ÎMPĂRĂTEASA LUMII

Încununat şi plin de stele, e drumul fl orilor perene,
Sub bolta gândului curat, de aştri binecuvântat.
Doar soarele încet apune, la ceas pios de rugăciune,
Scăldat de glasuri îngereşti spre feeriile cereşti.

Tot ce există-n vechea lume, Stăpânul a sădit anume,
S-aducă roade orişicând prin fapte bune şi cuvânt.
Sus, lângă tronu-mpărătesc, din înălţimi dumnezeieşti,
Vegheaz-o caldă rugătoare, către Iisus mijlocitoare.

E Maica bună, chivot blând, ce leagă zarea de pământ,
Spre care orice năzuinţă, se împlineşte prin credinţă.
Când cerul vieţii e senin sau înfruntăm negrul destin,
N-avem nicicând altă salvare, decât Prea Sfânta Născătoare.