Mitropolitul Visarion Puiu - contemporanul nostru (XIV)

Concluziile Episcopului Visarion Puiu au rămas deosebit de actuale şi-n domeniul învăţământului. Iată ce-i scria regelui, în august 1930: „... politicianismul pătrunde mereu. În învăţământ a pătruns până a paralizat toată munca şcolilor; o antiteză mai groaznică între învăţătura şcolilor şi ceea ce prezintă viaţa reală viciată politică, nu există nicăieri”.
Pentru că, în aceste săptămâni, se dezbate în Parlamentul României „Proiectul Legii Educaţiei Naţionale”, elaborat de Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului, afl at sub conducerea lui Daniel Funeriu, cel de-al 14-lea ministru al Educaţiei din ultimii 20 de ani, subiectul tratat în acest articol îl va constitui însuşi pericolul continuării procesului de politizare a învăţământului românesc actual, prin această nouă reglementare, politizare remarcată de ilustrul ierarh basarabean şi acum 80 de ani. Aduc, în sprijinul acestei afi rmaţii, două analize pertinente ale celor mai reprezentative fi guri ale învăţământului românesc din perioada postrevoluţionară, Andrei Marga şi Ecaterina Andronescu, foşti miniştri ai Educaţiei în mai multe guverne, rectori ai unor instituţii superioare de învăţământ şi reputaţi specialişti în domeniul lor de activitate. Caracterizând, în general, „Proiectul”, profesorul Andrei Marga afi rmă că acesta este greoi, este o lege „patchwork” (peticită), făcută din bucăţi disparate, lăsând multe soluţii concrete în seama hotărârilor de guvern şi a ordinelor ministrului (peste 150 de reglementări de guvern sau minister sunt necesare pentru a aplica legea!), dând drept noutăţi soluţii deja implementate la un moment dat în România. La fi nanţare se folosesc termeni sonori, fără acoperire, în condiţiile în care nu vor fi bani. De asemenea, „Proiectul” conţine multe confuzii conceptuale, inconsecvenţe şi contradicţii, descalifi când-se din punct de vedere profesional prin erorile de gramatică ale autorilor, ignorarea dezinvoltă a limbajului juridic, „sub febrilitatea exprimării aberaţiilor”, absenţa cunoştinţelor de pedagogie actuală, de management şcolar şi universitar, anacronismul viziunii, prin lipsa abordărilor problemelor veritabile ale învăţământului românesc de astăzi. Multe lucruri sunt lăsate într-un vag primejdios, făcându-se propuneri care vor face mai mult rău decât bine şcolilor, care vor deveni astfel „vasalele primăriilor”. Mai mult, soluţiile din proiectul legii privind stabilirea direcţiunii şcolilor, liceelor şi a rectoratelor, vor agrava politizarea învăţământului. Iată ce scrie reputatul profesor Andrei Marga cu privire la scopurile politice urmărite de actualul proiect al Legii Educaţiei Naţionale: „Nu trebuie să faci efortul de interpretare pentru a sesiza dublul scop politic al Proiectului 2010: preluarea controlului educaţiei de către anumite partide şi înlocuirea profesorilor care, după 1989, au votat în mare parte fi e cu PSD, fi e cu Convenţia Democratică. Suntem în faţa celui mai grav atentat de după 1989 la valorile societăţii deschise - pluralism politic, autonomie instituţională, libertate de gândire - în România. Acest atentat se face sub pretenţia insiduoasă a schimbării radicale - care aminteşte însă, de anii treizeci, de 1948 - şi a „întineririi”. Trebuie spus, din nou, după amarele lecţii ale istoriei: tinerii vin oricum, dar valoarea profesională nu o conferă data de naştere. În defi nitiv, tinerii sunt valori atunci când au valoare, şi nu în funcţie de buletin. Dincolo de toate se pune inevitabil întrebarea: de ce trebuie să depindă soarta unor profesori, care şi-au parcurs onest şi cu rezultate, comparabile internaţional, cariera - de la şefi a de promoţie la opere intelectuale - de un grup de trepăduşi ai politicii deveniţi, prin accidente ale istoriei, „universitari”? În ce ţară se petrec astfel de răsturnări pe scara de valori? Este România atât de bogată în valori încât îşi permite să le irosească, în vreme ce fi ecare ţară le cultivă cu grijă?”.
Aceeaşi îngrijorare, privind politizarea învăţământului, o manifestă şi Ecaterina Andronescu, atunci când vorbeşte despre componenţa Consiliilor de Administraţie ale unităţilor de învăţământ şi angajarea personalului didactic.
Potrivit proiectului, Consiliul de Administraţie este organul suprem de conducere a unităţii de învăţământ şi este format din 1/3 membri cadre didactice alese de către personalul didactic al şcolii, 1/3 reprezentanţi ai părinţilor şi 1/3 din reprezentanţi ai Consiliului Local, desemnaţi de către Consiliul Părinţilor, respectiv de către Consiliul Local şi care nu pot fi cadre didactice în unitatea şcolară respectivă. „Prin procentul pe care îl deţin în componenţa Consiliului de Administraţie - ne avertizează Ecaterina Andronescu - profesorii nu mai au puterea de decizie în cadrul şcolii, în ceea ce priveşte toate aspectele vieţii şcolare. Astfel, se creează condiţiile ca decizia să fi e luată de persoane care nu au experienţa şi califi carea necesară, care au alte preocupări decât cele specifi ce domeniului educaţional. În plus, se creează condiţiile politizării conducerii şcolii”. În practică, părintele corigent sau chiar repetent în cursul anilor de şcoală şi politicianul afacerist sau lipitor de afişe electorale, vor învăţa profesorul ce este bine şi ce este rău în desfăşurarea procesului de învăţământ, dar mai ales normele disciplinare şi docimologice, după principiul elevul nostru, stăpânul nostru.”
În privinţa angajării personalului didactic, proiectul stabileşte că unităţile de învăţământ, individual, în consorţii şcolare sau în asociere temporare la nivel local sau judeţean, organizează concursul pentru ocuparea posturilor şi catedrelor, stabilite în condiţiile alin. (1). Comisiile de concurs se aprobă de Consiliul de Administraţie al unităţii de învăţământ - deci de politicieni şi părinţi, care deţin 2/3 din voturi. „Este astfel eliminat examenul naţional de titularizare şi în consecinţă stabilitatea corpului profesional - constată fostul ministru Ecaterina Andronescu. În condiţiile unei salarizări neatractive în sistemul de învăţământ, atractivitatea profesiei didactice scade în mod dramatic, ceea ce va conduce fi e la neacoperirea posturilor didactice, fi e la scăderea calităţii actului didactic. În plus, având în vedere atribuţiile crescute ale Consiliului de Administraţie, în ceea ce priveşte numirea personalului din învăţământ se creează, de asemenea, condiţiile politizării personalului didactic.” Practic, se va acţiona potrivit principiului cine nu este cu noi este împotriva noastră, consiliul profesoral devenind gaşca directorului - preşedinte al organizaţiei de partid. Oare s-a gândit vreo clipă gângavul ministru la consecinţele pe care le vor avea pentru învăţământul românesc aceste reglementări „peticite, diletante şi anacronice”? Dar la nivelul judeţelor Covasna, Harghita, Mureş?
Ei, ce spuneţi? Avea dreptate Visarion Puiu, acum 80 de ani, descriind societatea românească contemporană? Tare îmi este teamă însă că, analizând fenomenele interbelice, identice celor de astăzi, societatea românească nu a progresat deloc, sau nu a învăţat nimic. Trăim, în fapt, acum opt decenii. Chiar şi „curbele de sacrifi ciu”. Generaţia mea a trăit degeaba atâta amar de timp, sau timpul a fost anulat de politicieni? Grea întrebare şi tristă constatare!