La demnitari nesimţiţi, salarii nesimţite!

Simţeam, întotdeauna, un sentiment de revoltă când auzeam pe câte un individ rostind, cu înverşunare, sau uneori cu tristeţe, „Aşa-i în România”! Ori prin „trăim în România” vrând să spună, de fapt, că nicăieri în Europa nu se întâmplă ceea ce se întâmplă la noi. Desigur, în sens negativ.
De o vreme am început să-i înţeleg şi să le dau, într-un fel, dreptate, chiar dacă am fost şi voi rămâne convins că nu suntem chiar oaia neagră a Europei. Acum însă, când scriu aceste rânduri, la ceva vreme după ce am aflat despre „ordonanţa de urgenţă” a „Guvernului Oprea” despre „mărirea salariilor înalţilor demnitari”, sunt convins că nicăieri în Europa nu se poate întâmpla aşa ceva, decât în România!
Niciun om cu minte şi judecată întreagă nu poate înţelege o astfel de măsură scandaloasă. Cum, adică, să măreşti salariile acelora care au şi acum cele mai mari salarii?! Adică: preşedintele, primul-ministru, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie etc.. În total vreo patruzeci de astfel de „înalţi demnitari”, care s-ar părea să fie cei mai obidiţi dintre cetăţenii României! Probabil nu au bani să-şi cumpere pâinea cea de toate zilele! (Sunt convins că niciunul nu ştie cât costă o pâine, sau 1 kg de carne!)
Iar această măsură neruşinată şi imorală s-a luat în condiţiile în care jumătate din cetăţenii Ţării trăiesc în condiţii mizerabile, mulţi, chiar salariaţi fiind, câştigă sub nivelul minim garantat, alţii trăiesc din câştiguri ocazionale, din drepturile de şomaj etc.. Ca să nu mai vorbesc de cei care caută şi acum prin containerele unde se aruncă resturile de mâncare. Şi nu sunt puţini!
Domnul Oprea, omul căruia Băsescu i-a pus pe epoleţi două stele de general într-un singur an!, înaltul demnitar al României care nu poate rosti nicio propoziţie întreagă fără să-şi arunce privirea pe hârtia pe care o are în faţă, ajuns întâmplător în fotoliul de prim-ministru, a vrut să lase neapărat Ţării ceva prin care cetăţenii acesteia să nu-l uite: majorarea salarii înalţilor demnitari. Motivarea? Nu este normal ca un secretar de stat, ori un director de regie autonomă cu capital integral de stat, să câştige mai mult decât preşedintele Ţării! Just, nu e normal. Dar cine oare a permis şi permite ca această anormaliate să se perpetueze de aproape un sfert de secol?! Nu tocmai cei care au interese ca o parte din aceste venituri să ajungă în seifurile partidelor? Adică politicienii care au condus şi conduc România!
Este clar că logica lui Oprea este una de lemn. Însă, ceea ce este mai trist, e că la ea s-a raliat şi preşedintele Ţării, domnul Iohannis! Credeam că dumnealui mai păstrează ceva din demnitatea părinţilor şi a bunicilor. Nu, dumnealui este mai român decât românii, în privinţa demnităţii şi a moralităţii. Şi-a dat, cum se spune, arama pe faţă, dovedindu-ne că acea lozincă - „România lucrului bine făcut!” - nu a fost nimic altceva decât o şaradă electorală. Fiindcă omul e pus pe căpătuială, la fel ca toţi ceilaţi „înalţi demnitari”, nesmţiţi, orgolioşi, „oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii”, cum scrie Eminescu, ori în „beciul domnesc”, cum spune pitorescul personaj Radu Mazăre, fostul primar al Constanţei. Nicidecum, însă, în fruntea României şi a românilor!

Categorie: