Înălţarea Sfintei Cruci


Cea mai veche şi mai importantă dintre sărbătorile ortodoxe închinate cinstirii Sfintei Cruci este Înălţarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie, numărându-se între praznicele împărăteşti. În această zi sărbătorim, de fapt, amintirea a două evenimente deosebite din istoria lemnului Sfintei Cruci, şi anume:
1. aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul şi înălţarea ei solemnă în văzul poporului, de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335;
2. aducerea sau întoarcerea Sfintei Cruci de la perşii păgâni, la anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălţat-o în văzul credincioşilor, la 14 septembrie 630.
După mărturia unei cronici anonime, sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci ar fi luat fi inţă în anul 335; în acel an, în ziua de 13 septembrie, a avut loc sfi nţirea celebrei biserici construite de împăratul Constantin cel Mare deasupra mormântului Domnului, iar a doua zi, fi ind adunaţi acolo cu acel prilej mulţi episcopi şi credincioşi, episcopul Macarie al Ierusalimului a arătat, pentru prima dată, de pe amvonul bisericii, sfântul lemn al Crucii Răstignirii, pentru ca să-l vadă şi să-l venereze toţi cei de faţă. De atunci, a rămas defi nitiv ziua de 14 septembrie ca sărbătoare a „Înălţării” sau „Arătării” Sfintei Cruci. Cu timpul, sărbătoarea principală de la 13 septembrie, adică aniversarea anuală a sfi nţirii bisericii lui Constantin, care prilejuise înălţarea solemnă a Sfintei Cruci, a rămas în umbră şi, deşi a fost celebrată prin slujba zilei care fi gurează încă în Mineiul ortodox pe septembrie (la ziua de 13), ea a rămas ca o simplă înainte-prăznuire a sărbătorii Înălţării Crucii, de a doua zi (14 septembrie), pe care a trecut accentul principal. La aceasta s-a adăugat şi amintirea aflării Sfintei Cruci, care se sărbătorea până atunci la date diferite: la unii în Vinerea Patimilor, la alţii în Lunea Paştilor.
Cu toate că pelerina apuseană Egeria afi rmă, în lucrarea ei Pelerinaj la Locurile Sfi nte (secolul IV), că afl area Crucii a avut loc în aceeaşi zi în care s-a sfi nţit biserica Sfântului Mormânt, adică la 13 septembrie, se pare că, la început, Aflarea Sfintei Cruci şi Înălţarea Sfintei Cruci au fost sărbători separate şi serbate la date diferite, aşa cum, de altfel, le găsim încă până astăzi la unele popoare creştine. Astfel, pe când Înălţarea Sfintei Cruci se sărbătoreşte pretutindeni (inclusiv la catolici) la 14 septembrie, Aflarea Sfintei Cruci e sărbătorită în Biserica apuseană la 3 mai: Inventio Sanctae Crucis, sărbătoare care asociază cultul Crucii cu Festivităţile pascale, fiind la origine aniversarea anuală a sfinţirii bisericii Sfintei Cruci din Roma, zidită de Sfânta Elena în amintirea Crucii salvatoare, care se arătase pe cer fi ului ei. Aici, Sfânta Elena a adus apoi o parte din lemnul Sfânt al Crucii descoperite de ea, care se păstrează până acum. La abisinieni şi în Biserica din Alexandria, Aflarea Crucii se serbează la 4 mai, iar la copţi şi la arabi la 6 martie. Ca o reminiscenţă a vechii sărbători a Aflării Sfintei Cruci (de la 6 martie), trebuie privită în calendarul ortodox de azi Duminica a treia din Păresimi (Postul Paştelui), numită a Sfintei Cruci.
Fiind sărbătoare de origine palestiniană, la început Înălţarea Sfintei Cruci avea un caracter local. Serbarea ei era limitată la Ierusalim, unde se păstra lemnul Crucii Răstignirii, de la descoperirea lui până la 634 (635), când a fost dus la Constantinopol. Procesiunea solemnă, prin care se cinstea odinioară Sfânta Cruce în Cetatea Sfântă, s-a păstrat, de altfel, acolo până astăzi în rânduiala slujbei din ziua de 14 septembrie. Cu timpul, sărbătoarea s-a întins şi în părţile Constantinopolului (secolul V), unde ceremonialul ei a primit o nouă strălucire şi dezvoltare, mai ales din secolul VII, de când Sfântul Lemn a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol (634-635), generalizându-se treptat, prin secolul VI, în toată Biserica de Răsărit. În calendarul roman, sărbătoarea a fost introdusă de papa Serghie I (687-701), care era antiohian de origine, iar în Biserica Armeană, Înălţarea Sfintei Cruci face parte dintre primele cinci sărbători mai mari şi are dată variabilă, fiind sărbătorită în duminica cea mai apropiată de 14 septembrie (între 11-17 septembrie).
Spre deosebire de alte praznice împărăteşti, Înălţarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că ea ne aduce aminte de Patimile şi moartea Mântuitorului.

Pr. Adrian Stoian Parohia
Topliţa III - Vale, ROMÂNIA