Momente din istoria Transilvaniei consemnate în manuscrisele lui Karl Marx (III)

Toate măsurile nobilimii maghiare (devenită peste noapte „revoluţionară”) prezentate până aici, au creat profunde nemulţumiri în rândul naţionalităţilor din Ardeal. Nu numai în rândul românilor, căci apar „Mişcări (pregătitoare) în nord, la slovaci şi la ruteni; în sud, la sârbi, la croaţi, la sloveni; în vest, la germani”; „În aceeaşi zi [25 martie 1848 - n.n.] a fost lansat un protest energic al croaţilor, în care ei refuză să recunoască guvernul ungar şi noua Constituţie” (pag. 147); „Saşii erau hotărâţi contra unirii” (pag. 148). Dar opoziţia cea mai fermă şi mai bine organizată faţă de acest proiect de constituire a „Ungariei mari” a aparţinut românilor transilvăneni.
Reacţiile iniţiale au fost de natură politică, iar Karl Marx le urmăreşte în ordine cronologică. Astfel, la 25 martie, a fost pusă în circulaţie proclamaţia al cărei probabil autor era Simion Bărnuţiu, care se sfârşea cu faza: „Nu vrem unire cu ungurii, înainte de a avea dreptul să tratăm cu ei de la naţiune liberă la naţiune liberă”. A doua zi, a fost luată hotărârea de a fi convocată, pentru data de 30 aprilie 1848 (Duminica Tomii), o mare adunare pe Câmpia Blajului. „Actul de convocare, redactat de profesorul de la Blaj, Aron Pumnu, a fost răspândit de tineri” (pag. 147-148 - ş.a.).
Cu toate ameninţările sau ademenirile guvernului ungar, la data fi xată „poporul se revărsa din toate părţile la Blaj. Guvernul înconjurase cu trupe sala adunării. Iancu (foto) şi Buteanu sosesc cu oamenii de la munte. (Iancu era avocat, fi u al unui ţăran bogat.) Ei se îndreaptă spre biserică, unde episcopul ofi ciază sărbătoarea naţională. Sosirea lui Bărnuţiu. Viitoarea zi de întrunire a fost fi xată pe 15 mai 1848, când trebuia să se ia hotărâri” (pag. 148 - ş.a.).
După ce aminteşte şi de războiul mediatic din cele două săptămâni premergătoare Marii Adunări Naţionale, Marx consemnează, în continuare: „Adunarea s-a ţinut în câmpia din faţa porţilor oraşului. Drapelele poartă inscripţia: Virtus romana rediviva (V.R.R.), culorile erau: roşu, alb, albastru. Deasupra stindardului fâlfâia o panglică negru- galben (reprezentând culorile Austriei), (pentru a se pune sub scutul împăratului împotriva maghiarilor). Se afl au 50.000 de oameni. Ţăranii erau cu preoţii lor. Doi episcopi au fost aleşi ca preşedinţi, vicepreşedinţi: Bărnuţiu şi Bariţiu” (pag. 149 - ş.a.).
Adunarea a luat o serie de hotărâri cu caracter politic şi social de o importanţă capitală şi care exprimau cu adevărat un spirit revoluţionar şi care erau într-o fl agrantă discrepanţă cu simulacrul de principii revoluţionare ale „revoluţionarilor” de ocazie din Dieta de la Cluj şi din guvernul de la Pesta. Prin glasul lui Simion Bărnuţiu, adunarea „se declară adunare generală naţională a naţiunii române din Transilvania; ea declară credinţă Austriei; şi proclamă naţiunea română naţiune independentă şi parte integrantă a Transilvaniei, cu drepturile pe care le conferă egalitatea şi libertatea; jurământ naţional, aclamaţie generală. Ţăranii aveau să plătească provizoriu proprietarilor toate redevenţele până ce iobăgia avea să fi e desfi inţată. Fiecare naţionalitate avea să fi e reprezentată proporţional în Dieta Transilvaniei. Abolirea privilegiilor etc. Instituţia juraţilor etc.” (pag. 149).
August Treboniu Laurean a redactat o petiţie în 16 articole, care a fost acceptată în unanimitate. Ea a fost prezentată atât împăratului, cât şi Dietei. Totuşi, „La 29 mai 1848, Dieta magnaţilor Transilvaniei a votat încorporarea la Ungaria. Deputăţia trimisă de la Blaj afl ă la Pesta că cine nu recunoaşte unirea va fi declarat rebel” (ibidem - ş.a). A fost o măsură absolut iresponsabilă, ale cărei consecinţe sângeroase sunt analizate de Karl Marx în capitolul al XV-lea al manuscrisului B 85.
Încorporarea a fost votată de un organism politic din care făceau parte 26 de saşi, 3 români şi 271 de maghiari. După vot, „ÎNDATĂ GUVERNUL RIDICĂ PE ÎNTREGUL TERITORIU SPÂNZURĂTORI ŞI ŢEPE CU DRAPELELE MAGHIARE ŞI CU INSCRIPŢIA: unire sau moarte. Ciocniri sângeroase la sate între populaţia celor două rase” (=etnii) - (pag. 157 - s.n.). De asemenea, BĂRNUŢIU şi LAURIAN au fost arestaţi.