Hram la Catedrala Mitropolitană a Banatului

EXCLUSIV

„Condeiul ardelean” a participat la sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi acasă la Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului

Mare ne-a fost bucuria căci, în acest început an, 2018, An al Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, bunul Dumnezeu a rânduit ca publicaţia noastră de cuget şi simţire românească şi spiritualitate ortodoxă - „Condeiul ardelean”, să poată fi prezentă, printr-un mic dar inimos grup, de sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, tocmai în municipiul de pe râul Bega, la Timişoara, în inima Banatului, acasă la bunul nostru Vlădică Ioan, de mai bine de trei ani, la 28 decembrie 2014, întronizat în scaunul de Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului.
Sărbătoarea a început cu primirea ierarhului, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Ioan fiind aşteptat, de cler şi poporul dreptcredincios, pe treptele Catedralei Mitropolitane cu hramurile „Sfinţii Trei Ierarhi” şi „Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, Mitropolitul Banatului”. Împreună cu chiriarhul locului au mai slujit doi ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, şi Preasfinţitul Părinte Emilian Crişanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Aradului, dimpreună cu un numeros sobor de preoţi. Şi, chiar dacă Sfânta Catedrală Mitropolitană din inima Banatului, simbol al municipiului Timişoara, este una dintre cele mai mari biserici ortodoxe din lume (locul 8), edificiul a devenit neîncăpător la scurt timp după începerea Sfintei Liturghii, aşa încât am putut vedea pe viu dragostea cu care este înconjurat Vlădica Ioan în misiunea sa de păstor al sufletelor pe graniţa de vest a Ţării.
De la Sfânta Liturghie Arhierească nu au lipsit nici autorităţile judeţene şi locale, precum şi şefii instituţiilor militarizate, în fruntea lor aflându-se prefectul judeţului Timiş - Eva Georgeta Andreaş, preşedintele Consiliului Judeţean Timiş - Călin Dobra, şi primarul municipiului Timişoara - Nicolae Robu.
La finalul Sfintei Liturghii, din încredinţarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Ioan, un bogat cuvânt de învăţătură despre vieţile pilduitoare ale Sfinţilor Trei Ierarhi a fost rostit de Preasfinţitul Părinte Emilian Crişanul.
Apoi, Vlădica Ioan a ieşit din Sfântul Altar în faţa bunilor credincioşi, să-i mângâie cu glasul său blând şi caldele-i şi întotdeauna-i potrivitele cuvinte, aşa cum numai el ştie să o facă:
„Binecuvântat să fie Dumnezeu, căci mai bine de 70 de ani într-o zi ca astăzi, a Sfinţilor Trei Ierarhi, din Biserica aceasta n-a lipsit Sfântă Liturghie. Şi astăzi, după datină, ne-am rugat celor trei sfinţi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, sau Cuvântătorul de Dumnezeu, şi Ioan Gură de Aur, sub a căror ocrotire înaintaşii noştri au aşezat acest Sfânt Altar. Gândiţi-vă de ce ei, înaintaşii noştri, au avut atât de multă evlavie la aceşti trei sfinţi? Ce au găsit la ei de i-au iubit atât de mult? I-au iubit pentru că au văzut viaţa sfântă pe care au dus-o, pentru sfinţenia şi faptele lor. Suntem la 1600 de ani de când ei au trăit pe pământ, iar lumina lor din Ortodoxie nu s-a stins nici astăzi. Aproape am putea spune că sfinţii aceştia l-au copiat pe Hristos, au copiat epistolele apostolilor, au copiat ce scrie în Vechiul Testament. Scrierile lor sunt pline de cuvintele Sfintelor Scripturi şi, de aceea, învăţăturile lor sunt ca nişte pietre preţioase care strălucesc. Când citeşti o pagină, un text din lucrările lor, parcă acele cuvinte se aprind, parcă sunt pline de lumină. Şi astăzi dacă nu avem un duhovnic foarte iscusit, şi ne întoarcem la scrierile acestor Sfinţi Părinţi, primim mângâiere pentru toate bolile sufleteşti pe care le are omul aici, pe pământ. Iată de ce înaintaşii noştri i-au luat ca duhovnici, ei nu sunt numai ocrotitori ai cetăţii acesteia, ei au fost în decursul timpului duhovnicii acestei Catedrale, pentru că înaintaşii noştri, citind scrierile lor, s-au mângâiat îndeosebi duhovniceşte. De aceea, dacă vă întreabă cineva care sunt cei mai mari duhovnici de la Catedrală, să îi spuneţi că aceştia sunt cei trei sfinţi ierarhi pomeniţi azi. Vă îndemn, aşadar, să-i luaţi ca duhovnici, pentru că, vă mărturisesc şi eu, nu m-am ridicat la înălţimea duhovnicească la care aş vrea şi, de aceea, cei trei sfinţi îmi sunt şi mie duhovnici.
Iubiţi credincioşi, ei au trăit în aceeaşi vreme, doi dintre ei au fost colegi de şcoală, Sfântul Vasile şi Sfântul Grigorie, s-au născut amândoi în acelaşi an, 330, Sfântul Vasile trăind cu 10 ani mai puţin decât Sfântul Grigorie. Doamne, cum n-am avut şi eu fericirea să-l fi ascultat vreodată vorbind despre naşterea lui Hristos pe Sfântul Grigorie, să-l aud vreodată predicând pe Sfântul Ioan Gură de Aur sau ocazia să stau o clipă lângă Sfântul Vasile, purtând cu el una din cele mai grele părţi ale Scripturii, Cartea Facerii, pe care o lume întreagă de filosofi încearcă şi astăzi s-o interpreteze într-un fel sau altul.
Noi vedem acum, aici, doar pictură, dar oare câte sute şi sute de cărămizi puse una câte una de meşteri, de constructori, de arhitecţi au ridicat această minunată Catedrală? Câte mii de credincioşi au contribuit la zidirea ei? Pentru toţi aceştia ne-am rugat astăzi lui Dumnezeu ca să-i odihnească în pace, pentru că ei nu aşteaptă altă mulţumire de la noi decât să nu lăsăm pustie această Sfântă Catedrală. Dumneavoastră, iubiţi credincioşi, sunteţi buchetul de trandafiri pe care noi, cei ce slujim Sfânta Liturghie, l-am dus până la porţile Cerului, ca mulţumire bunului Dumnezeu şi celor trei sfinţi ierarhi. Dumnezeu să vă binecuvânteze - buchet de flori creştine, buchet de flori ale raiului, şi să vă răsădească pe fiecare la vremea potrivită.
Mulţumim Preasfinţitului Emilian de la Arad, care a venit astăzi aici, în mijlocul nostru, ca să fim şi noi în numărul de trei ierarhi, aşa cum este şi hramul Catedralei.
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi şi Sfinţii Trei Ierarhi să ne pomenească în rugăciunile lor, care le fac către Preasfânta Treime Dumnezeu. Mulţumim şi Preasfinţitului Paisie, care aseară a slujit Sfânta Vecernie cu un sobor de preoţi slujitori. Mulţumim şi autorităţilor locale, care aşa cum în 1946 au participat la sfinţirea acestei Catedrale, sunt prezente, iată, şi astăzi alături de noi. Atât va fi semn de pace şi de bucurie în Ţară cât autorităţile de stat şi locale sunt împreună cu credincioşii, rugându-se preabunului Dumnezeu. Dumnezeu să binecuvânteze Cetatea aceasta a Timişoarei, holdele de grâu ale Banatului, care să ne ofere aurul pâinii pe care o aşteptăm fiecare dintre noi în fiecare zi”.
Hramul Sfintei Catedrale s-a încheiat la Reşedinţa Mitropolitană, cu o binecuvântată agapă creştinească. Ne-am luat, apoi, rămas bun de la blândul şi bunul nostru Părinte Ioan, cu făgăduinţa că, atunci când Dumnzeu va îngădui, vom reveni de fiecare dată în Cetatea Timişoarei, pe care cu atâta dragoste şi rodnicie o păstoreşte.

Categorie: