„Las Crucea Munţilor şi merg să iau Crucea de Vest”

Înaltpreasfinţitul Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei şi Mitropolitul ales al Banatului

În ziua de 16 decembrie 2014 o veste fulger a încins „firele” dintre telefoanele credincioşilor din Episcopia Covasnei şi Harghitei, circulând de la un capăt la celălalt al celor două judeţe, şi anume ştirea că Înaltpreasfinţitul Ioan Selejan, chiriarhul locului, a fost ales Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului, în detrimentul contracandidaţilor săi, Preasfinţitul Lucian Mic, Episcopul Caransebeşului, şi Sofronie Drincec, Episcopul Oradiei, cu primul intrând în turul doi şi învingându-l cu 26 la 19 voturi. Aşa încât, din acea dată, de la orele prânzului, conform votului dat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, IPS Ioan, Arhiepiscopul Munţilor, este urmaşul în scaunul de Mitropolit al Banatului al marelui cărturar care a fost Nicolae Corneanu, trecut de curând la Domnul.
Cum spuneam, ştirea a circulat într-un ritm alert, aşa cum apele fraţilor din Hăşmaşul Mare, Oltul şi Mureşul, susură cu viteză la vale, spre a se despărţi apoi şi a o lua cu viteză spre marea cea mare. Într-un glas, toţi interlocutorii pe care i-am avut în acea zi, dar şi în zilele ce au urmat, au spus, oftând adânc: Mă bucur nespus pentru Înaltpreasfinţitul, pentru că merită asta, dar îmi pare foarte rău pentru noi! Noi acum cui rămânem?. Ei bine, dragilor, aşa s-ar putea rezuma, în doar câteva cuvinte, dragostea pe care enoriaşii micii Eparhii din Carpaţi o au, de două decenii încoace, faţă de Vlădicul Ioan, supranumit Arhiepiscopul Munţilor. Vorba vine, căci în realitate această dragoste a enoriaşilor, cu mic, cu mare, bogat sau sărac, orăşean sau sătean, nu poate fi cuprinsă în niciun fel de cuvinte, nu doar în cele de mai sus. Tocmai pentru că această iubire pentru ierarhul lor, pentru întâiul lor ierarh, al nou înfiinţatei, în urmă cu 20 de ani, Episcopii a Covasnei şi Harghitei, nu poate fi aşternută în câteva rânduri, aşa cum nici activitatea Vlădicului Ioan în perioada septembrie 1994 - decembrie 2014 nu poate fi cuprinsă într-un articol, nici nu mi-am propus aşa ceva în rândurile de faţă. Există zeci de volume şi sute, poate mii de articole care stau mărturie despre aceasta, atât în presa locală, în cea regională, cât şi în cea naţională. Volume precum „O candelă în Carpaţi” sau „20 de ani în slujba lui Dumnezeu şi a Neamului Românesc”, ori zecile şi sutele de lucrări, studii şi referate ale oamenilor de ştiinţă de aici şi din toate părţile Ţării vor rămâne mărturie cu privire la activitatea pastoral-misionară de excepţie, cu certitudine providenţială, a Vlădicului Ioan, activitate răsfirată pe toate cărările îndepărtate unele de altele ce leagă spiritual şi în plan simbolistic marginea Ţării Bârsei cu Valea Giurgeului ori cu Valea Bistricioarei, trecând prin depresiunile în care sunt situate municipiile reşedinţă Sfântu-Gheorghe şi Miercurea-Ciuc, în acesta din urmă aflându-se şi scaunul eparhial.
De aceea, am ţinut să fac referire la seara de duminică, 21 decembrie, una deosebită, dar - e drept - tristă până dincolo de lacrimi, în care Înaltpreasfinţitul Părintele nostru Ioan şi-a luat „Rămas bun” de la credincioşii din Protopopiatul Sfântu-Gheorghe, cel mai mare din Episcopie. Aşa după cum, în aceeaşi zi la Întorsura-Buzăului, sau în zilele ce au urmat la Miercurea-Ciuc şi Topliţa Română, a procedat şi cu ceilalţi fii ai săi duhovniceşti. Plină ochi, duminică seara Catedrala Ortodoxă ce de curând a împlinit 75 de ani de când s-a pus piatra de temelie, cu hramurile Sfântul Gheorghe şi Sfântul Nicolae, a plâns. De la vechii colaboratori ai Înaltului ierarh şi de la autorităţile de azi şi de ieri, şi până la evlavioşii enoriaşi şi la preoţi, toţi au vărsat două lacrimi, una a bucuriei pentru Vlădicul nostru şi alta a impasului în care am căzut fără voie prin accederea în funcţia de Mitropolit a Înaltpreasfinţitului Ioan, demnitatea pe care o merită cu prisosinţă. Dar, ca de fiecare dată, tot Înaltpreasfinţitul a fost cel care ne-a arătat cărarea, drumul pe care trebuie să o apucăm, numai şi numai cu încrederea că Dumnezeu, Păstorul cel Bun, nu ne va lăsa, mai ales în aceste vremuri tulburi pentru inima bolnavă a României. Pentru aceasta, însă, „trebuie să vă rugaţi mereu” şi acum, „apreciez eu timp de două luni, trebuie să vă rugaţi mai mult, şi pentru ca să vă trimită un Episcop bun, iubitor de Dumnezeu, de Neam şi de brazda românească. Căci altfel, acela care nu iubeşte această treime, pe Dumnezeu, Poporul şi Ţara aceasta lăsată nouă de strămoşi, acela nu are ce să caute aici ca Episcop”. Cât despre sine, Înaltpreasfinţitul, după ce şi-a cerut iertare de la poporul dreptcredincios, a spus că a sosit timpul ca aşa cum a lăsat Ierusalimul, în urmă cu 20 de ani, pentru Miercurea-Ciuc, ei bine tot aşa acum să meargă „la hotarul de vest al României, acolo unde în urmă cu 25 de ani a curs mult sânge şi unde încă şi acum mai sunt multe răni nevindecate”. Ne-a promis, însă, că n-o să ne uite niciodată, că de azi înainte vom construi un arc între inima României şi marginea de vest, „pentru că eu nu am cum să uit cum am început misiunea aici, pe aceste meleaguri, atunci când, în prima dimineaţa de la sosirea mea, a venit cineva la mine la poarta Episcopiei şi mi-a spus să deleg un preot în satul lor, că acolo zace o femeie moartă de 10 zile şi nu are cine să o îngroape. Aşa cum nu am cum să uit nici faptul că aici, în inima României, la sosirea mea era singurul loc din Ţară unde creşteau copacii direct în biserici. Acum însă, două 20 de ani, multe s-au făcut aici, atât în ceea ce priveşte zidurile, cât şi, mai ales, sufletele oamenilor. De mine este nevoie acum acolo, unde enoriaşii acelor părţi m-au chemat, dar nu uitaţi, rugaţi-vă la Bunul Dumnezeu să vă dea un Episcop bun, aşa cum şi eu mă voi ruga gândindu-mă la voi chiar înainte de înălţa o rugă la Dumnezeu pentru maica mea, pentru părinţii mei, trecuţi în împărăţia Lui. Las acum Crucea Munţilor şi merg să iau Crucea de Vest”.
Întronizarea Înaltpreasfinţitului Părinte Ioan Selejan în demnitatea de Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului va avea loc duminică, 28 decembrie 2014, în Catedrala Mitropolitană din municipiul martir de pe râul Bega.

Categorie: