Moment important în publicistica literară braşoveană ...sau numai revenirea acordurilor poeziei clasice braşovene pe noile „Claviaturi”?

Sunt un om al documentului, al cercetării, interpretării şi reproducerii izvorului istoric, al actului de arhivă. Şi aceasta se datorează în mare parte profesorilor mei braşoveni, Ioan Popescu, care te răscolea vorbind despre Maraton, Termopile, Canae, Zama, Tapae, Rovine sau Călugăreni şi frumoasa Stela Marinescu, care te fermeca prin talentul de a te iniţia în tainele complexe ale fenomenului istoric, profesori care mi-au îndrumat paşii spre cartea de istorie, cât mai ales spre documentul istoric. Cred că acesta-i unul din motivele pentru care sensibilitatea poetică s-a îndepărtat de mine sau, mai bine spus, eu de poezie... Din acest motiv, invitat, împreună cu amicul Petre Catană, care cochetează de mai mult timp cu poezia şi este şi prieten cu organizatorii, m-am considerat, parţial, un intrus „profesional” la manifestarea literară pusă la cale de poeţii Constantin Bihara şi George Echim. Intitulată „Întâlnire cu poezia”, manifestarea a avut loc marţi, 2 aprilie a.c., în mansarda Casei Baiulescu a Bibliotecii Judeţene „George Bariţiu” din Braşov. Precizez că „sala”, funcţională şi specific aranjată desfăşurării unui cenaclu literar, era, de fapt, podul „Casei Baiulescu”, precum este cel al scriitorilor ieşeni numit „Galeria Pod Pogor”, unde într-o atmosferă destinsă şi cordială participasem, de vreo două ori în ultimii ani, la manifestările organizate de scriitorii moldavi în colaborare cu ASTRA, condusă de vivacea Areta Moşu, preşedinte al Despărţământului ieşean „Mihail Kogălniceanu”.
Şi, ca istoric, mi-au trecut prin minte câteva similitudini între proprietarii celor două aşezăminte culturale de astăzi: ambii proprietari, Vasile Pogor şi Gheorghe Baiulescu, au fost primari ai urbelor lor, medicul Baiulescu fiind chiar primul primar român al Braşovului, de la 16 august 1916; ambii au făcut studiile universitare în străinătate; au făcut parte din elita politică a partidelor vremii; au fost prefecţi ai judeţelor lor, Baiulescu fiind, din nou, primul prefect român, în ianuarie 1919, al celui braşovean; ambii aveau tangenţă cu literatura, juristul Vasile Pogor fiind membru fondator, alături de Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Iacob Negruzzi şi Theodor Rosetti, a celebrei societăţi literare „Junimea”, iar medicul Gheorghe Baiulescu, cu „literatura” sanitară, fiind, din 1908, editorul revistei „Sănătatea” şi autorul volumului „Idroterapia”. Mai mult, sora sa, Maria Baiulescu, fiind poetă şi scriitoare, a publicat volumul „Note şi impresii”, mai multe piese de teatru, traduceri din Goethe şi a participat la elaborarea faimoasei Enciclopedii Române a lui Cornel Diaconovici. Similitudini întâlnim şi din punct de vedere funcţional: „Casa Pogor”, din 1863, timp de 20 de ani a găzduit numeroase şedinţe junimiste la care au participat Alecsandri, Eminescu, Creangă, Maiorescu, Xenopol, Conta, Slavici, Caragiale şi mulţi alţii, şi tot aici s-au pus bazele, în 1867, a prestigioasei reviste „Convorbiri literare”, Eminescu petrecându-şi mult timp, între studiu şi creaţie, în biblioteca lui Vasile Pogor; la rândul ei, „Casa Baiulescu” este parte componentă a Bibliotecii Judeţene „George Bariţiu”, continuatoarea strălucită a renumitei Biblioteci „ASTRA”, ale cărei baze au fost puse de profesorii Alexandru Bogdan şi Ioan Colan; de asemenea, ambele „poduri” au fost concepute şi inaugurate la trecerea dintre milenii, găzduind o mare varietate de manifestări, fiind „veritabile spaţii ale confluenţelor culturale”. Aşa cum la „Casa Pogor” s-au pus bazele revistei „Convorbiri literare”, la „Casa Baiulescu” s-a născut, pentru publicul iubitor de poezie, în acea după-amiază a zilei de 2 aprilie 2013, revista „Claviaturi”, revistă trimestrială de poezie, serie nouă. Deci, mai bine spus, s-a renăscut revista „Claviaturi”, fondată în anul 1940, sub conducerea lui Vania Gherghinescu.
Au participat membrii activi ai Ligii Scriitorilor din Braşov, preşedintele Viorica Popescu, vicepreşedintele George Echim, alţi membri fondatori şi ai comitetului de conducere ai Ligii: Şt. A. Banaru, Constantin Bihara, Cornel Vlad, Cristian Ştefan Munteanu, George Savin, Rustem Seitabla, Rodica Ghinea, G. Săpunaru ş.a.. Fondată în octombrie 2008, Liga Scriitorilor braşoveni, afiliată Ligii Naţionale a Scriitorilor, cu sediul la Cluj, este organizatoarea unor acţiuni culturale cu impact la publicul din Braşov, beneficiind de colaborarea unor organizaţii neguvernamentale ca: Asociaţia de Cultură şi Umanitate - Viaţa pretutindeni, Fundaţia „Itu”, Asociaţia Pensionarilor, precum şi a televiziunilor locale NOVA şi TVS. De la cenacluri literare, lansarea celor mai recente apariţii editoriale ale membrilor ligii, simpozioane cu tematică literară, întâlniri ale scriitorilor cu elevii, intelectualii şi pensionarii braşoveni, organizarea unor concursuri de poezie, lansarea unor tineri creatori, facilitarea publicării creaţiilor membrilor săi şi apariţia unei noi reviste literare, scriitoarea Viorica Popescu şi poetul George Echim se implică în toate. Scopul reuniunii scriitorilor braşoveni, constatând cu părere de rău că unii scriitori consacraţi nu au venit, a fost lansarea revistei literare braşovene, serie nouă, „Claviaturi”, revistă trimestrială de poezie, moment reluativ al fostelor reviste literare din municipiu dispărute datorită incapacităţii «celor care nu mai pot intra pe uşa „truditorilor”, datorită ornamentelor crescute, în loc de „coroană”, pe care o mai denumim infatuare, ori datorită Statului Român, a Ministerului Culturii care „nu are bani” şi, deci, nu-i găseşte niciodată pentru „trebuinţele culturale”».
Întâlnirea din „mansarda Baiulescu” a debutat prin cuvântul scriitorului Şt. A. Banaru. Domnia sa a ţinut să sublinieze, în câteva cuvinte, istoria revistei „Claviaturi” şi a primului său director fondator, juristului-poet Vania Gherghinescu: „Deşi această revistă nu a apărut multă vreme, numai doi ani, 1941-1943, vă daţi seama, era în plin război, vremurile erau tulburi, dar, deşi a avut o scurtă apariţie, această revistă a marcat serios viaţa literară a Braşovului acelor vremuri. Este un eveniment. Noi reluăm revista lui Vania Gherghinescu, după 70 de ani. În serie nouă. Şi atunci trebuie consemnat acest lucru. Gherghinescu Vania a fost nu numai un poet delicat. Călinescu spunea despre el, în Istoria Literaturii Române, că «produce o lirică din speţa poeziei senine». Era un om de aleasă nobleţe sufletească, altruist, care se zbătea nu pentru el, ci pentru ceilalţi, şi se bucura de fiecare dată când apărea o carte de poezie, a altcuiva decât a lui. El spune chiar, într-o profesiune de credinţă, în volumul „Privighetoarea oarbă”, în felul următor: «Când sub unealtă i-a înforit cândva o stea / m-am bucurat ca de izbânda mea». Şi, mai departe, aceeaşi poezie postscriptum, din acelaşi volum, referitor la persoana lui, scrie: «Am vrut umblând pe drumul meu firesc / mai mult să ard decât să strălucesc». Aceasta este o dovadă a ceea ce am spus mai înainte, a altruismului său deosebit. Îmi aduc aminte că l-am cunoscut pe Vania Gherghinescu, prin ’72-’73, eram elev la Liceul „Şaguna”, când începusem şi eu să cochetez cu poezia. Pe dânsul l-am întâlnit la filiala Uniunii Scriitorilor, era secretarul filialei, pe strada Pavlov 108, unde se ţinea şi cenaclul „Mihai Eminescu”. Îmi aduc aminte că pentru fiecare din poeţii tineri, care roiau în jurul lui, avea un cuvânt de-ncurajare, îl ajuta cu-n sfat. Tot el a fost acela care s-a zbătut, care s-a