In memoriam Părintele academician Mircea Păcurariu (1932-2021), distins cercetător şi neobosit promotor al dăinuirii românilor din Eparhia Covasnei şi Harghitei

Cu adâncă durere am aflat vestea tristă a trecerii la cele veşnice a Pr. prof. univ. dr. Mircea Păcurariu, membru titular al Academiei Române, cel mai important istoric al Bisericii Ortodoxe Române şi magistrul a peste 50 de generaţii de absolvenţi ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Sibiu şi, în acelaşi timp, un distins cercetător şi neobosit promotor al dăinuirii românilor din Eparhia Covasnei şi Harghitei.
În mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la aniversarea a 85 de ani de viaţă ai părintelui profesor academician Mircea Păcurariu, „este perceput spiritual ca un mare dar al lui Dumnezeu pentru Biserica Ortodoxă Română, tocmai pentru că sfinţia sa a înmulţit darurile primite de la Dumnezeu şi le-a pus în slujba Bisericii, fiind astăzi o vie şi intensă conştiinţă de slujire eclesială, un specialist de renume în Istoria Bisericii Ortodoxe Române, un promotor erudit şi pasionat al spiritualităţii ortodoxe în Ţară şi în contactele cu istorici şi teologi din străinătate”.
Vasta şi valoroasa operă ştiinţifică a părintelui academician Mircea Păcurariu cuprinde numeroase informaţii referitoare la românii din fostele scaune secuieşti. În cele trei volume de Istoria Bisericii Ortodoxe Române, părintele Mircea Păcurariu, vorbind despre organizarea bisericească a românilor transilvăneni, invocă practica Evului Mediu, potrivit căreia organizarea bisericească urma celei politice, şi astfel, afirmă existenţa unor ierarhi pe lângă fiecare voievodat din Transilvania, arătând că în această perioadă erau atestate peste 150 de localităţi.
Un argument semnificativ în acest sens este mulţimea bisericilor româneşti din secolele XIII-XV, al căror act de sfinţire era săvârşit de către episcopi, care le dădeau antimise şi moaşte ce erau aşezate în masa altarului. Aşa cum menţionează Pr. prof. Mircea Păcurariu, în scaunele secuieşti, la început au fost ortodoxe şi bisericile reformate din Mugeni şi Dârjiu (judeţul Harghita), Ghelinţa, Chilieni, Simeria (judeţul Covasna), Sântana de Mureş şi Fântânele (judeţul Mureş), cu picturi din secolele XIV-XV, ca şi biserica dispărută din Roteni (judeţul Mureş) etc.. Mulţimea preoţilor atestaţi documentar duce la concluzia că hirotonia lor se săvârşea de către episcopi din Transilvania, cu greu putând fi acceptată teoria unei deplasări atât de numeroase în ţinuturile din sudul Carpaţilor sau la sud de Dunăre.
Volumul Revoluţia românească din Transilvania şi Banat în anii 1848-1849. Contribuţia Bisericii (1995), conţine informaţii inedite despre situaţia dramatică a românilor din fostele scaune secuieşti, în primul rând a liderilor acestora, preoţii ortodocşi şi greco-catolici şi învăţătorii şcolilor confesionale româneşti. În volumul Politica Statului Ungar faţă de Biserica Românească din Transilvania în perioada dualismului 1867-1918 este prezentată pe larg situaţia celor aproximativ 150 de preoţi români - fie ortodocşi, fie uniţi - arestaţi, judecaţi şi aruncaţi în închisorile din Cluj-Napoca, Târgu-Mureş, Odorhei, Oradea, Timişoara, Caransebeş şi Seghedin. Ei erau acuzaţi de „trădare de patrie” (maghiară) sau de „spionaj în favoarea României”. Alţi peste 220 de preoţi şi vreo 15 preotese, dintre care unele cu copii mici - conform documentelor prezentate de Pr. Mircea Păcurariu -, au fost deportaţi în judeţul Sopron, regiunea cea mai îndepărtată din vestul Ungariei, unde au trăit în cea mai neagră mizerie, unii până la sfârşitul anului 1918. Majoritatea celor închişi sau deportaţi erau din judeţele Sibiu, Făgăraş şi Braşov sau din actualele judeţe Covasna, Harghita şi Mureş. După retragerea trupelor române din Transilvania, în septembrie 1916, peste 130 de preoţi din părţile Sibiului, Făgăraşului şi Braşovului (inclusiv din comitatul Treiscaune - n.n.) au fost nevoiţi să se retragă în vechea Românie de teama represaliilor autorităţilor maghiare. În cunoscutele lucrări Dicţionarul teologilor români şi Cărturari sibieni de altădată, părintele Mircea Păcurariu prezintă date biobibliogrfice ale ierahilor, teologilor şi altor cărturari născuţi în localităţi din judeţele Covasna şi Harghita: Patriarhul Miron Cristea, mitropoliţii Nicolae Colan şi Alexandru Nicolescu, episcopii Justinian Teculescu, Veniamin Nistor, Emilian Antal, scriitorii şi publiciştii Octavian Codru Tăslăuanu, Ghiţă Popp ş.a..
Timp de peste trei decenii, părintele profesor Mircea Păcurariu a avut o colaborare fructuoasă cu părintele Gheorghe Papuc, născut în Covasna în anul 1928, diacon şi apoi preot la Catedrala Mitropolitană din Sibiu şi secretar de secţie la Arhiepiscopia Sibiului (1956-1968), consilier cultural al Arhiepiscopiei (1968-1993), redactor al ziarului „Telegraful Român” (1967-1968) şi al „Îndrumătorului bisericesc”, colaborator la revistele bisericeşti „Studii Teologice” şi „Mitropolia Ardealului”. În toată această perioadă, în publicaţiile menţionate au apărut zeci de articole referitoare la viaţa bisericească a românilor din sud-estul Transilvaniei, multe semnate cu pseudonimul Maica Agapia de distinsa cercetătoare Ana Grama.
În anul 1976, au absolvit Institutul Teologic Ortodox Sibiu trei tineri teologi originari din judeţul Covasna: Ioan Bercu, din Breţcu, Ştefan Niţu, din Bicsad, şi Gheorghe Radu, din Barcani. La recomandarea şi sub îndrumarea părintelui profesor Mircea Păcurariu, cei trei au abordat în cadrul lucrărilor de licenţă problematica istoriei românilor din trei zone ale judeţului, cuprinzând în cercetări toate comunităţile româneşti din fostul judeţ Treiscaune, azi judeţul Covasna, după cum urmează: părintele Ioan Bercu - Viaţa bisericească a românilor din depresiunea Breţcului (sau a Târgului Secuiesc); părintele Ştefan Niţu - Viaţa bisericească a românilor din N-V judeţului Covasna; părintele Gheorghe Radu - Istoricul vieţii bisericeşti a românilor din ţinutul Buzaelor Transilvane şi împrejurimi. Dintre tezele de licenţă având ca tematică momente din istoria românilor din Arcul Intracarpatic, coordonate după 1989 de părintele profesor Mircea Păcurariu, menţionăm lucrările Momente de restrişte în viaţa bisericească românească din judeţul Covasna, a tânărului preot Emanuel Sebastian Suciu, din Sfântu-Gheorghe, fiul protopopului Aurel Suciu, şi Biserica Ortodoxă şi viaţa românească din Covasna în anii 1944-1945, elaborată de profesoara Violeta Pătrunjel, vrednica cercetătoare de la Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, instituţie de cultură şi spiritualitate românească, din subordinea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei.
Informaţiile din lucrările părintelui profesor Mircea Păcurariu referitoare la românii din judeţele Covasna şi Harghita, împreună cu cele din alte izvoare istorice edite şi inedite, au fost valorificate ştiinţific în tezele de doctorat referitoare la istoria, cultura şi spiritualitatea românilor din sud-estul Transilvaniei şi, în mod deosebit, de către instituţiile fundamentale care au asigurat dăinuirea lor identitară: bisericile româneşti, şcolile confesionale, publicaţiile în limba română, asociaţiile şi fundaţiile culturale, în frunte cu Asocaţiunea ASTRA, Fundaţia Gojdu ş.a.. Între cele peste 20 de lucrări de doctorat, susţinute după înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, care au abordat problematica istoriei şi culturii româneşti din sud-estul Transilvaniei, din perspectivă istorică, teologică, etnografică, sociologică, demografică etc., se află şi următoarele: Liviu Boar - Românii din scaunele Ciuc, Giurgeu şi Casin în secolul al XIX-lea, Cluj-Napoca, 2004; Nicoleta Ploşnea - Biserici, şcoli, comunităţi rurale româneşti din Covasna şi Harghita, Cluj-Napoca, 2010; Pr. Sebastian Lucian Pârvu - Românii din scaunele secuieşti în Revoluţia de la 1848/1849, Cluj-Napoca, 2014; Pr. Iulian Petru Tohănean - Configuraţia creştinismului în sud-estul Transilvaniei cu referire specială la zona Buzăului Ardelean, Sibiu, 2016; Pr. Marius Banciu - Marea Unire şi românii din judeţele Ciuc, Odorhei şi Treiscaune, Cluj-Napoca, 2019; Pr. Gabriel Laurenţiu Panciu - Bisericile româneşti din judeţele Ciuc, Odorhei şi Treiscaune (azi Covasna şi Harghita) în perioada 1918-1945, Cluj-Napoca, 2019; prof. Costel Cristian Lazăr - Biserica Ortodoxă Română din estul Transilvaniei, după Al Doilea Război Mondial, Iaşi, 2013.
După decembrie 1989, în contextul istoric cunoscut, părintele profesor Mircea Păcurariu a sprijinit bisericile ortodoxe şi societatea civilă românească din judeţele Covasna şi Harghita, şi înainte şi după înfiinţarea Episcopiei Ortdoxe a Covasnei şi Harghitei. Astfel, la masa rotundă cu tema „Cultura şi spiritualitatea românească din judeţul Covasna - trecut, prezent şi viitor”, desfăşurată la Sfântu-Gheorghe, în iunie 1992, în organizarea Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, una din primele manifestări culturale româneşti din perioada postdecembristă, reuniune moderată de Mitropolitul cărturar acad. Antonie Plămădeală, au participat personalităţi importante ale mediului academic şi ale vieţii publice (vezi în pagina 7). În urma dezbaterilor care au avut loc, participanţii au adoptat un Memorandum, document în care se stabileau obiectivele care urmau să fie realizate de către instituţia semnatară a Memorandumului.
Un moment deosebit de important l-a constituit, în acest sens, marcarea centenarului naşterii Mitropolitului Colan, la 28 noiembrie 1993, în cadrul primei ediţii a „Zilelor Nicolae Colan”. La simpozionul organizat cu acest prilej, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Sfântu-Gheorghe, au participat mari personalităţi ale culturii şi spiritualităţii româneşti, dintre care amintim pe academicienii Antonie Plămădeală, Mircea Păcurariu, Gheorghe Vlăduţescu şi alţi intelectuali de marcă din întreaga Ţară. Lucrările prezentate la simpozionul amintit, împreună cu cele susţinute la manifestarea similară organizată la Cluj-Napoca, au fost publicate în volumul „Omagiul Mitropolitului Nicolae Colan”, prin grija părintelui prof. dr. Alexandru Moraru, autorul unei lucrări de referinţă despre activitatea Episcopului Vadului, Feleacului şi Clujului, Nicolae Colan, volum apărut în anul 1989.
Cu acest prilej, a fost inaugurat Muzeul Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala Ortodoxă din Sfântu-Gheorghe - în prezenţa IPS Antonie Plămădeală, iar în final, participanţii, în rândul cărora s-au aflat Pr. prof. Mircea Păcurariu, Pr. prof. Alexandru Moraru, protopopii, prefecţii şi conducerile asociaţiilor culturale din cele două judeţe au discutat problema înfiinţării unei Episcopii cu sediul la Sfântu-Gheorghe (Arcuş) sau Covasna.
După înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei şi a Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, numeroşi intelectuali din marile centre de cultură şi spiritualitate românească, în mod deosebit cei din Sibiu şi Cluj-Napoca, deopotrivă clerici şi laici, cu implicarea şi binecuvântarea vrednicilor de pomenire mitropoliţi Antonie Plămădeală şi Bartolomeu Anania, precum şi a IPS Laurenţiu, IPS Andrei, IPS Ioan (azi Mitropolitul Banatului) şi PS Andrei (azi Episcopul Covasnei şi Harghitei) au organizat şi participat la numeroase manifestări aniversare şi comemorative, sesiuni, simpozioane, conferinţe etc. dedicate personalităţii Mitropolitului cărturar Nicolae Colan, au redactat articole, studii şi volume referitoare la rodnica păstorire a Vlădicului Nicolae şi la vasta sa activitate cărturărească. În ultimele trei decenii au apărut pe această temă lucrări de referinţă semnate de părintele academician Mircea Păcurariu, Pr. prof. univ. dr. Alexandru Moraru, regretatul Pr. conf. univ. dr. Dorel Man, prof. univ. dr. Paul Brusanowski, Pr. Iustin Tira, Bogdan Andriescu şi mulţi alţii. În acelaşi timp, şi intelectuali de pe meleagurile natale, din judeţele Covasna şi Harghita, în contextul cercetărilor întreprinse privind istoria, cultura şi spiritualitatea românească din Arcul Intracarpatic şi evidenţierea contribuţiei personalităţilor născute în această parte de Ţară la afirmarea patrimoniului cultural naţional, au cercetat şi promovat opera Mitropolitului Nicolae Colan.
Pe parcursul anilor, părintele profesor Mircea Păcurariu, la invitaţia IPS Ioan (azi Mitropolitul Banatului), a PS Andrei (azi Episcopul Covasnei şi Harghitei) şi a conducerii instituţiilor şi asociaţilor culturale româneşti din judeţele Covasna şi Harghita, a participat la numerose sesiuni de comunicări ştiinţifice, simpoziane, conferinţe preoţeşti, la cursurile Universităţii de Vară de la Izvoru-Mureşului, unde prezenţa sfinţiei sale era aşteptată cu interes şi deosebit de apreciată.
Avea un respect deosebit şi cuvinte de apreciere faţă de implicarea părintelui prof. Ilie Moldovan în organizarea şi desfăşurarea manifestărilor culturale româneşti, în editarea publicaţiilor laice şi bisericeşti şi promovarea proiectului „Solidaritatea versanţilor” a românilor de pretutindeni cu românii din Covasna şi Harghita. „Părintele Ilie Moldovan era prezent adesea la simpozioane în Episcopia Covasnei şi Harghitei, ţinând trează conştiinţa de neam în acele locuri”, afirma părintele profesor academician Mircea Păcurariu, citat de agenţia de presă a Patriarhiei Române, Basilica.
În anul 2003, la apariţia volumului „Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură”, de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan şi Violeta Pătrunjel, la Editura „Grai Românesc”, Miercurea-Ciuc, părintele profesor Mircea Păcurariu a redactat o emoţionantă şi onorantă recenzie, intitulată O lucrare de excepţie - Românii din Harghita si Covasna, afirmând: „Incredibil, dar adevărat! Tânara Episcopie a Covasnei şi Harghitei, înfiinţată doar cu nouă ani în urmă, în 1994, a reuşit să dea la lumină cea mai bună monografie eparhială din toată Patriarhia Română! Este adevărat că în ultimele decenii aproape toate eparhiile au publicat monografii care urmăreau să evidenţieze diverse aspecte referitoare la istoria, cultura şi arta bisericească din eparhia respectivă” (textul integral este redat la finalul prezentului material).
În luna august, acelaşi an, din Sibiu, părintele profesor Mircea Păcurariu mi-a adresat următoarea scrisoare: „Iubite Domnule Lăcătuşu, (...). De mult intenţionam să vă scriu, dar am amânat azi, am amânat mâine şi timpul a trecut. Nu ştiu dacă v-aţi gândit să prezentaţi masiva lucrare, care a apărut recent, la premiile Academiei - secţia istorică. [Este vorba de volumul „Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură”, de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, Editura „Grai Românesc”, Miercurea-Ciuc, 2003]. Eu cred că ar merge foarte bine la un premiu. Pentru aceasta, Vă rog să luaţi legătura cu Dl. Profesor N. Edroiu şi dânsul o să Vă spună ce aveţi de făcut. Premiile se acordă - de regulă - în decembrie în fiecare an. Vă urez multă sănătate şi spor în munca pe care o desfăşuraţi. Pr. M. Păcurariu”.
La rândul nostru, în semn de preţuire şi recunoştinţă faţă de pilduitoarea solidaritate manifestată timp de decenii faţă de românii din Covasna şi Harghita, numeric minoritari în această binecuvântată zonă din inima României, la împlinirea vârstei de 75 de ani, am publicat, în volumul omagial, studiul Aspecte din viaţa bisericească a românilor din Covasna şi Harghita (Ioan Lăcătuşu, Violeta Pătrunjel). În data de 26 iunie 2010, la Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, din Sfântu-Gheorghe, a avut loc cea de-a doua ediţie a Colocviului Naţional al Grupului de Cercetare „I.I. Russu” pentru studiul sud-estului Transilvaniei. Cu această ocazie au fost înmânate premiile I.I. Russu, ediţia 2010, următoarelor personalităţi: Pr. prof. univ. dr. Mircea Păcurariu, Sibiu, membru corespondent al Academiei Românev (Laudatio de Pr. Cristian Groza, dr. Ioan Lăcătuşu); cercetãtor ştiinţific Elena Mihu, Târgu-Mureş (Laudatio de drd. Ana Hancu, dr. Dorel Marc); dr. Constantin Catrina, Braşov (Laudatio de dr. Luminiţa Cornea); dr. Nicolae Bucur, Miercurea-Ciuc; prof. Nicolae Moldovan, Sfântu-Gheorghe (Laudatio de prof. Vasile Stancu).
Regretatul acad. Mircea Păcurariu a fost alături de noi, românii din Covasna şi Harghita, până în ultimii ani ai vieţii, a ţinut o legătură permanentă cu ierahii locului, cu foştii studenţi şi cu noi, cei implicaţi în cercetarea istoriei românilor din Arcul Intracarpatic. Se bucura de izbânzile noastre şi se întrista când afla despre problemele cu care ne confruntam în strădaniile noastre de păstrare şi afirmare a patrimoniului cultural moştenit de la înaintaşi. Atunci când poposeam în Sibiu, ne primea cu drag, inclusiv la locuinţa domniei sale, unde beneficiam de ospitalitatea doamnei preotese Marioara.
Dumnezeu să-l odihnească în pace, împreună cu cei drepţi! Condoleanţe familiei îndurerate!

