La Timişoara, o manifestare de înaltă ţinută ştiinţifică (II)

În cinstea Marii Sărbători de la 1 Decembrie 1918

Prof. univ. dr. Mircea Măran, Academia Vârşeţ - Serbia: Este o foarte bună ocazie de a mă reîntâlni cu colaboratori, colegi, oameni din branşa mea, pe care îi apreciez foarte mult, având în vedere faptul că mă ocup cu Istoria Banatului, mai concret cu Istoria Românilor din Banatul sârbesc. Astfel de ocazii devin un bun prilej de a-mi prezenta activitatea şi rezultatele cercetărilor pe care le fac în scopul scrierii şi lansării unei noi cărţi, cum a fost cazul anul acesta, dar şi un bun prilej de a auzi ceva nou de la colegii mei, de a mă cunoaşte cu alţi oameni care până acum nu i-am cunoscut, de a stabili relaţii noi. Apreciez, ca foarte important, numărul mare al lansărilor de carte din prima zi şi faptul că au fost organizate multe secţiuni, fapt ce a făcut posibil ca fiecare dintre noi să-şi expună comunicarea fără a fi întrerupt, ceea ce se mai întâmplă la unele manifestări de acest gen la care particip. Mă bucur întotdeauna să vin în Patria-mamă, în România, unde cred că sunt apreciat ca un istoric serios, fapt ce explică invitaţia mea primită din partea acestui excelent organizator care este Muzeul Banatului prin persoana domnului Adrian Deheleanu, care a dovedit a fi un factotum al complexei manifestări;
Prof. drd. Marcin Marinowski, Cracovia, Polonia: Particip la acest eveniment pentru prima dată şi sunt foarte mulţumit pentru invitarea mea aici, la Timişoara, şi pentru faptul că m-am întâlnit cu mulţi prieteni dragi din întreaga Românie, pe care-i cunosc de la alte asemenea manifestări desfăşurate în ultimii ani. Pentru mine este un lucru deosebit că pot participa şi audia referate pregătite de profesori şi specialişti cu experienţă de la care am multe de învăţat. Faptul că totul a fost dedicat Zilei Naţionale în timpul celor două zile, cât am participat în plen, la concertul Filarmonicii din Timişoara şi la lucrările secţiunii a doua de Istorie m-a impresionat plăcut, conştientizând importanţa acordată de Poporul Român şi România sărbătoririi acestei zile. Mie, personal, sincer, ceea ce mi-a lipsit a fost preotul. O singură excepţie, dar nu sunt sigur. Am auzit că a participat un preot, dar nu i-am simţit prezenţa. La alte manifestări la care am participat, prezenţa ierarhilor ortodocşi ai locului îmbogăţeau atmosfera cultural-spirituală şi ştiinţifică, prin comunicările susţinute ca oameni de ştiinţă. Sunt deosebit de încântat, însă, de participarea minorităţii româneşti din Serbia, fiind impresionat de nivelul intelectual şi contribuţia acestora la lucrările simpozionului;
Lector univ. drd. arh. Andreea Pop, Universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti: Pe lângă toate bucuriile privind primirea, organizarea, locul, oamenii, mi-a plăcut în mod deosebit diversitatea simpozionului, referindu-mă strict la partea ştiinţifică din prima secţiune de istorie, singura la care am participat, din păcate, pentru că m-ar fi interesat şi titluri din alte secţiuni. Mie, ca arhitect, mi s-a părut foarte interesant tot ce am audiat, precum şi discuţiile care s-au purtat. Am venit aici cu studiul „Monumentele eroilor Primului Război Mondial din judeţul Timiş”, temă pe trei sferturi făcută, în sensul că am venit de la Bucureşti la Timişoara cu un subiect vizând Timişoara şi judeţul Timiş, şi, evident, studiul având nişte lipsuri şi nişte părţi neterminate, dar cu dorinţa de a găsi aici titluri de materiale care deocamdată nu le-am găsit, adică titluri de cărţi apărute aici, de interes strict local. Mi-a plăcut faptul că începând să întreb în stânga şi în dreapta am stabilit nişte contacte, am primit nişte promisiuni şi întrevăd nişte perspective de a întregi materialul prin legăturile create cu cercetătorii locali, pentru că este dificil să vii de la Bucureşti pentru documentare. Aş mai sublinia un alt aspect pozitiv al manifestării la care am participat: rolul acesteia de a stabili contacte benefice între specialişti, atunci când ea se ridică la un anumit statut din punct de vedere al nivelului ştiinţific şi al valorii participanţilor. Despre organizatori ţin să spun că nu i-am cunoscut până acum, mă refer la cei doi, Adrian şi Adriana Deheleanu, dar mi-au făcut o impresie deosebită din punct de vedere profesional şi excelentă ca gazde. Sincer, pot spune că sunt nişte oameni minunaţi. Aflând de anumite discuţii în secţiunea la care am participat, au ţinut să se scuze, dar consider că nu este în niciun caz responsabilitatea organizatorilor de a se scuza pentru părerile sau capacităţile ştiinţifice ale unor participanţi. Desigur, este dificil să vii ca arhitect în mijlocul istoricilor, pentru că în locul în care se întrepătrund cele două discipline se poate întâmpla să găseşti oameni cărora tu le poţi completa cunoştinţele din domeniu, fie oameni care îşi pot completa lipsurile, chiar cu anumite lucruri locale cărora nu le-am prins subtilitatea. Eu am încercat în timpul prezentării să-mi expun limitele, nefiind istoric, şi să-mi expun părerile de specialitate pe care le am aducând în sprijinul celor afirmate un document inedit care, cu siguranţă, va ajuta unei persoane interesate de subiectul abordat. În rest, totul a fost bine şi, dacă voi mai fi invitată, voi veni cu cea mai mare plăcere;
Dr. Costin Scurtu, directorul Muzeului Militar, filiala Constanţa: Am avut bucuria de a participa la un eveniment deosebit dedicat Zilei Naţionale a României. Varietatea şi importanţa tematicii a incitat participanţii la discuţii şi dezbateri, care nu au adus neapărat un numitor comun în înţelegerea evenimentelor, ci au contribuit la crearea unei baze solide de discuţii care să ducă la analiza, şi, mai ales, la o documentare aprofundată. Au fost şase secţiuni care au creat posibilitatea fiecăruia dintre participanţi, aproape 100, să-şi exprime preocuparea sa, nu neapărat cu caracter istoric, de cercetare istorică, ci putem vorbi şi de partea arhivistică, de partea documentară, de partea culturală, de promovare a ideilor cultural-artistice, de publicaţii locale, zonale, chiar din Serbia, fapt ce a reprezentat un mare câştig. Consider un mare câştig deoarece vorbitorii de limba română, practic vorbim de românii de dincolo de graniţele statului, sunt cei care duc mai departe fiinţa românească şi este clar că au nevoie de susţinerea Statului Român, dar şi a cetăţenilor săi pentru a putea contribui la păstrarea perenităţii româneşti dincolo de hotarele politice care au fost stabilite după 1918. Sunt unul dintre moderatorii de la prima secţiune de istorie. Cred că trebuie să evidenţiez sprijinul consistent al colegului nostru de la Bacău, prof. Vilică Munteanu, care a încântat prin frumoasa prezentare privind „Simboluri ale unităţii româneşti şi făurirea României Mari” în medalistică, heraldică şi numismatică, prezentare care a reuşit să întregească toate comunicările, fiecare dintre noi regăsindu-ne cel puţin într-o imagine.... Referitor la discuţiile din secţiune, consider că nu trebuie să avem o unitate de idei, nu trebuie să avem o exprimare comună, nu trebuie să avem aceeaşi abordare. Dimpotrivă, vreau să aud abordări diferite şi la momentul în care port o discuţie cu interlocutorul, eu trebuie să argumentez punctul meu de vedere şi, mai ales, voi fi câştigat dacă voi înţelege punctul lui de vedere. Şi aceste aspecte ridicate de mine, discutând şi cu majoritatea moderatorilor, printre care şi cu dumneavoastră, au fost atinse cu brio de manifestarea la care am participat. Nu-mi mai rămâne decât să felicit organizatorii şi, în special, întreaga familie Deheleanu, aici cuprinzându-i pe Adrian, Adriana şi Mihai, fratele lui Adrian.
În afara întrebării adresate tuturor celor care au avut amabilitatea de a caracteriza manifestarea dedicată Zilei Naţionale, dumneavoastră, domnule prof. dr. Mihai Pârvulescu, ca un foarte bun cunoscător al personalităţilor vieţii politice, administrative şi ştiinţifice bănăţene, pentru început, aş vrea să vă întreb care dintre personalităţi au participat la acest simpozion internaţional? Întrebarea, gândesc eu, este îndreptăţită pentru faptul că toţi participanţii au făcut o constatare, pentru mine uluitoare: neparticiparea managerului instituţiei, care ne-a invitat aici, în niciuna dintre activităţile desfăşurate în cele două zile, neparticiparea managerilor Bibliotecii Judeţene Timiş, Muzeului Satului Bănăţean, Casei de Cultură Municipale, ca instituţii organizatoare, fără a mai vorbi despre reprezentanţii instituţiilor judeţene descentralizate, nu din agricultură, ci din învăţământ şi cultură, precum şi neparticiparea reprezentanţilor Consiliului Judeţean Timiş şi Consiliului Municipal Timişoara, Prefecturii Timiş şi Primăriei Timişoara. Oare nu i-am văzut noi, invitaţii la acest simpozion internaţional de la Timişoara, sau, într-adevăr, nu şi-au găsit timpul în cele două zile de a participa la această manifestare internaţională?
Prof. dr. Mihai Pârvulescu, preşedintele Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, filiala Timiş: Da, nu am sesizat prezenţa directorului Muzeului, însă presupun că a fost implicat mult în desfăşurarea acestui simpozion, cât şi în alte activităţi, probabil mai importante. Nu au participat, şi nu înţeleg de ce, reprezentanţii municipalităţii, ai Consiliului Judeţean şi ai instituţiilor administrative judeţene, având în vedere faptul că este sărbătoarea naţională a României, a tuturor românilor. Dar, în ceea ce priveşte organizarea, ţin să-i felicit pe domnul Deheleanu şi Muzeul Banatului pentru buna pregătire şi desfăşurare a acestei manifestări deosebite. Lucrările desfăşurate pe parcursul celor două zile s-au constituit într-un program coerent, conceput şi reuşit pus în practică de organizatori printr-o susţinută activitate a acestora şi o judicioasă selecţie a specialiştilor invitaţi, pe problematica Primului Război Mondial, din întreaga Ţară şi de peste hotare. Aici evidenţiez oameni cu statut bine cunoscut în domeniul cercetării din Bucureşti, Constanţa, Bacău, Harghita, Covasna şi întreaga zonă a Banatului. La secţiunea pe care am moderat-o împreună, am avut deosebita plăcere de a asculta comunicări interesante, care au adus noutăţi, cel puţin pentru mine, în domeniul istoriei, menţionând aici problematica intrării românilor şi României în război, dat fiind faptul că Primul Război Mondial este cunoscut în istoria naţională sub denumirea de Războiul de Întregire Naţională. În general, comunicările s-au bazat pe o solidă cercetare ştiinţifică din partea participanţilor, calitatea lor fiind de un înalt nivel pus în evidenţă de sursele documentare din arhive. Consider că această manifestare, aflată la cea de-a III-a ediţie, este o reuşită, felicitând din nou organizatorii, şi sper ca în viitor să avem o participare mai mare şi din partea administraţiei locale şi a altor mari istorici din România...
La finalul scurtei noastre investigaţii, am adus la cunoştinţa gazdei, dr. Adrian Deheleanu, responsabil de proiect, câteva din aprecierile participanţilor, solicitându-i o autoevaluare a activităţilor organizatorice şi profesionale a celor două zile. Cu modestia care-l caracterizează, ne-a răspuns: Se poate şi mai bine! În mod sigur este loc de mai bine. Această iniţiativă a mea, din urmă cu trei ani, va continua şi-n anii următori. Punctul ţintă al proiectului este Centenarul Marii Uniri de la 1918 pentru Transilvania şi Centenarul Unirii reale a Banatului cu România, din august 1919. Împreună cu echipa mea, pornind de la faptul că munca în echipă este foarte importantă pentru realizarea obiectivelor proiectate, vom analiza cu atenţie fiecare fază şi acţiune desfăşurată în cadrul recentei manifestări, vom trage concluziile necesare şi, la viitoarele simpozioane, vom căuta pe măsura posibilităţilor profesionale, tehnice sau financiare să înlăturăm tot ce a fost negativ în activitatea noastră şi să perpetuăm aspectele pozitive. În ciuda oboselii pe care o simt, datorată muncii intensive şi prelungite depuse în ultimele zile, aprecierile dumneavoastră şi ale participanţilor m-au revigorat, îmi dau satisfacţia muncii bine făcute, mă bucură şi mă încurajează ca, alături de echipa mea, să ducem până la capăt acest frumos proiect. Privind întrebarea dumneavoastră asupra modului în care am simţit sprijinul organizatorilor, înscrişi în program, la reuşita acestei manifestări pot spune următoarele: Trebuie să fac o remarcă foarte importantă: organizatorul principal a fost Muzeul Banatului Timişoara. Consiliul Judeţean Timiş a aprobat pe Agenda Culturală 2014 şi a plătit toate cheltuielile pentru buna desfăşurare a simpozionului. Am avut, totodată, sprijinul consistent al Universităţii Politehnice Timişoara, Filarmonicii Banatului, Casei de Cultură a Municipiului Timişoara, Mitropoliei Banatului. Toţi directorii acestor instituţii m-au ajutat foarte mult în demersul meu. Principiul după care mă conduc în profesiunea mea este acela că istoricii se ocupă cu Istoria - ştiinţă fundamentală pentru identitatea şi progresul României, iar politicienii fac politică. Iar noi ca istorici trebuie să ne facem datoria faţă de această Ţară frumoasă România şi faţă de Poporul Român de pretutindeni, indiferent de guvernarea care este vremelnic la putere pe plan central sau local. Faptul că oficialităţile nu au fost prezente: no comment.
Eu, totuşi, ridic o întrebare pentru cititorii noştri: Este normal un asemenea boicot, din partea tuturor „şefuţilor” puşi în funcţii pe criterii politice, faţă de un Simpozion Internaţional de excepţie dedicat Zilei Naţionale a Poporului Român?
P.S. Ştirile din ultima vreme venite din Banat şi Buzău, şi mai vechi din toate judeţele Ţării, îmi confirmă că aceşti „şefuţi” nu au timp de „glume” precum Patria, patriotismul, interesul naţional, Ziua Naţională etc... pentru că au probleme cu mult mai importante de făcut... de 25 de ani! Deci, istoricii cu Istoria, politicienii cu politica... DNA-ului sau a Procuraturii Generale. Să trăiţi bine... acolo unde vă este locul, nu pe băncile aulelor universitare, ci pe priciurile „universităţilor” de alt gen, domnilor!

Categorie: