Grai Românesc - Foaie de spiritualitate ortodoxă a Episcopiei Covasnei şi Harghitei

Primul număr al revistei „Grai Românesc” - Foaie de spiritualitate ortodoxă a Episcopiei Covasnei şi Harghitei - a apărut în aprilie 1999. Articolul „Ceea ce vezi scrie”, purtând semnătura IPS Ioan, şi editorialul „Credinţă ortodoxă şi grai românesc în sud-estul Transilvaniei” - au constituit şi constituie un adevărat program editorial al publicaţiei, prin care s-a realizat şi se realizează scopul şi obiectivele acesteia. Aşa cum sublinia Vlădica Ioan - preşedintele fondator al publicaţiei - aceasta şi-a propus să fi e „o cronică despre trecutul şi prezentul bisericilor din Covasna şi Harghita şi credincioşii lor. (…) Vom pune în pagină - grăia Vlădica Ioan, la apariţia revistei - lacrimile şi suspinele acestora care se mai aud şi se văd pe obrazul lor însângerat. Pietrele şi credincioşii ne vor spune despre vremuri peste care s-a aşternut uitarea”.
Urmând îndemnul IPS Ioan, cei care au publicat în paginile revistei „Grai Românesc”, prin pana lor, s-au străduit să aducă „bucurie, lumină şi speranţă în sufl etele credincioşilor”, propunându-şi „să lumineze, să mângâie şi să întărească nădejdi de viitor şi să aducă în casele credincioşilor Evanghelia lui Hristos şi cuvintele Sfinţilor Părinţi”. Printr-o temeinică înţelegere a „semnelor timpului”, prin materialele publicate, foia a încercat şi se străduieşte să răspundă multiplelor întrebări „privind condiţia şi destinul de creştini ortodocşi şi de români trăitori în această parte de ţară, cu specifi cul său multietnic şi pluriconfesional”.
Păstrând un echilibru între trecut şi prezent, redacţia revistei s-a preocupat să promoveze „linia şaguniană a presei bisericeşti ardelene continuată strălucit în perioada interbelică de condeieri luminaţi, în rândul cărora s-au afl at şi ierarhii - cărturari şi publicişti laici erudiţi, fii ai acestor meleaguri. Cu spiritul treaz la problemele vremii, sincronizându- se cu lumea dinamică în care trăim, foaia credincioşilor români ortodocşi din Covasna şi Harghita, s-a preocupat să abordeze cu obiectivitate şi echilibru problemele importante, dar şi aspecte punctuale ale vieţii cotidiene, religioase şi culturale din Eparhia noastră, într-o îmbinare organică a perspectivei creştin-ortodoxe cu fi lonul specific tradiţiei româneşti.
Prin conţinutul şi mesajul articolelor sale, revista „Grai Românesc”, se adresează „intelectualului şi omului simplu deopotrivă, stabilind un alt tip de comunicare, bazată pe credinţa ortodoxă şi cultura sufletească. Aşa cum ne-a povăţuit Mitropolitul Nicolae Colan, redacţia revistei a „propovăduit troiţa moştenirii noastre sfi nte: iubirea de Lege, iubirea de limbă şi iubirea de glie, militând pentru a face din revistă amvon şi din casa credinciosului biserică”. Sub îndrumarea Vlădicului Ioan, tematica revistei a fost adaptată şi înnoită permanent, pentru a răspunde aşteptărilor unui public ţintă atât de divers. De menţionat faptul că, între categoriile de cititori, un loc distinct îl ocupă copiii şi tinerii, care au devenit printre cei mai activi şi statornici colaboratori, în cadrul unor pagini rezervate în exclusivitate lor, pagini rezervate sub genericul „Ramuri de brad… speranţe ale graiului românesc”.
Având menirea de foaie ziditoare de suflet, revista a tratat teme de bază ale învăţăturii creştine. Articolele cu tematică creştină, în care s-au abordat probleme de bază ale teologiei ortodoxe, au fost semnate de IPS Ioan - în numărul unu al publicaţiei, din fiecare an, s-a publicat pastorala la praznicul Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iar în numărul patru pastorala cu prilejul Naşterii Domnului. În cadrul unor rubrici permanente, revista a pus în valoare bogata moştenire a tradiţiilor noastre strămoşeşti pe aceste meleaguri, aducând aminte generaţiilor actuale de „mai marii noştri care ne-au grăit cuvântul lui Dumnezeu”, cei care au contribuit la dăinuirea ortodoxiei şi românismului în localităţile Arcului intracarpatic, de faptul că Sfintele Altare cu Sfi ntele Taine ale Bisericii şi Sfânta Liturghie au constituit căile şi redutele de „rezistenţă”, de împlinire spirituală şi duhovnicească.
Printre priorităţile colectivului redacţional s-au aflat şi problemele vizând afi rmarea culturii româneşti în mediile multietnice, prezervarea tradiţiilor populare, păstrarea şi conservarea monumentelor istorice bisericeşti şi laice, aspecte ale artei creştine, portrete ale unor personalităţi locale, clerici şi mireni ş.a.. Un loc important în paginile revistei l-a ocupat şi îl ocupă aspectele actuale ale relaţiei Biserică - societate, Biserică - şcoală, Biserica ortodoxă şi celelalte culte. Din îndemnul şi prin pilda IPS Ioan, redacţia revistei „Grai Românesc” a urmărit să-şi aducă ajutorul la instaurarea unui curs fi resc al convieţuirii interetnice paşnice cu cei de altă etnie şi confesiune. Stimulând dialogul şi cunoaşterea reciprocă, am căutat să împiedicăm vrajba şi duşmănia care sunt şi nefi reşti şi necreştineşti, căci modelul creştin de trăire este cel al echilibrului, al adevăratei comuniuni cu Dumnezeu şi cu creaţia Lui - omul. Prin aceasta ne facem părtaşi cu toţii de prezenţa lui în această lume, descoperindu- ne deplin sensul istoriei, care pentru creştini nu este altul decât orientarea spre Împărăţia iubirii şi a Luminii.
Aplicând învăţăturile bunilor şi străbunilor noştri despre covârşitoarea importanţă ce-o împlineşte limba în păstrarea şi dezvoltarea conştiinţei de neam, precum şi din binecuvântata lucrare ce a săvârşit-o în această privinţă Sfânta noastră Biserică, în paginile revistei, din îndemnul şi cu implicarea nemijlocită a IPS Ioan, redacţia a acordat spaţiul cuvenit „graiului românesc”. Pornind de la realităţile din judeţele Covasna şi Harghita, în mai multe rânduri, Vlădica Ioan ne-a amintit trista realitate conform căreia „un om care şi-a uitat şi părăsit limba este aproape defi nitiv „desţărat” şi, chiar dacă trăieşte acasă la el, devine străin sieşi”. De aceea, cu sprijinul şi colaborarea unor condeie de valoare din cele două judeţe şi din întreaga ţară, în foaia Episcopiei Covasnei şi Harghitei limba română a fost prezentă aici, la izvoarele Oltului şi Mureşului, în hainele ei de duminecă, iar spiritul românesc, în ceea ce are el mai frumos, sărbătoare văzută ca prezenţă şi întâlnire mai accentuată cu Dumnezeu.
Într-o vreme când globalizarea ţine să devină o realitate palpabilă şi, într-o lume secularizată, preocupată de problemele materiale agresată la tot pasul de nonvalori şi nedreptăţi la care, pentru credincioşii români din Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei, se adaugă neliniştile şi frustrările legate de păstrarea şi afi rmarea identităţii confesionale, lingvistice şi culturale, revista „Grai Românesc”, cu smerenie şi responsabilitate, şi-a propus să fi e o cronică a vieţii bisericeşti şi culturale locale, dar şi o punte de legătură a zonei cu ţara şi cu lumea, o gazdă primitoare a unor interesante dezbateri prilejuite de intrarea omenirii în mileniul trei.
Din paginile revistei, nu au lipsit prezentarea cu regularitate a noilor apariţii editoriale, în mod deosebit a lucrărilor purtând semnătura intelectualilor din judeţele Covasna şi Harghita, punându-se astfel în evidenţă modesta contribuţie a acestora la îmbogăţirea patrimoniului cultural naţional, şi reprezentând, în acelaşi timp, un adevărat „testament pentru urmaşi”, pentru ca aceştia să vadă „că am fost şi cum am fost” şi să continue munca noastră pe ogorul limbii române şi a credinţei strămoşeşti, în localităţile Arcului intracarpatic. După cum este ştiut, în primii ani de la înfi inţarea Eparhiei, Întâistătătorul Episcopiei Covasnei şi Harghitei a trebuit să acorde prioritate vindecării rănilor vechi şi grave ale lăcaşurilor de cult şi asigurării păstorilor sufl eteşti în parohii de mai mulţi ani vacante. De aceea, revista „Grai Românesc” a apărut doar din anul 1999.
Începând cu nr. 2/1999, în paginile revistei noastre apare rubrica „Ştiri din viaţa Eparhiei”, iar după anul 2000, „Din agenda Preasfi nţitului Ioan”. Din informaţiile conţinute în cuprinsul revistei „Grai Românesc” şi, în mod deosebit, în rubricile menţionate, aşa cum arăta IPS Ioan, „urmaşii vor pune foaie peste foaie şi vor reconstitui istoria trăită şi înfăptuită de noi”.