La Hăghig, omul sfinţeşte locul

Alexandru Cucu (foto) a venit în Hăghig, judeţul Covasna, în 1987, ca inginer agronom la CAP. A lucrat la cooperativă până în ’92, când s-a desfi inţat. A mai muncit câţiva ani la Centrul Agricol din comună, până s-a hotărât să candideze la Primărie, în ’96. Oamenii l-au ales, deşi nu era de prin partea locului. Şi asta cu toate că în Hăghig sunt cam o treime români, o treime unguri şi restul ţigani. Au văzut că era un om energic şi muncitor, şi l-au mai ales odată primar, în 2000. Şi-a sufl ecat mânecile şi s-a pus pe treabă, că erau destule de făcut. Comuna nu avea o Primărie ca lumea, aia veche era în paragină. A făcut-o. Apoi, s-a prins în proiectul cu apa, şi din ’97 se luptă cu morile de vânt să aducă apă în casele oamenilor, să facă şi canalizarea.
„8 ani n-am făcut decât să schimb autorizaţii de construcţie, nu primeam bani şi-şi pierdeau valabilitatea. Totul era tras de păr - spune edilul. Birocraţia politică de la Consiliul Judeţean mai mult ne punea piedici. Au trecut 12 ani de când am început lucrarea, şi tot nu e gata. Dar tot o fac! Marea problemă e lipsa sursei de apă. Am mers pe studii geologice, am făcut foraje în zona de luncă, limitrofă Oltului. Cam degeaba. Analiza apei a depistat nitriţi şi metale grele, ce mai, era groaznică. Probabil, infl uenţa Oltului şi a Vulcăniţei. Am luat legătura cu Gospodăria Comunală, „nu veniţi cu apa încoace” le-am zis? Nu intra în priorităţile lor. M-am dus la Compania Apa Braşov, că ei vin cu o conductă spre Feldioara - Rotbav. Au fost de acord, dar eu ar trebui să fac o conductă de traversare a Oltului, cu forţe proprii. Cam greu, deşi ar fi bine, ei fac la Feldioara şi o staţie de epurare, dar numai prin 2012-2013. Să mai stau 2-3 ani? Cam mult, parcă nu mai am răbdare. Afl u, întâmplător, că prin anii ’50, cineva care săpa o fântână dăduse peste o pânză de apă freatică, cu debit foarte mare, au şi inundat o parte din comună atunci. Se pare că trece un râu subteran pe aici! Aşa că, vom face foraje în zona aia, de nord-est. Apa, zic localnicii, e bună, ar veni prin cădere liberă, ar ajunge pentru toată comuna, şi pentru satul aparţinător Iarăş. Iar mai încolo, dacă termină şi Compania Apa lucrarea, vedem cum e mai bine.”
E supărat primarul Cucu, pentru că în cei 4 ani cât a lipsit din primărie, nu s-a făcut nimic. Doar „prostii”. Un an nu a făcut decât să corecteze ce a „lucrat” fostul primar, pus de UDMR, Horvath Miklos. Dar zice că nici nu-l acuză, omul chiar nu putea mai mult, s-a trezit în funcţia asta, politic. Aşa că, s-a „înhămat” mai întâi să repare ce se mai putea repara. De pildă, s-au construit aiurea, fără nicio noimă, case pe un teren care era rezervă de fond funciar, 12 hectare, de la fostele CAP şi IAS. Nu au nici curent, trag fire de la unul la altul. Iar Primăria a rămas fără terenuri în proprietate. Şi aşa, situaţia economică a Hăghigului e precară. Doar 30 la sută din venituri provin din impozite, restul, de la buget. Ce se obţine din păduri şi păşuni comunale abia acoperă cheltuielile de administrare. În comună sunt doar două ferme de vaci, una de porci, o staţie de betoane şi o fi rmă de ochelari. În rest, doar gospodăriile oamenilor, care fac agricultură de subzistenţă.
Şi câte s-ar putea face! Primarul Cucu e plin de idei. De pildă, există nişte coturi vechi ale Oltului, unde se şi pescuieşte. Vin unii şi de la Braşov, cu maşinile, la sfârşit de săptămână. A încercat să le treacă în domeniul public, dar n-a reuşit, n-a vrut SGA-ul, care zice că aceste coturi sunt urmare a regularizării Oltului. S-ar putea face acolo o zonă de agrement, splendidă. Dar nu se lasă. S-a apucat să adune tot terenul neocupat, inclusiv intravilan, să facă punere în posesie, să-l treacă în patrimoniul localităţii. Să aibă, în sfârşit, Primăria teren în proprietate! Mai are un proiect, cu ARD Centru, unul mare, de 2,5 milioane euro. Ar ajunge pentru asfaltarea tuturor străzilor comunei! Între timp, a mai modernizat Primăria, căminele culturale din Hăghig şi Iarăş, biblioteca. Vrea să creeze un parc, pe locul fostei Primării, cu un proiect pe mediu. Iar acolo, pe un hectar, să integreze şi grădiniţa de copii din apropiere. A mai făcut, printre altele, un loc de joacă lângă casa de cultură. Ar vrea tare mult să regularizeze pârâul Hăghig, care trece prin centrul comunei, şi să lărgească astfel şi strada. Dacă vor fi de acord cei de la mediu. Se gândeşte să facă un baraj pe cursul pârâului, în amonte, să creeze astfel un lac, pentru agrement şi pescuit. Acolo, zice Alexandru Cucu, e o păşune superbă, cam la nivelul Poienii Braşov! Are un proiect pentru o bază sportivă, aprobat, fi nanţarea fi ind deschisă, într-o lună s-ar putea face licitaţia. E un proiect tip, cu teren de fotbal, vestiare, tribună, nocturnă. Şi tot acolo, a discutat deja cu cei de la Agenţia Naţională pentru Investiţii, vrea să facă o sală de sport. Va fi , în fi nal, o adevărată bază sportivă, pe un teren de 2,5 hectare. Se mai gândeşte la bogăţia pe care stă comuna - zăcămintele de nisip cuarţos. Altădată, Galaţiul ducea o grămadă de nisip de aici, pentru turnare. „Dacă rezolv cu apa şi canalizarea, începem să devenim interesanţi. Oricum, braşovenii încep să se mute aici. 90 la sută din casele vândute în ultimii ani au fost cumpărate de braşoveni! Ei, dacă aş putea face barajul şi lacul...”, visează cu ochii deschişi primarul, care nu uită să amintească de izvoarele cu ape minerale sulfuroase, care ar merge grozav pentru o bază de tratament, cam ca la vecinii din Vâlcele.
Oftează, brusc înnegurat, şi-mi spune povestea cu şcoala. Terenul pe care se află şcoala generală din comună a aparţinut parohiei bisericii reformate. A fost retrocedat. Dar, în timp, s-a construit acolo şcoala nouă! Legea spune că unde terenul nu e liber, se dau despăgubiri. „Am încercat - zice primarul, când era ministru doamna Andronescu, să găsim o soluţie să cumpărăm şcoala. S-a făcut o evaluare, ne-a ieşit cam 4,5 miliarde lei vechi. Aveam banii, aveam şi acceptul ministerului, dar au tergiversat-o şi am pierdut fi nanţarea! Ne-a dat în judecată parohia reformată, să le plătim chiria, 500 milioane pe an! Am avut iniţial o înţelegere omenească cu preotul lor, să ne mai păsuiască, şi am plătit o parte din datorie. Degeaba. De unde să le dau, din taxele locale, care sunt aşa de puţine? De unde să tai, ei nu se gândesc puţin, că sunt şi ei parte din comună! Am găsit un avocat, care ne-a spus că sunt şanse să câştigăm procesul. Am cerut o amânare şi am contestat dreptul de proprietate asupra construcţiei şcolii. Acum se plâng prin ziarele lor că i-am dat în judecată! Zău, oamenii ăştia au o gândire tare îngustă.”
Chiar înainte de a demara din Hăghig spre Braşov, primarul Cucu le-a dat locuitorilor comunei o veste bună: „Azi am dus la Prefectură ultima tranşă de fişe, am terminat, în sfârşit, aplicarea legilor funciare! Eu am început, eu o termin!”. Am părăsit şi noi Hăghigul, pe o ninsoare… ca în poveşti. Şi mă gândeam, cum poate supravieţui, aproape din nimic, o localitate atât de veche (atestată documentar din 1252!), indiferent că s-a numit Hidveg, Furstenberg sau Hăghig. Am găsit mai târziu explicaţia, pe un site numit creştinortodox.ro: mulţi oameni de calitate s-au născut sau au locuit şi muncit pe aceste meleaguri. De aici şi explicaţia titlului, cu omul care sfi nţeşte locul. De pildă, ştiaţi că în Hăghig s-a născut Gheorghe Goga, unchiul marelui poet român Octavian Goga?