Mitropolitul Visarion Puiu - contemporanul nostru (XII)

Şi iată cum continuă Visarion Puiu, în memoriul adresat regelui Carol al II-lea, caracterizarea politicienilor de atunci, dar şi de acum: „Principiile trâmbiţate de politicieni în programele lor şi făgăduielile lor demagogice din vremea frământărilor electorale, sunt sfruntate neadevăruri”. Mai ţineţi minte, stimaţi cititori, de legea salarizării profesorilor? Dar ce spunea domnul Boc, privitor la aplicarea ei? „Avem bani. De a doua zi, după ce ajungem la guvernare, o aplicăm!” Au trecut 17 luni, adică peste 500 de zile, şi nu a fost aplicată. Dimpotrivă, prin sistemul de salarizare aplicat la ora actuală, salariul tuturor cadrelor didactice a scăzut, atât nominal, prin ştergerea unor sporuri, cât şi real, prin neindexarea lor cu cifra infl aţiei. Dar pensiile? Dar mia de kilometri de autostrăzi? Dar că nu se va apela la FMI? Dar despre „centura de siguranţă” de 20 de miliarde, care „nu se va folosi la plata salariilor”? Dar despre... 1001 minciuni din absolut toate campaniile electorale din ultimii 20 de ani?
„Alegerile - continuă Visarion Puiu -, acte electorale barbar parodiate; aleşii, elemente nepregătite, inferioare, adesea alegătorilor; activitatea aleşilor, o slugarnică sprijinire a trecerii legilor prin parlament şi o aroganţă a asumării de drepturi în a cârmui judeţele în care s-au ales săvârşind tot felul de nedreptăţi, de infl uenţe şi vinovăţii în afaceri veroase.” Astfel, înaltul ierarh ne aminteşte de „afacerea autobuzul”, de pungi inscripţionate cu sigla partidelor, de calendare, brichete, pixuri, făină, ulei, zahăr, bani, toate şi toţi, oferite cu dărnicie amărâţilor de alegători în perioada campaniei electorale pentru cumpărarea votului „în interes naţional”. Ne aminteşte de „competenţele” şi aroganţa a zeci de parlamentari şi a unor ministeriabili ca: Mihai Şora, Mihai Golu, Virgil Petrescu, Cristian Adomniţei sau Daniel Funeriu la Învăţământ; Mircea Ciumara şi Gheorghe Pogea la Finanţe; Theodor Paleologu şi Hunor Kelemen la Cultură; Adrian Severin şi Adrian Cioroianu la Externe; gen. Nicolae Militaru la Apărare; Ioan Avram Mureşan la Agricultură; Petre Roman, Victor Ciorbea, Radu Vasile şi Emil Boc la conducerea Guvernului; Emil Constantinescu la Preşedinţie. Unii dintre ei, lipsiţi de cel mai elementar bun simţ, ne dau şi astăzi lecţii la televiziunile private sau de stat. În privinţa unor „nevinovate afaceri”, cum au fost „Bancorex”, „Banca Agricolă”, „Ţigareta II”, „Flota”, „Puwak - soţul şi fi ul”, „Mătuşa Tamara”, „Termopanul”, „Morega”, „Cazul Scena - Ridzi”, „Cazul Elena Udrea”, „Caltaboşul” sau cum Dumnezeu mai sunt botezate, sunt amestecate nume sonore din politica românească ca: Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Decebal Traian Remeş, Ioan Avram Mureşan, Monica Iacob Ridzi, Elena Udrea şi foarte mulţi alţi lideri de partide politice.

Adrian Păunescu: „Ăştia şi băncile din şcoli sunt în stare să le fure într-o noapte, ca să-şi sporească ei profitul bancar...”

Edificator în acest sens este articolul „Feriţi izmenele”, al ilustrului poet Adrian Păunescu (foto), scris cu amărăciunea „succesului de la Haga”, privind platoul continental al Mării Negre şi Insula Şerpilor, de unde reproduc câteva scurte fragmente: „Purtaţi izmene? Da sau nu? Dacă nu purtaţi, sunteţi fericiţi. Înseamnă că nu le puteţi pierde. Dacă, însă, printr-o nenorocită coincidenţă, v-aţi deprins cu aceste camufl aje ale potenţei, cu aceste recondiţionate tetre de omorât pasiunea, puteţi să vă dedaţi disperării. Căci, într-o zi, nu le veţi mai avea, în sensul că veţi afl a că nu le mai aveţi. Că de vândut ăştia le-au şi vândut de mult, când dumneavoastră vă băteaţi pe la Haga, pe la Praga şi pe la Copenhaga, să vi se recunoască dreptul de-a purta lenjerie caldă, cu Platou Continental cu tot, fără să vă treacă prin capete, probabil vândute şi ele, că alde Tăriceanu, din clanul Zdamăsii, după ce v-a lăsat şi fără chiloţi, recent v-a luat şi izmenele, în marea ctitorie a pustiului, de care s-a tot învrednicit... A fost o istorică, năprasnică bătălie pentru petrolul şi gazul natural de pe fundul Mării Negre, care puteau atinge valoarea de 30 de miliarde de euro. Imediat după anunţarea mult aşteptatei noastre victorii, am afl at că nomenclaturişti ai României (ai României, repetăm) vânduseră, în taină, încă din 12 noiembrie 2008, toată acea avuţie... Măsuraţi crucile, că nu se ştie dacă nu le-a fost rechiziţionată o parte din marmură, pentru bordură, la concurenţă cu ăilalţi. Ăştia şi băncile din şcoli sunt în stare să le fure într- o noapte, ca să-şi sporească ei profi tul bancar... Luaţi-i cartea de Istorie a Românilor, din biblioteca fi ilor săi, că ăsta e în stare să vândă şi ziua de 1 Decembrie 1918, după care să apară în public şi să se prefacă, sărmănelul, că nu ţine minte episodul, că pe masa lui de prim-ministru treceau multe, inclusiv tot acest odios aranjament - din mai multe bucăţi - de a vinde Marea Neagră, că tot pierdusem şi fl ota”.
(va urma)