Istoria Batalionului 22 Vânători de Munte „Cireşoaia”

După cum s-a mai scris în publicaţia noastră, la sfârşitul lunii trecute au avut loc manifestările dedicate aniversării a 70 de ani de la înfi inţarea Batalionului 22 Vânători de Munte „Cireşoaia” din Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna. Dintre acestea, la un loc de cinste s-a situat lansarea lucrării Istoria Batalionului 22 Vânători de Munte „Cireşoaia”, ai cărei autori sunt col. (r) Gheorghe Suman, lt.-col. Vasile Cristea, comandantul unităţii militare sărbătorite, şi lt.-col. (r) Lucian Mircea Stoenac. Lucrarea a fost tipărită la prestigioasa editură „Univers Ştiinţifi c” din Bucureşti, la începutul lunii ianuarie a acestui an, fi ind „caldă” la momentul prezentării sale în faţa publicului.
Autorii volumului merită felicitaţi, în primul rând pentru îmbogăţirea informaţiei privind participarea unei unităţi a Armatei Române la cea mai mare confl agraţie mondială din existenţa omenirii, ştiut fi ind că participarea României, a poporului său şi implicit a armatei sale, rămâne în continuare un subiect de cercetare şi de refl ecţie, în acelaşi timp. De cercetare, pentru că s-a scris sau s-a tipărit mult prea puţin privind participarea şi contribuţia Armatei Române la războiul antisovietic (numai dacă ne gândim la timpul participării la războiul antifascist, aproape 9 luni faţă de 3 ani şi două luni). Desigur, au fost o serie de factori politici, militari, istorici sau de vacuum arhivistic care au împiedicat scrierea completă a istoriei celui de-al II-lea război mondial, în perioada comunistă. Astăzi aceşti factori au dispărut, chiar şi arhivele militare privind ultimul război mondial, atât cele interne cât şi cele din străinătate, au devenit accesibile. Şi, totuşi, au rămas multe pete albe pe harta istoriei militare româneşti din prima parte a războiului. Avem nevoia de a cunoaşte, de a cerceta în profunzime evenimentele desfăşurate acum, la peste şase decenii de la fi nalul lor, dar mai ales de a le aduce la cunoştinţa opiniei publice prin scrierea istoriei lor. De aceea, ţin să subliniez, din nou, meritul autorilor de a aduce în paginile lucrării faptele de arme de pe frontul de răsărit ale Batalionului 22 V.M..
Fapte de refl ecţie pentru generaţiile tinere, care cunosc prea puţin despre imensele sacrifi cii umane şi materiale făcute de poporul din care fac parte organic, care „nu au imaginea marilor greutăţi, dureri şi suferinţe prin care a trecut populaţia României, statul român şi instituţiile sale în perioada 1940-1945”. Trebuie să conştientizăm faptul că înainte de intrarea României în război, peste 2.145.000 de români au fost siliţi să îndure stăpânirile străine, prin cotropirea Basarabiei, Bucovinei de Nord şi Cadrilaterului, în vara anului 1940. Intrarea în război a devenit singura modalitate de a ne elibera fraţii, acţiune sprijinită de toate partidele istorice şi de întregul popor român. În acest context, au luat naştere noi mari unităţi militare, cum a fost Armata a IV-a, în septembrie 1939, şi unităţi militare specializate, cum a fost Batalionul 22 V.M., în ianuarie 1940.
Nu putem spune că vinovate pentru necunoaşterea momentelor cruciale ale istoriei românilor sunt tinerele generaţii, atâta timp cât informaţia istorică a fost ţinută „sub cheie”. De asemenea, atât timp cât prin programele şcolare guvernanţii, ministeriabilii, specialişti în construcţii, politică sau minciună, corigenţii, chiulangii, promovaţii cu un 5 dat de milă, pilă sau silă, deci „modelele” demne de urmat, au redus tematica lecţiilor de istorie la o parodie. Mai precis, numărul orelor de Istoria Românilor din planul de învăţământ l-au redus cu 50 la sută la ciclul primar şi gimnazial, şi cu 75 până la 100 la sută la ciclul liceal. Mai simplu spus, tinerele generaţii nu mai au acces, în şcoala românească contemporană, la dreptul firesc de a-şi cunoaşte propria istorie. Singura modalitate rămâne cartea de specialitate apărută pe piaţă, pentru că de mas-media, cu excepţii rarisime, nici nu poate fi vorba în condiţiile „deontologiei profesionale” actuale. De aceea, aduc laude autorilor, pentru efortul de a pune la dispoziţia generaţiilor tinere o istorie veridică, bazată pe cercetarea documentelor de arhivă, pe rigoare ştiinţifi că în descrierea operaţiunilor militare, pe folosirea celor mai autorizate surse bibliografi ce în descrierea contextului general în care şi-a desfăşurat activitatea Batalionul 22 V.M., atât pe timp de pace, cât mai ales pe timp de război. Istoria Batalionului 22 V.M., prin conţinutul său, vine să confi rme, încă odată, adevărul axiomatic cuprins în mesajul IPS Ioan Selejan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, afl at în deschidea cărţii, că cele două instituţii „Biserica şi Armata au aşezat la temeliile noastre de sufl et un exemplu pilduitor de credinţă, de luptă neînfricată şi de jertfă generoasă, pentru ceea ce înseamnă PATRIA în conştiinţa şi sufl etele românilor”.
De asemenea, autorii îşi fac o datorie de conştiinţă şi onoare prezentând faptele de vitejie ale înaintaşilor, cartea constituindu- se, astfel, într-un „modest şi pios omagiu adus celor care s-au jertfi t sub Drapelul de Luptă al Batalionului 22 Vânători de Munte”, după cum bine sesizează în cuvântul introductiv col. dr. Ion Burghelea, locţiitorul comandantului Brigăzii 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu” din Miercurea Ciuc, judeţul Harghita.
În fi nal, urez autorilor spor în munca de cercetare, documentare şi editare a unor noi lucrări de acest gen, pentru binele Neamului Românesc şi al Ţării, iar cititorilor lectură plăcută! 

„Deşi trebuie tratată conform legilor, secuimea este un ghimpe în mijlocul ţării noastre. Şi nu ţin a-i preface în buni români, dar cel puţin să-i deprind cu ţara aceasta; să nu stea ariciul acolo, băgat în cuibul lui, ci să-l scoţi din văgăună, să vină să vadă românul la faţă; să nu-şi închipuie că românul e numai un funcţionar, un jandarm, un soldat; din contră, să-l vadă la faţă că e un om zdravăn, cu calităţi şi însuşiri pe care un secui, adesea şi el un român deznaţionalizat, s-ar putea să nu le aibă! Ceea ce aţi început sunt lucruri bune, dar este un început; trebuie dărâmată bariera şi orice ne aminteşte faptul că poporul românesc a trăit în provincii create şi dominate de străini trebuie să dispară!“ (Nicolae Iorga)