Naşterea Domnului

Din vremuri demult apuse
Se vestesc întregului pământ,
Lucruri minunate, taine nespuse,
Că Domnul se va pogorî curând.

Isaia, în Cartea sfântă profeţeşte,
Naşterea neobişnuită din Fecioară,
A Celui care peste toate stăpâneşte,
Şi din iubire pentru noi avea să moară.

Iosif bătrânul primeşte în vis povaţă
Despre ascultarea ce avea s-o împlinească,
Căci Îngerul cu lămurire îl învaţă,
Încredinţându-i misiunea cea dumnezeiască.

Ceasul a sosit… să luăm aminte!
Răsare sub timp, Cel fără de ani,
Dar Maica nu-I găseşte un loc de cinste,
Căci era străină în oraş şi fără bani.

Maria Preacurata naşte fără durere,
Pruncul ce ne-a eliberat din amare patimi,
Pe Fratele nostru prin cea de sus înfi ere,
Care şterge ale oamenilor lacrimi.

Călăuziţi de Arhanghel prin semn ceresc
Vin magii să se-nchine din depărtare,
Aducând daruri vrednice Fiului împărătesc,
Ca să primească har şi îndreptare.

Şi noi ca şi păstorii astăzi să lăsăm,
Turmele de oi, mulţimea grijilor,
Plecându-ne Domnului să învăţăm,
Smerenia bogată din nevinovăţia trăirilor.