luptat cu autorităţile vremii, ca să poată scoate o culegere literară intitulată „Luceafărul de ziuă”. Este drept, poeţii, prozatorii şi dramaturgii care i-a publicat, în cele câteva numere ale „Luceafărului de Ziuă”, fiecare dintre ei a trebuit să plătească tribut, destul de greu, proletcultismului care înflorea pe vremea aceea, dar, această datorie era singura modalitate de manifestare a acestor poeţi, prozatori sau dramaturgi. Şi iată acum, după mai bine de 70 de ani, apare un nou poet, la fel de dezinteresat de propria lui persoană, la fel de sufletist, care pe banii lui în bună parte, scoate această revistă, „Claviaturi”, în memoria lui Vania Gherghinescu. E drept, la Braşov, în ultimii ani au apărut mai multe serii ale revistei „ASTRA”, fiind o modalitate de manifestare a scriitorilor locului. Dar, din păcate, această revistă căzând pe mâna unor oameni precum Nicolae Stoie, care de teama de a nu transforma revista „ASTRA” într-o «revistă de provincie», cum zicea dânsul, a refuzat sistematic să publice creaţiile scriitorilor braşoveni, decât, cu precădere, pe cei care erau membri ai Uniunii Scriitorilor (Nicolae Stoie a fost redactor-şef al revistei „ASTRA” în perioadele 1977-1980 şi 2006-2009, având şi mari merite literare în oraşul de la poalele Tâmpei, lansând în paginile publicaţiei pe Rodica M. Ilie, Andrei Bodiu, Adrian Lăcătuş şi Andreea Braton. De asemenea, a contribuit, în cea mai mare măsură, la desfăşurarea celor două mari manifestări literare braşovene ale vremii sale: „Maratonul de poezie” şi „Colocviul Naţional Universitar de Literatură Contemporană” - n.a.). Iată că a apărut, afirma în continuare Şt. A. Banaru, această revistă, „Claviaturi”, care, într-un fel, compensează lipsa „ASTREI”. Felicitări domnule Constantin Bihara pentru această iniţiativă!”.
Cuvinte pline de sensibilitate, la adresa poetului Vania Gherghinescu şi a soţiei sale, Domniţa Gherghinescu, „care s-a bucurat de aleasa preţuire a lui Arghezi şi Blaga”, au mai rostit poetul Gheorghe Savin şi inginerul prozator, G. Săpunaru, dânşii fiind printre privilegiaţii care au avut onoarea de a-l cunoaşte pe iniţiatorul primei serii a revistei „Claviaturi”. După prezentarea, de fiecare autor, a câte unei creaţii poetice, publicate în revista cu numărul 1 (Cristian Ştefan Muntean, Constantin Bihara, Şt. A. Banaru, George şi Theodor Echim, George Savin, Rustem Seitabla, Corneliu Vlad), au urmat comentariile, favorabile, ale participanţilor la lansarea revistei, evidenţiindu-se în acest sens profesoara Domniţa Bărduţoiu, care a ţinut să sublinieze meritele poetice ale fiecăruia dintre cei opt autori ai revistei. A urmat o fină recitatoare şi interpretă a gingăşiei şi muzicalităţii cuvântului românesc, Rodica Ghinea, care a delectat publicul cu trei dintre cele mai recente publicaţii poetice ale sale. Pragmatic, în final, avocatul-poet George Echim a ţinut să atragă atenţia asupra valorii şi importanţei reapariţiei revistei „Claviaturi” pentru stimularea poeziei braşovene, în contextul dispariţiei de pe piaţa literară din municipiu a tuturor revistelor de specialitate, precum şi a problemelor materiale care presupun apariţia cu regularitate a unei publicaţii.
Noi, în mod firesc, ne punem întrebarea: va fi într-adevăr un moment important în viaţa literară braşoveană reapariţia revistei „Claviaturi” sau numai o revenire temporară a poeziei de la poalele Tâmpei, fie ea şi clasică, pe noile acorduri ale „Claviaturilor”? Timpul, cel mai bun judecător al trăiniciei actului literar, ne va confirma sau infirma întrebarea pe care, cu speranţe de bine, ne-o punem astăzi.

Categorie: