„Locurile astea româneşti, din zona Târgului Secuiesc, sunt de o frumuseţe aparte”

- Doamnă Mike Luiza, cum se numeşte exact instituţia ce o conduceţi şi în ce scop a fost înfi inţată?
- Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Cartofului Târgu-Secuiesc şi aparţine de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, care are sediul în Capitală. Obiectivele instituţiei sunt: 1. crearea de soiuri de cartof adaptate condiţiilor de mediu din România; 2. menţinerea liberă de viroză a soiurilor româneşti în condiţii de izolare naturală; 3. elaborarea tehnologiilor specifi ce culturii cartofului pe scopuri de folosinţă: consum, sămânţă, industrializare; 4. producerea de sămânţă din categorii biologice superioare de cartof; 5. îmbunătăţirea calităţii produsului cartof pe destinaţii de folosinţă.
- Câte persoane lucrează cu dumneavoastră?
- Sunt 35 de angajaţi stabili, din care 7 sunt cercetători ştiinţifici cu diferite grade ştiinţifi ce. Atunci când situaţia o cere, lucrăm şi cu angajaţi sezonieri.
- Ce rezultate aveţi?
- Anul 2009, cu toate greutăţile lui, a marcat pentru noi cele mai bune rezultate din ultimii 10 ani. Colectivul de cercetători a publicat 4 cărţi de specialitate, am brevetat 4 soiuri de cartof (Gared, Albioana, Armonia, Speranţa) şi am obţinut 1.000 de tone de sămânţă din categoria biologică prebază.
- Cum valorifi caţi frumoasele rezultate?
- Promovarea şi valorifi carea rezultatelor cercetărilor noastre o realizăm prin Ofi ciile Judeţene de Consultanţă Agricolă din zonele cu tradiţie în cultura cartofului şi nu numai. Înfi inţăm loturi demonstrative la fermierii interesaţi din ţară. Cu această activitate suntem prezenţi la Şinteu (judeţul Bihor), Lunguleţu (judeţul Dâmboviţa), Girov (judeţul Neamţ). Vindem sămânţa soiurilor noastre de cartof cu ajutorul multor primării din judeţele Covasna, Braşov, Alba, Mureş, Bihor, Cluj, Neamţ, care ne solicită, vindem prin UNISEM Bucureşti, care are fi - liale în toată ţara. Produsele noastre sunt solicitate şi de fraţii noştri, românii din estul Prutului, care vin până la noi pentru a le cumpăra. Datorită calităţilor ei, sămânţa produsă de noi a fost solicitată să fi e cumpărată, în proporţie de aproape sută la sută, de statul Egiptean, dar tranzacţia nu a fost acceptată de ministerul de resort din considerente de protejare a produselor autohtone.
- Ce dezavantaje consideră cultivatorii că au soiurile româneşti?
- Ei consideră că perioada de vegetaţie mai lungă cu aproximativ 30 de zile şi mărimea mijlocie a tuberculilor ar fi un dezavantaj. Nu ţin cont de faptul că soiurile autohtone produse de noi au perioadă de degenerare virotică mult mai lungă decât cele din import. Să explic mai pe înţeles. Când cineva înfi inţează o cultură de cartof cu sămânţă din import, obţine recolta aferentă care are şi sămânţa necesară pentru a continua în anul următor fără a fi nevoit să cumpere din nou. A doua recoltă, însă, va da sămânţă degenerată virotic ce nu mai poate fi folosită şi atunci cultivatorul trebuie să cumpere iar. Practic, el depinde, după 2 ani, de producătorul extern de sămânţă. Atunci când se înfi inţează o cultură de cartof cu sămânţa produsă de noi, datorită rezistenţei ei la degenerare virotică, cultivatorul va fi nevoit să cumpere iar sămânţă abia după 5-6 ani. Se poate spune că fermierul care apelează la sămânţa de import devine repede dependent de producătorul extern de sămânţă şi într-o oarecare măsură şi de bănci.
- Da, nu-i totuna să iei credit de la bancă la 2 ani pentru procurarea de sămânţă sau să mergi la beciul tău s-o iei timp de 5-6 ani.
- Mai este considerat, de mult prea mulţi, ca dezavantaj mărimea mijlocie a tuberculului de cartof autohton. Ei cred că acest lucru determină o productivitate mai mică a activităţii. Nu este aşa. Deţinem tehnologii care permit obţinerea de producţii mari, mai mulţi ani consecutivi, fără a cumpăra fermierul sămânţă, ci folosind-o pe cea obţinută din producţia proprie. Aici este marele câştig, ca să nu mai vorbim de calităţile culinare şi de gust net superioare ale soiurilor de cartof autohtone, dar şi de faptul că este mult mai sănătos.
- Aţi pomenit de faptul că e mai sănătos cartoful produs de staţiune decât cel din import, ne puteţi explica pe ce vă bazaţi?
- Pe faptul că noi cercetăm produsul, selecţionăm pe cel care prezintă calităţi superioare de rezistenţă la boli, de gust, de număr de tuberculi daţi etc. şi-l cultivăm în mediul lui mai mulţi ani, până se fi xează caracteristica benefi că, ameliorând astfel într-un mod noninvaziv. Nu facem mutaţii genetice în laborator cu aparatură sofi sticată şi apoi să cultivăm produsul rezultat doar de dragul productivităţii ce ar aduce profi t mai mare. Noi nu modifi căm genetic planta, ci o cercetăm pentru a-i descoperi calităţile apărute, o selecţionăm şi o cultivăm pentru a-i întări caracteristicile dorite. Crearea unui nou soi de cartof, în staţiunea noastră, durează 12 ani şi se face, cu răbdare, cu pasiune, cu perseverenţă, cu metode sănătoase. Cu siguranţă că, pe termen lung, nu vom pierde în concurenţa cu laboratoarele superdotate pentru crearea de soiuri mai rezistente, mai gustoase, mai productive. Noi avem ca aliaţi cunoştinţele solide acumulate, dorinţa de cercetare ştiinţifi că a naturii şi nu de modifi care a ei după placul nostru.
- Faptul că Staţiunea de Cercetare- Dezvoltare pentru Cultura Cartofului a fost înfi inţată la Târgu- Secuiesc, să ne ducă cu gândul la dorinţa regimului comunist de a schimba componenţa etnică în zonă?
- Cu siguranţă s-a dorit dezvoltarea cercetărilor pentru cultura cartofului, întrucât această cultură a constituit principala sursă de venituri a cetăţenilor din zonă. Lăsând gluma la o parte, vă spun că Depresiunea Târgu-Secuiesc, sau Breţcu, cum i se mai spune, care face parte din marea Depresiune a Braşovului, situată între Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Orientali, întruneşte cele mai bune condiţii de microclimat, intensitate a radiaţiei solare şi sol, pentru creşterea plantei de cartof. Datorită intensităţii radiaţiei solare, egală cu cea din judeţul Constanţa, tuberculii de cartof dobândesc cele mai bune calităţi culinare. Este de la sine înţeles că într-o astfel de zonă trebuie produsă sămânţa plantei. Nu foarte departe de oraş, se află un loc care are tot ce e necesar pentru a funcţiona un laborator natural de ameliorare, de selecţie şi de menţinere a plantei cartof. Pe lângă aceste condiţii, factorul uman nu a fost deloc de neglijat, deoarece localnicii sunt nişte împătimiţi ai cultivării cartofului, activitate ce o fac cu dăruire, cu dragoste de plantă, din generaţie în generaţie.
- Doamnă Mike Luiza, am afl at că sunteţi născută în comuna Breasta din judeţul Dolj, că lucraţi aici din 1980, adică de la terminarea facultăţii, că aţi fost 3 ani în funcţia de şef de fermă după care v-aţi dedicat activităţilor de cercetare, punând bazele Laboratorului de Ameliorare şi a Centrului Naţional de Selecţie şi Menţinere Apa-Roşie, parcurgând toate treptele ierarhice până la cea mai înaltă, aceea de cercetător ştiinţifi c gradul I, echivalentă cu califi carea de profesor universitar. Două treimi din viaţa dumneavoastră s-au petrecut în noul sistem de organizare al Ţării. Aţi muncit mult, dar trebuie că v-aţi şi recreat pentru încărcarea bateriilor, cum se spune. Cum v-aţi petrecut şi cum vă petreceţi timpul liber?
- În puţinul timp liber ce mi l-am acordat, am fost mai mult plecată în natură. Pădurile din împrejurimi sunt foarte frumoase. Poţi să le spui fără frică necazurile. Foşnetul lor îţi răspunde, iar adierile de vânt te alină. Vorbim în limba română şi ne înţelegem perfect, eu cu ele şi ele cu mine. Mai ducem şi un dialog cultural, care în limba română nu e posibil în municipiul Târgu- Secuiesc. Autorităţile locale nu organizează activităţi culturale în limba română şi nici nu încurajează astfel de manifestări. Pentru ele, românii nu există. Numai la cele două biserici ortodoxe ne mai întâlnim şi ne rugăm bunului Dumnezeu să schimbe situaţia, după care, la plecare, mai vorbim unul cu altul. Eu, de bine de rău, mai am posibilitatea să merg la Braşov la teatru, la concerte, dar ceilalţi, cei mulţi, suferă în tăcere, auzind limba română doar la televizor ori radio. Suntem într-un ghetou cultural străin din care mai ia bilet de voie cine poate. Nici sărbătorile naţionale româneşti nu sunt ţinute în municipiul Târgu-Secuiesc, judeţul Covasna.
- Nu vedeţi nicio posibilitate de îndreptare a lucrurilor triste ce le semnalaţi?
- Am să încerc, în viitor, în jurul acţiunilor culturale să adun românii. Trebuie să găsesc un spaţiu potrivit şi, poate, cu ajutorul preoţilor ortodocşi, voi reuşi să materializez ceva. Nu trag, deocamdată, nicio speranţă să fi m ajutaţi de autorităţile locale.
- Aţi luat în calcul şi plecarea din zonă, vreodată ori recent?
- Niciodată nu m-am gândit să plec de aici, deşi am avut multe oferte. Sunt prea legată de munca mea de aici, de locurile astea româneşti de o frumuseţe aparte. Nu, nu voi pleca, mi-am luat şi loc de veci aici.
- Mulţumesc pentru timpul acordat şi vă urez să aveţi cât mai multe realizări.
- Şi eu vă mulţumesc.