Naşterea Maicii Domnului

Prima mare sărbătoare religioasă din anul bisericesc, care începe la 1 septembrie, este Naşterea Maicii Domnului, numită în popor şi Sfânta Maria Mică - 8 septembrie, pentru a fi deosebită de Adormirea Maicii Domnului, de la 15 august, sau Sfânta Maria Mare. Începem anul bisericesc împreună cu Maica Domnului şi-l sfârşim cu Maica Domnului. Suntem, an de an, sub acoperământul şi ocrotirea Sfi ntei Fecioare Maria.
Tatăl Sfintei Fecioare se numea Ioachim şi era descendent din casa lui David, împăratul şi proorocul, iar numele soţiei sale era Ana. Căsătorindu-se, Ana a coborât în Galileia, în oraşul Nazaret, şi au locuit împreună cincizeci de ani şi n-au avut copii; au fost lipsiţi de copii până la adânci bătrâneţi, căci Ana era stearpă. Ioachim şi Ana erau respectaţi şi cinstiţi în fapte şi în cuvânt, căci erau cunoscuţi ca fi ind din neamul lui Iuda şi David şi urmaşi ai împăraţilor (lui Israel).
Lipsa copiilor întrista tare pe cinstiţii părinţi ai Fecioarei din pricina legii lui Moise, a gurilor rele din partea oamenilor. Atunci, asemenea întâiei Ana, mama lui Samuel (I Regi 1, 9), fericita Ana a plecat la templu şi s-a rugat Ziditorului a toate să-i dea rodul naşterii, pentru ca la rândul său ea să-i închine în schimb darul primit de la El.
Vrednicul Ioachim n-a rămas nici El mai prejos şi cerea lui Dumnezeu să fie izbăvit de lipsa pruncilor. Şi Împăratul milostiv şi dăruitor din belşug a privit la rugăciunea dreptului (Pilde 15, 29) şi a dat de veste fi ecăruia dintre ei. Mai întâi, i-a dat de veste lui Ioachim pe când acesta se afl a la rugăciune în templu. Un glas venind de sus s-a auzit lui spunând: „Vei primi un copil care va fi o slavă nu numai pentru tine, ci pentru lumea întreagă”.
Ioachim a făcut cunoscută această veste şi fericitei Ana, dar aceasta n-a încetat rugăciunea sa către Dumnezeu cu lacrimi arzătoare. Şi atunci, a primit şi ea din partea lui Dumnezeu vestea cea bună, în grădina în care-I aducea jertfă prin cererile şi rugăciunile ei. Îngerul lui Dumnezeu a venit la ea şi i-a spus: „Dumnezeu a auzit rugăciunea ta şi vei naşte pe vestitoarea bucuriei, şi vei pune numele ei Maria, căci prin ea se va face mântuirea întregii lumi”.
Vestirii i-a urmat însărcinarea şi Ana cea stearpă a născut pe Maria luminătoarea a toate, căci aşa se tâlcuieşte numele Mariam: „luminătoarea”. Atunci, cinstiţii părinţi ai fericitului şi sfântului prunc au avut mare bucurie, şi Ioachim a făcut ospăţ şi a chemat pe toţi vecinii, ştiutori de carte sau nu, şi toţi au preamărit pe Dumnezeu, Care a făcut pentru ei o asemenea minune, şi astfel chinul Anei s-a prefăcut într-o slavă mai înaltă, adică uşa uşii lui Dumnezeu, uşă a vieţii şi început al slăvitei sale petreceri.
Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului marchează hotarul astronomic dintre vară şi toamnă. Bătrânii spun că în această zi rândunelele pleacă spre zonele calde, insectele încep să se ascundă în pământ, iar frigul îşi face simţită prezenţa. De aici şi spusa: „O trecut Sântamarie, leapădă şi pălărie!”.
Este vremea în care se desfăşoară diferite târguri şi iarmaroace. Din această zi se încep unele activităţi practice specifi ce: culegerea unor fructe şi plante medicinale, bătutul nucilor, recoltarea ogoarelor, culesul viilor, semănatul cerealelor de toamnă. Iar pentru că este timpul înnoirilor, se organizează şi nunţile (toamna, sezonul lor începe în 16 august şi se sfârşeşte la 14 noiembrie). În unele zone, femeile care îşi doresc copii trebuie să meargă în această zi la biserică, precum Ioachim şi Ana, căci Dumnezeu le poate îndeplini dorinţa. Acelaşi lucru trebuie să-l facă şi femeile însărcinate, pentru ca Maica Domnului să le ajute să nască uşor. În fi ecare casă de creştini trebuie să existe icoana Maicii Domnului, iar în această zi candela trebuie să ardă neîncetat.
Aproximativ 2,1 milioane de români poartă numele de Maria/Marian sau derivate ale acestora, din care 1.700.000 sunt femei şi 400.000 sunt bărbaţi.

Pr. Adrian Stoian
Parohia Topliţa III - Vale, ROMÂNIA