o fabrică de cherestea. Înainte de Al Doilea Război Mondial, era cea mai mare fabrică cu acest profi l de pe Valea Mureşului. În 1957, a început construcţia combinatului. În 1960, era deja cea mai modernă fi rmă de produse stratifi cate din sud-estul Europei. 2.000 de oameni lucrau aici, combinatul aduna forţă de muncă de pe o rază de 50 de kilometri. Nu doar din această zonă a Harghitei, dar şi din Mureş, şi din Suceava. Ulterior, s-au construit o fabrică de placaj, una de PAL, alta de binale, apoi, în ’85-’86, o modernă fabrică de furnire estetice şi panel. În 2009, combinatul s-a închis. Asta-i, pe scurt, povestea.
Primarul Traian Roandă se gândeşte, în primul rând, la cei 380 de şomeri, foarte mulţi, la o populaţie de nici 2.700 de locuitori. Dar şi la alte probleme sociale pe care închiderea combinatului le-a „aruncat” în curtea Primăriei. 290 de apartamente, la blocuri, erau încălzite şi alimentate cu apă şi curent de combinat. Staţia de epurare din CPL colecta şi canalizarea de la blocuri. Acum? Fiecare se încălzeşte cum poate, cei mai mulţi au centrale pe lemne, iar pentru celelalte utilităţi s-a zbătut Primăria. Care a preluat de la combinat trei rezervoare de apă şi a fi nalizat un foraj de adâncime, de unde scoate „apă bună”, cum zice domnul Roandă. Cu canalizarea e mai greu, o nouă staţie de epurare, cu bani de la Guvern, e aproape gata. „Să scăpăm odată de starea asta, că aducem săptămânal vidanja de la Gheorgheni, să decolmateze conductele.” În rest, mai speră primarul să se hotărască investitorul italian care ar vrea să cumpere fabrica de panel, să facă mobilier. Ar fi măcar de muncă pentru 200 de oameni. Tot ar fi ceva, că alte soluţii pentru şomeri nu prea sunt.

Satul cu un singur locuitor

Nu mai puţin de opt sate, risipite pe dealuri, are comuna. Nuţeni, Plopiş, Preluca, Toleşeni, Zăpodea, Gălăuţaş-Pârâu, Gălăuţaş centrul de comună şi Dealu Armanului. Această din urmă localitate a rămas cu un singur locuitor stabil! E drept, mai sunt doi gospodari din comună care-şi ţin animalele acolo, pentru că au terenuri, şi se mai duc să le îngrijească. Altfel, satul e mort. În aceste condiţii, Primăria se zbate să facă ceva, să investească din puţinii bani pe care-i adună din taxe, să mai scoată fonduri de la judeţ sau de la Guvern. Traian Roandă nu pare disperat, dimpotrivă, se tot gândeşte cum să mai facă una sau alta, ca gospodarul care nu poate sta locului. Are în lucru două drumuri comunale, unul e aproape gata, modernizat (foto dreapta jos), cu bani de la Ministerul Dezvoltării. Se tot gândeşte cum să termine electrifi carea, nu doar în centrul comunei, la blocurile rămase fără „sursa” din combinat, dar şi în zone unde sunt nişte stâlpi de lemn, improvizaţi. Ca să nu mai zicem de zone unde nu e curent deloc, prin Nuţeni! Are în vedere o bază sportivă - stadion, cu tribună şi vestiare, licitaţia a fost făcută, numai să vină banii de la Guvern. Se luptă să termine reabilitarea vechiului Cămin Cultural, preluat în 2007 de la combinat, cu fonduri proprii şi ceva bani de la Consiliul Judeţean (200.000 de lei anul acesta). Începe construcţia sălii de sport, fi nanţată de Compania Naţională de Investiţii. Speră să aducă şi gaz în comună, reţeaua e aproape, a ajuns la Topliţa. Mai are de lucru la şcoală, dacă mai scoate bani de undeva, că e o clădire veche, modernizată în etape. Am şi văzut-o, şi e de admirat felul în care arată clasele, grupurile sanitare, se vede şi aici mâna de gospodar.

Buget mic, nevoi mari

Cei din Gălăuţaş sunt cunoscuţi mai ales drept crescători de animale şi cultivatori de cartofi . Asta e tradiţia zonei. Mai ales de când nu se mai găseşte de lucru, mulţi s-au întors la pământ. Mulţi sunt interesaţi - îmi spune primarul - de măsura 141 din programul de fi nanţare coordonat de Uniunea Europeană şi Guvernul României, privind fermele de subzistenţă. „Să vedem şi câţi se vor încadra în cerinţele minimale, ca să primească sprijin.” Altfel, mai sunt unii care şi-au găsit de lucru în alte zone, vreo 150 sunt plecaţi la muncă în străinătate, prin Italia, Spania, Ungaria, Germania, care la construcţii, care la câmp, iar femeile la menaj. Primăria a mai angajat 10 oameni, şomeri, pentru lucrări de curăţenie în comună, printr-un contract cu Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă, care le plăteşte 70 la sută din leafă. Şi cam atât. Bugetul e prea mic pentru atâtea nevoi ale comunei. „E o comună grea - zice primarul. Mai ales după ce-a căzut CPL-ul. Dar, mergem înainte, şi tragem de investiţiile pe care le-am început sau pe care le avem în plan. Dacă reuşim să le terminăm - infrastructură, dotări, utilităţi, baze sportive…, asigurăm măcar confortul locuitorilor.”

Comoara din pădure

Ştiaţi că Gălăuţaşul are aproape 2.000 de hectare de pădure în judeţul Suceava? Chiar, cine şi-ar fi imaginat? Numai că Traian Roandă e un om nu doar ambiţios şi bătăios, dar şi iscoditor. A afl at de la cineva, care dăduse peste nişte documente prăfuite, că ar putea îmbogăţi comuna cu o întreagă pădure, tocmai la Suceava. De fapt, să readucă în patrimoniul Gălăuţaşului 1957 de hectare de pădure, conform reformei agrare din 1935! A umblat mult, a bătut la o grămadă de uşi, s-a „înarmat” cu documente, şi nu s-a lăsat până nu a obţinut titlu de proprietate pe cele 1957 de hectare. Acum, sunt în administrarea Ocolului Silvic Broşteni, din cadrul Direcţiei Silvice Suceava. Cu contract de administrare. „Pe anul acesta, ar trebui să primim, după deducerea cheltuielilor, cam 800.000 de lei. E ceva! Ăştia sunt venit net la buget!”, spune, mândru, primarul.
Traian Roandă e la al patrulea mandat de primar în Gălăuţaş. O comună grea - cum subliniază mereu -, în care 80 la sută din locuitori sunt români, şi 20 la sută maghiari. De aceea a şi ţinut să aibă un viceprimar maghiar, odată ca să-i reprezinte pe coetnicii săi, să nu fi e probleme inutile, apoi, ca să se zbată să obţină de la Consiliul Judeţean Harghita, dominat de UDMR, fonduri pentru comună. De altfel, în comună sunt două biserici, una catolică, cealaltă ortodoxă. Pe care Primăria le ajută, fără părtinire, cu bani de la buget, cât se poate. În ce priveşte superba Biserică Ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, aceasta este considerată monument arhitectonic, fi ind construită în 1791, iniţial din lemn