O lucrare de excepţie - Românii din Harghita şi Covasna
Incredibil, dar adevărat! Tânara Episcopie a Covasnei şi Harghitei, înfiinţată doar cu nouă ani în urmă, în 1994, a reuşit să dea la lumină cea mai bună monografie eparhială din toată Patriarhia Română! Este adevărat că în ultimele decenii aproape toate eparhiile au publicat monografii care urmăreau să evidenţieze diverse aspecte referitoare la istoria, cultura şi arta bisericească din eparhia respectivă. Monografia de la Miercurea-Ciuc se deosebeşte, însă, de acelea, în sensul că pe lângă câteva studii istorice consacrate zonei respective, semnate de reputaţi istorici (între care aş menţiona pe acad. Nicolae Edroiu, de la Universitatea din Cluj, fiu al judeţului Covasna), ea prezintă absolut toate parohiile ortodoxe româneşti dn cele două judeţe, cu informaţii istorice despre fiecare, cu oamenii de cultură originari din parohia (localitatea) respectivă sau cei care au activat un număr de ani acolo. Dar lucrul cel mai remarcabil consider că este prezentarea evoluţiei demografice a fiecărei localităţi (inclusiv cătune), începând - la unele - din 1760, până azi, din care rezultă cum a decurs procesul de înstrăinare a credincioşilor români din actualele judeţe Covasna şi Harghita. Bisericile - mai ales cele declarate monumente istorice - sunt prezentate sub aspect istoric, arhitectonic şi pictural. Din hărţile prezentate - ca şi din text - aflăm că între anii 1940-1944 au fost distruse aproximativ 25 de biserici româneşti din zona respectivă.
Monografia eparhiei a apărut în condiţii grafice de excepţie, cu sute de fotografii (alb-negru sau color), cu hărţi, cu o bibliografie impresionantă. Nu poate fi trecut sub tăcere faptul că autorii au făcut cercetări minuţioase pe teren, s-au cercetat arhive şi protocoale parohiale, ca şi periodicele care au apărut în cele două judeţe după 1918. Lucrarea se încheie cu rezumate în limbile engleză şi franceză, dar şi cu obişnuitul „Şematism” (specific eparhiilor ardelene) al celor 60 de parohii şi 3 mănăstiri din Covasna şi 52 de parohii, cu 7 mănăstiri şi schituri din Harghita. O vorbă din bătrâni spune că „omul sfinţeşte locul”. În cazul nostru, viaţa bisericească ortodoxă care pulsează în judeţele pomenite a fost sfinţită prin munca neobosită şi rodnică pe care o desfăşoară acolo, de numai 9 ani, Preasfinţitul Ioan Selejan, adevărat „apostol între neamuri” şi „ctitor” al atâtor biserici, aşezăminte monahale şi culturale în eparhia pe care o păstoreşte. Iar monografia de care ne ocupăm, apărută cu binecuvântarea Sa, este rezultatul muncii entuziaste pe care au desfăşurat-o, ani de zile, cei trei autori şi colaboratorii lor, în primul rând profesorul dr. Ioan Lăcătuşu, adevărat „apostol” al culturii şi istoriei româneşti pe acele meleaguri.
Prezentând această monumentală şi temeinică monografie a Eparhiei Covasnei şi Harghitei, cred că trebuie recomandată, în primul rând centrelor eparhiale şi marilor biblioteci din Ţară, poate chiar şi unor parohii cu posibilităţi financiare mai bune. Monografia patronată de Vlădica Ioan de la Miercurea-Ciuc constituie un exemplu demn de urmat şi pentru alţi ierarhi, căci orice eparhie din Patriarhia Română (şi chiar din diaspora) are nevoie de o asemenea monografie detailată - pe parohii - în vederea cunoaşterii cât mai temeinice a trecutului fiecăruia. Dacă o eparhie nouă, cu personal puţin, cu posibilităţi financiare reduse, a putut realiza o asemnea operă, cu atât mai mult se cuvine ca şi celelalte eparhii - cu trecut mult mai îndelungat - cu Facultăţi de Teologie la centrele eparhiale (deci cu un personal „calificat” pentru cercetări istorice), să iniţieze publicarea unor monografii eparhiale. Iar preoţii parohi ar trebui obligaţi să-şi întocmească propriile monografii ale parohiilor (şi filialelor) pe care le păstoresc.
Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, membru corespondent al Academiei Române

Categorie: