In memoriam

Cuminţenia Pământului
se leagănă în acordurile
Primăverii lui Vivaldi
ce-şi răspândeşte notele
purtate pe aripi de dragoste
crescute sufletului
cu rădăcini ce răzbat
şerpuind în râuri
de apă vie ce izvorăsc
de pe sub tălpile grele
ale Carpaţilor
suflet diafan ca o boare
ce se furişează
pe sub Poarta Sărutului
oprindu-se să mediteze
o clipă la Masa Tăcerii
visând la domnişoara Pogany
rătăcită nu se ştie pe unde
învăluind apoi sinuos
Coloana Infinitului
urcând tot urcând
cu dorinţa nesăbuită
de a stinge fărful
de aripă al Maiestrei
cu stea fără nume
ce se arată repetat
în nopţi de singurătate
stea ce se va chema
Brâncuşi
în numele trecutului
prezentului, viitorului
Şi al poporului său.
Amin!