ÎNTOARCEREA ACASĂ

Din ţara zbuciumată de patimi şi păcat,
Mă-ntorc din nou la Tatăl, slăvitul Împărat.
Greşit-am scump Părinte, adesea Te-am uitat,
Nerespectând mesajul şi sfatul minunat.

Când glasul Tău mă cheamă din depărtate zări,
Aud freamăt în suflet şi murmur de cântări.
Sosesc încet dar sigur la casa părintească,
Înveşmântat în lacrimi şi mantie de ceaţă.

Te văd în faţa porţii cu chipul cald şi bun,
Iertând trecutul negru şi faptele de scrum.
Cunosc a ta iubire, caut înţelepciunea,
Sorbind taina credinţei ce-nseninează lumea.

Nicicând nu se va stinge lumina lui Hristos,
Mereu sunt numai alţii acei ce vin s-o caute,
Când unii cad, merg alţii s-o ducă mai departe,
Cerând mereu iertare, Stăpânului din cer.