Mitul lui Dracula

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.178, 26.04.2014

Castelul Bran de lângă Braşov este tot mai des pomenit ca fiind castelul lui Dracula. În vecinătatea acestei clădiri-monument maghiare sunt comercializate la standuri aşa-zis turistice o serie de kitsch-uri care slujesc cultul lui Dracula. Şi fac asta însuşindu-şi cetatea de apărare regală ungară, construită la 1377 de regele nostru Nagy Lajos. O implementează în conştiinţa publică drept cetate a lui Dracula şi pot face acest lucru deoarece decenii de-a rândul, turistul care a vizitat-o nu a avut ocazia să cunoască adevărata istorie a cetăţii, ci a aflat doar informaţii denaturate. Prin anii 1500, cea mai frumoasă cetate regală ungară din Transilvania a ajuns în proprietatea oraşului săsesc Braşov, însă paza cetăţii a fost asigurată în continuare tot de maghiarii din Ţara Bârsei. Sarcina lor era să împiedice invaziile armate turceşti şi ale voievozilor români din Muntenia. Este deranjant că masele de turişti se reîntorc acasă cu convingerea că au vizitat cetatea lui Dracula, construită de voievodul român Vlad Ţepeş.
Am văzut filme despre Dracula, care pomeneau de România în contextul perioadei de la mijlocul secolului al XV-lea. Să nu uităm că pe atunci existau doar două mici voievodate româneşti vasale! Asta nu i-a interesat însă pe regizori. Cu siguranţă nu şi-au bătut capul cu faptul că Braşovul şi împrejurimile sale, împreună cu castelul Bran, nu putea fi parte a unei ţări care încă nu exista. Iar cetatea Branului şi întreg teritoriul Ungariei de Est au fost încorporate de România, devenită independentă la 1878, abia prin dictatul de pace de la 1920.
Marile filme istorice bazate pe ficţiune denaturează azi conştiinţa naţională română. Este suficient să pomenesc aici de Dacii, Mihai Viteazul şi alte filme ale regizorului Sergiu Nicolaescu. Nu poate fi întâmplător faptul că bandele de naţionalişti cu un nivel mai scăzut de cultură şi care nutresc sentimente extremiste de ură la adresa maghiarilor cred în povestea scornită, imaginară a continuităţii daco-romane şi răcnesc în fiecare an, de 1 decembrie, în centrele oraşelor locuite de secui indigeni, că acesta este pământ românesc strămoşesc, iar secuii să se care în Asia!
De curând, într-o emisiune în direct a unui post de televiziune cu atitudine naţionalistă, antimaghiară, un ministru român responsabil îl pomenea de Mihai Viteazul ca fiind unificatorul statului şi naţiune române, cu al cărui nume se poate mândri unitatea militară de elită din Târgu-Mureş. Este adevărat că şi manualele de istorie răspândesc un material propagandistic similar. Nici chiar în cele mai frumoase vise ale sale, voievodul numit viteaz de către secui nu s-a gândit că el va fi unificatorul statului naţional român. Chiar şi numai pentru faptul că nu a fost niciodată principele Transilvaniei.