Istorie şi etnomuzicologie. Cercetări asupra folclorului muzical realizate în momente istorice semnificative pentru estul şi sud-estul Transilvaniei (I)

Premize istorice şi realităţi sociale

Care sunt factorii care influenţează, orientează şi condiţionează stu­diile şi cercetările etnomuzicologice, ca elemente de identitate culturală a unui popor? Dacă privim retrospectiv la realizările din acest domeniu al culturii umaniste, putem remarca faptul că, de cele mai multe ori în vâltoarea ultimului secol, acestea au fost determinate, în mod hotărâtor şi irevocabil, de condiţii istorice generatoare ale unor realităţi sociale care au impus, la rândul lor, mai multe tipuri de atitudini: a) adoptarea unor poziţii şi măsuri oficiale (vizând interesele politicii naţionale de la un anumit moment); b) alinierea la orientările ştiinţifice ale timpului respectiv; c) asumarea unor cercetări pe cont propriu ale unor oameni pasionaţi (amatori sau profesionişti) care au intuit actualitatea, necesitatea şi oportunitatea realizării unor studii (mai ample sau mai restrânse, punctuale) vizând aspecte generale şi/sau particulare din cultura muzicală tradiţională, ţărănească, populară. De multe ori, în lipsa oricărei preocupări şi perspective asumate de factorii naţionali de decizie politică sau instituţională, cercetătorii au demarat, au continuat şi au concretizat pe cont propriu toate demersurile ştiinţifice, posibile, necesare şi vitale pentru cunoaşterea, afirmarea şi diseminarea acestor elemente ale patrimoniului cultural intangibil.
Vom prezenta, în studiul nostru, mai întâi câteva aspecte reprezentative privind unele cercetări etnomuzicologice care au fost realizate în estul şi sud-estul Transilvaniei în perioade şi momente istorice semnificative din secolul trecut, raportându-ne în cele din urmă la unele reveniri şi actualizări contemporane, menite să evidenţieze dinamica fenomenului folcloric şi reflectând interferenţele şi interdependenţele determinate de contextul specific, multietnic şi multicultural, al acestei zone. Ne vom referi cu precădere la materialul documentar complex, publicat sau inedit, preponderent etnologic, adunat şi sistematizat în decursul deceniilor de studii etnomuzicologice realizate în acest areal, dar şi la cercetările, anchetele şi culegerile personale pe care le-am întreprins în ultimii trei ani, prin care am urmărit corelarea şi sistematizarea elementelor de cultură tradiţională şi ale celor de conştiinţă identitară şi spirituală, complexe şi definitorii pentru românii din sud-estul Transilvaniei.
Zona studiată se suprapune cu aşa-numitul „ţinut secuiesc”, care poate fi socotit drept o adevărată terra incognita pentru românii „regăţeni”, din exteriorul Carpaţilor. Este o regiune ce se află în mijlocul unor dispute identitare cu mize geopolitice nu întotdeauna cunoscute la nivel de mase, chiar dacă mai mulţi istorici, sociologi, filologi, etnologi şi chiar unii analişti bine intenţionaţi au încercat să explice adevăratele, realele şi profundele temeiuri care stau la baza acestor dispute şi revendicări. În prefaţa la impunătorul volum Românii şi secuii (Russu, 1990), filologul şi istoricul român Ioan I. Russu sublinia că „principalul aspect şi capitol central în marea problemă naţională din Transilvania istorică este situaţia cu raportul real dintre populaţia românească şi cea secuiască (maghiarofonă) în teritoriul numit Secuime (Szekelyfold) din estul şi sud-estul Transilvaniei, adică a României intracarpatice: judeţele actuale Mureş (zona la est de valea Mureşului), Harghita şi Covasna, precum şi o parte din nord-estul judeţului Braşov”. Considerând-o ca pe o „chestiune de excepţională însemnătate sub multiple aspecte social-istorice şi demografice, naţional-etnice şi lingvistice”, prestigiosul savant clujean conchidea că „elucidarea prezenţei elementului social-etnic românesc - apreciat incorect ca «dispărut» - în estul Transilvaniei (Secuime) explică deplin faptul că în centrul spaţiului istoric firesc şi continuu al poporului român s-a ivit o breşă cu întinderea a trei judeţe, un «gol» artificial conturat definitiv în veacurile al XIX-lea şi al XX-lea” (Russu, 1990, p. 17-18).
Reperele istorice ale acestei importante sub-regiuni transilvănene sunt strâns legate de prezenţa şi continuitatea străromânească de locuire în spaţiul culturii intracarpatice, până la venirea secuilor şi după aşezarea acestora în teritoriile cunoscute apoi drept „scaune secuieşti”. Toate aceste realităţi sunt atestate de numeroase mărturii arheologice, lingvistice, etnografice şi documentare, anterioare şi posterioare retragerii aureliene. Ţăranii „cu căciuli, sumane scurte, albastre la mâneci, şi iţari în cizme, care samănă a fi români fiindcă acum o mie de ani au deprins de la români cum trebuie să se îmbrace o fiinţă românească”, pe care Nicolae Iorga îi remarca în drumul său prin secuime de la începutul secolului al XX-lea (Iorga, 2009, p. 390) erau, de bunăseamă, secui. Însă convieţuirea româno-secuiască/maghiară în acest spaţiu şi-a lăsat, de-a lungul secolelor, o profundă amprentă, care este evidenţiată atât prin amplele interferenţe istorice socio-umane şi culturale, cât şi prin zestrea valoroasă a unui trecut comun. O dovadă pregnantă a prezenţei româneşti în zonă o reprezintă ocupaţia păstoritului la românii din scaunele secuieşti; de aceea, poate nu întâmplător, în zona de interferenţă culturală dintre cele trei provincii istorice româneşti, la curbura interioară a Carpaţilor, s-a plămădit „Mioriţa” şi s-a creat o cultură folclorică pregnantă. Momentele istorice semnificative (răscoala lui Horea, Revoluţia din 1848-1849, instaurarea dualismului austro-ungar (1867), Primul Război Mondial, Marea Unire de la 1918, perioada interbelică, Al Doilea Război Mondial şi perioada de anexare a nord-vestului Transilvaniei prin Dictatul de la Viena, instaurarea comunismului şi experimentul stalinist „Regiunea Autonomă Maghiară”, reorganizarea administrativ-teritorială din 1968, evenimentele din decembrie 1989 şi perioada contemporană) pot constitui tot atâtea jaloane importante în relevarea cercetărilor folcloristice, sociologice, etnografice şi etnomuzicologice întreprinse în această zonă.

Categorie: