Istoria este, totuşi, o ştiinţă!

Stimate Domnule George L. Duma,

În două scrisori succesive îmi puneţi mai multe întrebări acuzatoare. Tonul lor mă jigneşte. Dar, pentru a nu vă frământa în continuare asemenea întrebări, o să vă răspund.
La scrisoarea din 24 iunie 2006: Întrebare: - Noi avem listele cu românii izgoniţi din Covasna… Dumneavoastră, care aţi fost deputat de Covasna, le aveţi? Răspuns: - În 1991, am făcut parte din Comisia Harghita-Covasna, a Parlamentului, care a cercetat cele petrecute în cele două judeţe. Eu am scris textul raportului Comisiei, aprobat în Parlament în noiembrie 1991. Eu am întocmit listele cu românii alungaţi din cele două judeţe. Un neisprăvit, Z. Dragoş, l-a păcălit, în 2002, pe regretatul Traian Golea: a publicat Raportul Comisiei şi listele cu cei alungaţi, sub numele său, Z. Dragoş, ca şi cum ar fi el autorul: Z. Dragoş, Transylvania, late 20th century. Romanians hunted down in their own Country…, Romanian Historical Studies.
- Mă întrebaţi dacă ştiu de manifestaţia din Sfântu-Gheorghe, sub formula „Suntem şi vrem să rămânem români!”.
- Da ştiu. A avut loc pe 13 aprilie 2000. Eu am fost unul dintre organizatori. Mă puteţi vedea chiar în centrul fotografi ei, în spatele steagului. Chiar formula menţionată, „Suntem şi vrem să rămânem români!”, îmi aparţine, fi ind luată, de ziaristul ce a redat evenimentul, chiar din discursul meu.
- Noi am semnalat pericolul deznaţionalizării acelei zone…
- Şi dumneavoastră aţi semnalat pericolul. Au făcut-o şi mulţi alţii, mai ales din Ţară. Între aceştia mă afl u şi eu. Credeam că ştiţi!
- Noi, românii din SUA, am ţinut legătura cu grupul de profesori care a protestat contra Tratatului cu Ucraina!
- Da! Alţii, ca mine de exemplu, au luptat contra Tratatului cu Ucraina. Domnul profesor Tudor ştie acest lucru; este consemnat şi în „Monitorul Ofi cial”, partea a IIa. Alţii, ca mine, au scris şi în presă nenumărate articole împotriva Tratatului. Pentru intervenţiile în Parlament, vezi şi volumele publicate de Traian Golea: vol. I, p. 7-8, discurs în Parlament, 27 mai 1997, şi vol. II, p. 40-41, discurs în Parlament, 28 septembrie 1998.
- Nu credeţi că celebra statuie a celor 13 generali, care au asasinat 40.000 români, ar trebui distrusă? Dumneavoastră, în Parlament, aţi ridicat această problemă?
- Am „ridicat această problemă” de zeci de ori. Am şi scris foarte mult despre ea. Un singur exemplu: volumul meu Monumente ale unor criminali maghiari în România, Bucureşti, 2004, p. 21-43. Cinci istorici parlamentari - Petre Ţurlea, Mihai Drecin, Nicolae Ionescu, Romulus Raicu, Vasile Dobrescu - au trimis, în septembrie 1999, o scrisoare primului ministru Radu Vasile, cerând stoparea reamplasării monumentului. Au reuşit! Ca urmare, „Magyar Nemzet” din 27 septembrie 1999 (ziar din Budapesta), îi acuză de naţionalism.
- Nu aveţi nimic de spus, ca deputat în legătură cu Patapievici?
- Am de spus! Şi, am protestat de 5 ori! - Mă întrebaţi dacă-i cunosc pe unii dintre românii din Occident care au făcut ceva pentru Ţară, precum Traian Golea, Gheorghe Olteanu, Lixăndroiu.
- Da! Cu domnul Golea am şi colaborat. Mi-a publicat două broşuri cu unele discursuri ţinute în Parlament în 1997 şi 1998. Apreciindu- l deosebit, i-am prezentat, repetat, în Parlament activitatea (ca şi pe a dumneavoastră) - vezi În exil în slujba Neamului…, de Traian Golea, p. 386-389; vezi, de asemenea, volumul meu Din culisele Parlamentului României, II, p. 320, 323; Idem, UDMR şi societatea românească, 2003, p. 101, 122, 177, 215, 218 (pagini la care sunteţi menţionat şi dumneavoastră). La fel, am corespondat cu domnul Gheorghe Olteanu, de la care am primit multe materiale valorifi cate în Parlament sau în scrierile mele. Iar domnul Lixăndroiu, care este ploieştean de-al meu, îmi scrie des, şi eu i-am trimis cărţi care să argumenteze demersurile sale la Haga.
- Scrieţi că nu ştiţi dacă am ajutat în vreun fel Parohia română din Târgu-Secuiesc. - Domnule, eu când îmi îndeplinesc sarcina naţională ce mi-am asumat-o, nu bat toba ca să se ştie. Pentru că m-aţi întrebat, vă informez: am reuşit, în mai multe rânduri, să introduc în Bugetul de Stat aprobat de Parlament, prevederi prin care Episcopia Ortodoxă Română de Covasna şi Harghita să obţină câteva miliarde de lei - o parte din bani s-au dus şi la Târgu- Secuiesc; pentru Parohia respectivă am avut mai multe intervenţii în Camera Deputaţilor - una din ele o puteţi citi în broşura cu unele din discursurile mele, publicată de Traian Golea, II p. 16-17.
- Dacă UDMR este formaţiune anticonstituţională, de ce nu cereţi desfi inţarea ei?
- Ca mulţi oameni politicieni din România, precum Corneliu Vadim Tudor sau Gheorghe Funar, şi eu am cerut, în repetate rânduri (de 12 ori), la tribuna Camerei Deputaţilor, desfi inţarea UDMR. În plus, aceasta este şi concluzia volumului meu UDMR şi societatea românească, 2003.
- Cunoaşteţi lucrarea preotului Romulus Radu, despre preoţii închişi?
- O cunosc! Mi-a trimis-o Traian Golea. Prezintă 59 de feţe bisericeşti. Vă recomand marile lucrări pe această temă, cu toţi clericii închişi: Paul Caravia, Virgiliu Constantinescu, Ştefan Iloaie, Mărturistorii de după gratii. Slujitori ai Bisericii din temniţele comuniste, 1995; Idem, Biserica Întemniţată. România 1944, 1989, 1998; Idem, The Impresioned Churoh România 1944-1989, 1999 - toate apărute la Academia Română, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului.
Prin urmare, domnule George Duma, trag nişte concluzi triste, în urma apostrofărilor interogative ce-mi trimiteţi. În primul rând, nu cunoaşteţi deloc activitatea mea; la sutele de intervenţii în Parlament, pe teme privind naţionalismul românesc (numai în legislatura 1996-2000, am avut aproape 800 de intervenţii, care se pot vedea şi pe internet), se adaugă mai mult de zece volume atingând acelaşi subiect. (Se pot vedea: Din culisele Parlamentului României, vol. I, 188 pagini, Bucureşti, 1994, şi vol. II, 2001; Monumente non grata. Falşi martiri maghiari pe pământ românesc, Bucureşti, 1996, 237 pagini şi ediţia a doua revăzută şi adăugată, 2004, 270 pagini, sub titlul Monumente ale unor criminali maghiari în România; Ip şi Trăznea. Atrocităţi maghiare şi acţiune diplomatică românească, Bucureşti, 1996, 594 pagini; UDMR şi societatea românească, 2003, 260 pagini; Transilvania de Nord Est 1944-1952, 2005, 453 pagini; Studenţimea română din Cluj 1944- 1946, Cluj- Napoca, 2006, 345 pagini). Vă trimit unele din ele.
Datorită celor de mai sus am devenit, demult, una din ţintele UDMR-ului. Constat acum că şi din partea cealaltă, a naţionaliştilor români, se aruncă pietre asupra mea.
Din 2000, nu mai sunt parlamentar! Aşa că, nu mă mai întrebaţi de ce nu mai vorbesc în Parlament. Atâta timp cât am fost deputat, mi-am făcut pe deplin datoria. Dacă dumneavoastră nu cunoaşteţi ce am făcut, nu este vina mea.
Prin urmare, domnule Duma, aţi greşit adresa. Incriminările să le trimiteţi acelora care nu au făcut nimic pentru cauza naţională, nu mie.
Având în vedere apostrofările nedrepte şi injurioase din ultimele dumneavoastră scrisori către mine, vă rog să nu-mi mai scrieţi. Orice scrisoare a dumneavoastră de aici înainte, va merge, nedesfăcută, direct la coşul de gunoi, aşa cum merită.
La încheierea relaţiei epistolare dintre noi, vă transmit, domnule George Duma, succes în activitatea viitoare a Domniei-voastre şi viaţă cât mai lungă.