Istorie şi etnomuzicologie. Cercetări asupra folclorului muzical realizate în momente istorice semnificative pentru estul şi sud-estul Transilvaniei (II)

Istorie, ideologie şi metodologie la începutul secolului al XX-lea

Prima contribuţie în domeniul culegerii folclorului muzical din estul Transilvaniei îi aparţine lui Bela Bartok.
Este vorba despre culegerea din secuime, care a fost comandată şi subvenţionată de Ministerul Învăţământului din Ungaria, cercetare care este considerată, în prezent, de o importanţă ştiinţifică excepţională, fiind, totodată, şi cea mai lungă campanie din viaţa lui Bartok (desfăşurată în iulie şi august 1907). Cu această ocazie, el a cules 324 de melodii (203 în Depresiunea Ciucului - Racu, Văcăreşti, Mihăileni, Cârţa, Ineu, Tomeşti şi 121 în Depresiunea Giurgeului - Suseni, Ciumani, Chilieni, Valea-Strâmbă). Rezultatele i-au permis lui Bartok să identifice stilul vechi al cântecului strofic neceremonial maghiar, care era considerat dispărut la acea dată, stil pe care îl va încadra ulterior în clasa tipologică A (Francisc Laszlo, 1995, Bela Bartok şi lumea noastră, Cluj-Napoca, Editura Dacia, p. 20-21).
Un an mai târziu (1908), Bartok avea să mai facă alte deplasări pentru culegere de folclor (Călăţele şi Izvorul-Crişului, zona Arieşului, Rimetea, Trascău), ocazie care atestă prima întâlnire a compozitorului cu folclorul românesc, pentru ca, în 1909, el să mai întreprindă o campanie în zona Crişului Negru, atunci când se concentrează cu adevărat asupra folclorului românesc bihorean, culegând un număr de aproximativ 260 melodii. Rezultatele vor fi concretizate în primele compoziţii pe care autorul le va realiza, având la bază teme din folclorul românesc. Unii analişti consideră chiar că „filonul românesc în stilul lui Bartok a apărut sub influenţa acestei prime campanii de culegere şi este un stil de sorginte exclusiv bihoreană (...) care se integrează pentru totdeauna limbajului muzical bartokian” (Laszlo, 1995, op. cit., p. 26).
În acelaşi an, la finele lui 1909, Bartok s-a aflat printre românii din Câmpia Transilvaniei, apoi, încă de la începutul anului 1910, el s-a deplasat în localitatea natală (Sânnicolau-Mare), a făcut o cercetare preliminară privind folclorul moşilor (campanie pe care a continuat-o la finele acelui an şi la începutul lui 1911, la Albac, Vidra de Sus, alte localităţi din Valea Arieşului Mare şi din Valea Ampoiului, culegând un total de 327 melodii) şi a continuat culegerea în zona Crişului Negru, în vederea definitivării volumului de cântece populare româneşti din Bihor, subvenţionat şi apărut sub auspiciile Academiei Române, la recomandarea şi memoriul lui D.G. Kiriac (Titus Moisescu, 1984, „Bela Bartok şi folclorul românesc. Noi mărturii”, în Studii de muzicologie (XVIII), p. 285). Volumul a apărut în 1913 cu titlul Cântece poporale româneşti din comitatul Bihor (Ungaria) [Chansons populaires roumains du département Bihar (Hongrie)]. Culese şi notate de Bela Bartok, Bucureşti, Librăriile Socec & Comp. şi C. Sfetea, Leipzig, Otto Harrassowitz, Viena, Gerold & Comp. în colecţia „Din vieaţa poporului român. Culegeri şi studii” XIV, XXII + 360 p., apărută sub egida Academiei Române. Prefaţa acestui volum (p. III-IX) are şi variantă franceză (p. XI-XXII), 371 melodii. Acest volum iniţial a fost republicat ulterior cu titlul Bartok Bela, Ethnomusikologische Schriften Faksimile-Nachdrucke III. Rumänische Volkslieder aus dem Komitat Bihor. Redactat de D. Dille, Budapest, Editio Musica, 1967.
Anii 1911-1912 au reprezentat, pentru Bartok, noi campanii în Bihor, prima deplasare în Ţara Oaşului şi prima sondare a folclorului maramureşean, precum şi continuarea culegerilor din Banat, care se vor încheia în februarie 1913. Imediat după aceasta, el va începe campania din Maramureş (desfăşurată între 15-27 martie 1913, în localităţile Ieud, Vişeul de Jos, Bocicoel, Dragomireşti, Cuhea, Petrova, Poienile-Izei, Glod, Văleni, Năneşti şi Onceşti), din care vor rezulta peste 300 piese, publicate în volumul dedicat acestei zone. Ne referim la Volksmusik der Rumänen von Maramureş, München, Drei Masken Verlag, XXXVII + 227 p., 1923, volum care a fost republicat cu titlul Rumanian Folk Music. V, Maramureş County, redactat de Benjamin Suchoff, traducerea textelor de E.C. Teodorescu, traducerea prefeţei de Alan Kriegsman, cu o prefaţă de Sabin V. Drăgoi şi Tiberiu Alexandru (p. VII-XIV). The Hague, Martinus Nijhoff, XXXII + 297 p.
În 1912, şi Tiberiu Brediceanu întreprinsese cercetări etnomuzicologice în zonă; Bartok era în cunoştinţă de cauză şi luase legătura cu acesta pentru a evita suprapunerea cercetării în perimetrul aceloraşi localităţi. Colaborarea celor doi folclorişti ar fi putut fi concretizată într-un volum comun de folclor românesc din Maramureş, care să fie publicat sub auspiciile Academiei Române, dacă nu ar fi început Primul Război Mondial, care avea să schimbe definitiv harta Europei, destinele naţiunilor, statelor şi oamenilor, atât la nivel general, cât şi individual.

Categorie: