IUBIREA FRĂŢEASCĂ

Anii ce se scurg pe rând sunt fi le-n cartea vieţii,
Ce orice om le poartă-n gând din zorii tinereţii.
Un glas divin, un fi or sfânt, spre înălţimi ne cheamă,
Lăsând în urmă tot ce-i rău, întunecos şi searbăd.

O vorbă veche din străbuni, adeseori ne spune,
Când toţi te-au părăsit pe rând, prietenul rămâne.
O faptă bună orişicând e pentru toţi cunună,
E frumuseţea unui crin şi răsărit de lună.

Din milă pentru cei sărmani şi urgisiţi de soartă,
Scântei aprinse licăresc la fi ecare poartă.
Zidiţi cetatea inimii cu multă bunătate,
Iar la apusul zilelor, veţi străluci prin noapte.