Întoarcere

Din calea-nvolburată cu pulberea-amăgirii,
Pe unde urlară-n noapte demonic ispitirea,
Mă-ntorc purtând în sufl et doar lujerii iubirii,
Să-nsenineze dorul ce-aşteaptă mântuirea.

În ochi îmi port tot jarul dorinţei de mai bine
Şi-n gând îmi ning petale de dulce mângâiere,
Sub pavăza credinţei şi-a dragostei divine,
Ce-mi purpurează chipul cu sfânta adiere.

Plecat în faţa crucii eu cer milostivirea,
Purtând în albe tâmple povara suferinţei,
Pe crestele căinţei îmi sui în dar gândirea,
De rob ce-şi pleacă fruntea pe treapta umilinţei.

Mă-ntorc să-mi stâmpăr setea la şipotu-nfrăţirii,
Să sorb cu fraţi de trudă cuvântul mântuirii
Şi răcorit de apa evlaviei profunde
Întoarcerea la viaţa de veci în noi pătrunde.