Necesare precizări, pentru luare aminte!

Din 1990 încoace, UDMR, profi torul clar al perioadei postdecembriste, în postura mielului care a supt de la toate oile (guvernele) de până acum, a şantajat, a pretins mereu privilegii, şi-a bătut joc de autorităţile române cum a vrut. Au cerut drepturi de natură colectivă, în numele „comunităţii naţionale”, nu individuale, împotriva normelor dreptului internaţional. Şi au primit! Chiar împotriva prevederilor Convenţiei-cadru pentru Protecţia Minorităţilor a Consiliului Europei şi a Raportului Explicativ, precum şi a Tratatului de la Lisabona şi a Comisiei de la Veneţia, privind drepturile individuale! Urmărind „întărirea monopolului propriu”, struţo-cămila nici partid, nici organizaţie culturală, UDMR s-a dorit şi a reuşit să fi e singurul „partener legitim”, printr-o poziţie agresivă, autocratică şi dictatorială, arogantă, discriminatorie faţă de alte orientări politice maghiare, chiar faţă de alte minorităţi naţionale.
Dornică să fi e stat în stat, UDMR, care pretinde că reprezintă întreaga minoritate maghiară (deşi, la alegerile locale din 2008, 60 la sută dintre maghiari nu au votat-o, dovadă clară că nu recunosc partidul dictatorial!), deşi mereu la guvernare, sau prin preajma ei, de 20 de ani excelează prin provocări antiromâneşti şi anticonstituţionale, lăsând impresia că s-ar afl a pe vremea revizionismului ungar din perioada 1920-1940! UDMR pune condiţii pentru participarea la guvernare, pretinde maghiara ca a doua limbă ofi cială în stat (în aşa-zisul „ţinut secuiesc” şi chiar în toată Transilvania!), o nouă regionalizare a României, exact pe „hotarul” judeţelor din nordul Ardealului, care au făcut parte din teritoriul cedat Ungariei fasciste şi horthyste, prin Dictatul de la Viena, sistem de învăţământ maghiar independent (în limba maghiară, de la grădiniţă la universitate), Universitatea „Bolyai”, pe banii Statului Român, institut maghiar propriu de cercetare etc..
Învăţaţi la „borcanul cu miere”, precum ursul Martinică, udemeriştii au cerut şi cer mereu. Prin statutul Legii Minorităţilor Naţionale, pe care UDMR speră să o voteze Parlamentul, în urma presiunii făcute, din interior, asupra Guvernului, cer constituirea Consiliului Naţional al Autonomiei Culturale, o şmecherie care deschide larg porţile spre cealaltă autonomie - teritorială, pe criterii etnice! De fapt, totul decurge chiar din Programul UDMR, care prevede, cât se poate de clar, autonomia „în trei trepte”: personală, administrativă, teritorială pe criterii etnice. Să ne mai mirăm, oare, că prezenţii la Adunarea Aleşilor Locali de la Sfântu-Gheorghe, din luna martie a.c., printr-o parte a României declarată de ei „ţinut secuiesc” (la ultimul recensământ fi ind declaraţi 265 de secui!), pe care şi-l doresc având preşedinţie, parlament, guvern, ministere, armată, poliţie, justiţie, administraţie, ştampile, drapele, imn - proprii -, au constituit o Comisie care să hotărască încadrarea pe anumite funcţii, în inimă de Românie, doar a celor care cunosc limba maghiară. Adică, segregaţie clară, în inimă de Românie! Între timp, episcopul-europarlamentar de Piatra Craiului, Tokes Laszlo, consideră „Ţinutul Secuiesc - Tibetul României”, vicepremierul Marko Bela şi ministrul Culturii şi Patrimoniului, Kelemen Hunor, trimit adrese în ţară în limba maghiară, sfi dând româna - limba ofi cială în stat. Şi nimeni nu aude şi nu vede nimic!
Atacurile repetate, cele mai vehemente, ale UDMR sunt tocmai la adresa Constituţiei, cea mai importantă lege organică a României, care se preconizează să fi e modifi cată dezastruos. Ţintele sunt articolele 1 (România - stat naţional unitar) şi 13 (româna - limba ofi cială a statului). Până şi modifi cata Lege a Educaţiei suferă de infl uenţe udemeriste. Identitatea naţională este lovită, prin diminuarea unor sintagme vizând dragostea de ţară, faţă de trecutul istoric şi de tradiţiile poporului român! Ele sunt suprimate, dovedindu-se, în schimb, grija deosebită faţă de „respectarea identităţii culturale a minorităţilor naţionale”. Bravo! „Europenii” ăştia vor ca limba ofi cială în stat, româna, în loc să fi e obligatorie pentru toţi cetăţenii ţării, indiferent de etnie, precum şi sintagma „însuşirea limbii ofi ciale” să fi e eliminate! Nu-i destul că Istoria şi Geografi a României în şcolile ungureşti vor fi predate în limba maghiară? Pe nimeni, oare, să nu îngrijoreze pericolul „contaminării în spiritul izolaţionist”? Ne adresăm cu această întrebare acelor români dispuşi să accepte, orbeşte, chiar autonomia teritorială, la pretenţiile celor care încearcă inocularea „modelului Kosovo”!
Am urmărit, în ultimii ani, reacţiile premierului Emil Boc în faţa atâtor provocări antiromâneşti, sărituri peste cal, bizarerii udemeriste. Şi mi-am dat seama cât oportunism, câtă „politică a giruetei” există în societatea românească de azi! Afl at în campanie electorală la Oradea, în 2008, Emil Boc spunea: „UDMR să plece acasă sau să intre în Opoziţie şi să studieze Constituţia, care, în România, nu se discută, ci se respectă. UDMR a fost atât de mult timp la guvernare, încât liderilor ei li s-a urcat la cap, s-au obişnuit cu borcanul cu miere şi cred că pot face orice, înjurând Constituţia şi legile ţării”. Numai că, atât statutul Legii Minorităţilor Naţionale, cât şi unele modifi cări din recenta, preconizata nouă Lege a Educaţiei neagă, pur şi simplu, prevederile Constituţiei, conform cărora România este stat naţional, unitar şi independent! Acelaşi premier spunea: „Constituţia României nu constituie obiectul unor negocieri şi nici nu poate fi vorba despre eliminarea din Legea Fundamentală a conceptului de stat naţional. Aşa cum nu poate fi vorba nici de modifi carea limbii ofi ciale a statului şi nici de destrămarea unităţii teritoriale a ţării. Iar participarea la guvernare a UDMR nu înseamnă că vom negocia despre toate aceste aspecte. Conceptul de stat naţional şi integritatea teritorială a ţării sunt considerate prevederi constituţionale şi nu pot fi modifi cate”. Bine şi corect spus. Numai că, a doua zi chiar, vicepremierul Marko Bela îl contrazice, cu obişnuita- i obrăznicie, clamând, referitor la maghiară - cea de a doua limbă ofi cială în stat: „Orice articol din Constituţie, chiar şi cel referitor la limba ofi cială, trebuie să fi e modifi cat!”. Aţi reţinut, deci: „Trebuie!”. Cu alt prilej, Emil Boc preciza: „România nu va fi un poligon de testare în domeniul garantării unor drepturi exagerate pentru minorităţi”, susţinând că s-au dat „mai multe drepturi decât sunt necesare”. Azi, cu UDMR în coastă la guvernare, Emil Boc a schimbat macazul, considerând proiectul Legii Minorităţilor Naţionale „corespunzător, atât normelor europene, cât şi legislaţiei României”. Inexact! El nu corespunde (aşa cum în ziarul „Cuvântul liber” de la Târgu-Mureş şi-au exprimat opiniile pertinente prof. univ. dr. Tiberiu Tudor şi ziaristul, omul de cultură, Hajdu Gyözö!) nici normelor europene, nici Constituţiei României, nici Comisiei de la Veneţia, nici prevederilor Convenţiei-cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale a Consiliului Europei, ratifi cată şi semnată de România la 1 martie 1995.
Iată ce propune articolul 14 din Convenţia-cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale a Consiliului Europei: 2. „Părţile vor depune eforturi pentru a asigura, în măsura posibilului, şi în cadrul sistemului educaţional, ca persoanele aparţinând acestor minorităţi să benefi cieze de posibilităţi corespunzătoare de învăţare a limbii lor minoritare, ori de a primi o educaţie în această limbă”; 3. „Paragraful 2 al acestui articol se va aplica fără a se aduce atingere învăţării limbii ofi ciale ori predării în această limbă”. Este clar?! Interesante sunt şi prevederile articolului 20: „În exercitarea drepturilor şi libertăţilor decurgând din principiile înscrise în prezenta Convenţiecadru, orice persoană aparţinând unei minorităţi naţionale va respecta legislaţia naţională şi drepturile celorlalţi, în special ale persoanelor aparţinând majorităţii sau altor minorităţi naţionale”; şi ale articolului 21: „Nicio dispoziţie din prezenta Convenţie-cadru nu va fi interpretată ca implicând vreun drept de a întreprinde vreo activitate ori vreun act contra principiilor fundamentale ale dreptului internaţional, în special ale celor ale egalităţii suverane, integrităţii teritoriale şi independenţei politice a statelor”.
Deci, integritatea teritorială, drepturile individuale, nu cele colective, respectarea şi cunoaşterea limbii ofi - ciale a statului, fără nicio atingere, respectarea Constituţiei şi a legislaţiei naţionale sunt obligatorii pentru orice minoritate naţională.
UDMR, formaţiune etnică, încă neînregistrată legal, de orientare de dreapta, cere mereu: Drepturi! Drepturi! Drepturi! Mereu avantaje. Mereu privilegii. Dar obligaţii, ca cetăţeni români, faţă de România, loialitate şi respect nu trebuie, oare, să existe?! Nu prin atacuri antiromâneşti, nu prin sfi darea Constituţiei, nu prin şubrezirea unităţii statale a României, nu prin abateri de la prevederile europene reale, nu prin excluderea tocmai a celor care cer respectarea legilor se cultivă armonia interetnică! În astfel de cazuri, autorităţile române sunt chemate la o revizuire radicală a unor pretenţii udemeriste, la o respingere clară a pornirilor revizioniste ale unor capete înfi erbântate!