Naţiunea, eterna iubire... de Vlad Hogea

Vlad Hogea, autorul lucrării Naţiunea, eterna iubire... (apărută la Editura Samizdat şi distribuită de „Business Adviser”), este doctor în Istorie, lector universitar, editor al revistelor „Business Adviser” şi „Business Point”, colaborator al săptămânalului regional de atitudine şi cultură „Condeiul Ardelean”, dar şi om politic (fost deputat şi euro-observator). A publicat atât cărţi, cât şi studii istorice, juridice şi de politologie, articole, eseuri şi interviuri. Din februarie 2010, este realizatorul şi prezentatorul emisiunii „Filmul sau Viaţa?” (de la Antena 2).
Cartea lui Vlad Hogea (care conţine şi un amplu studiu introductiv) este o crestomaţie de texte fundamentale ale Doctrinei Naţionale, aparţinând unor mari gânditori români: Nicolae Iorga, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, Simion Bărnuţiu, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Dumitru Brătianu, A. D. Xenopol, Mihai Eminescu, Aurel C. Popovici, Vasile Pârvan, D. Murăraşu, Octavian Goga, Nae Ionescu, Mircea Eliade, Constantin Rădulescu-Motru, Nichifor Crainic, Nicolae Titulescu, Ion Veverca, George Călinescu, Ion Lăncrănjan.
Autorul lucrării Naţiunea, eterna iubire... se declară de acord cu Petre Ţuţea (care afi rma: „Sunt român şi, ca român, mă socot buricul pământului. Că dacă n-aş fi român, n-aş fi nimic. Nu mă pot imagina francez, englez, german. Adică nu pot extrapola substanţa spiritului meu la alt neam. Sunt român prin vocaţie. Tot ce gândesc devine românesc.”) şi cu Mircea Vulcănescu: „A fi român înseamnă a fi om într-un anumit fel. Ca atare, noţiunea de român nu este o soluţie alterabilă. Şi totuşi, în realitate, fi ecare din noi este alterabil. Aici se impune o distincţie de planuri. Românitatea e o caracteristică spirituală imuabilă. Ce poţi face este s-o recunoşti, s-o identifi ci, să i te subordonezi sau s-o înlături. În ce măsură poţi s-o faci într-adevăr fără a te rata, e altceva! Dar, în vreme ce fi ecare individ viu (sau chiar colectivitatea, ca viaţă socială, ca realitate sui-generis între spirit şi natură) este alterabil, adică îşi poartă o dată cu viaţa riscul nefi inţei, românitatea, ea, e inalterabilă în fi rea ei. I te poţi subsuma sau te poţi distruge, dar nu o poţi schimba”.