Negocieri româno-maghiare în Poiană / Autonomia nu este obiect de tocmeală

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.333, 28.10.2014

Antal Arpad şi Tamas Sandor i-au prezentat presei secretele de culise ale negocierilor româno-maghiare care au avut loc în Poiana Braşov, cei doi participând în calitate de reprezentanţi ai UDMR. Antal Arpad a prezentat rapoartele ilustrate, realizate pentru participanţii români şi americani, despre situaţia maghiarilor de pe Pământul Secuiesc, însă s-a vorbit şi despre modul în care au fost primite acestea şi despre faptul că s-a arătat că anul 2018, când se împlinesc 100 de ani de la anexarea Transilvaniei la România, este termenul până la care trebuie soluţionată îndeplinirea cerinţelor legitime ale maghiarilor din Transilvania.
La începutul lunii octombrie, reprezentanţii partidelor româneşti şi delegaţia UDMR s-au aşezat pentru a doua oară, la Poiana Braşov, la masa tratativelor. La fel ca în 1993, discuţiile au fost mediate de însărcinaţii organizaţiei americane Project on Ethnic Relations (PER), la dezbateri participând şi reprezentanţi ai departamentului de stat american şi ai ambasadei de la Bucureşti - a declarat Tamas Sandor. Până în momentul de faţă au avut loc două runde de discuţii, precedate de o discuţie anterioară, iar americanii au fost cei care au întocmit lista de invitaţi. Din partea UDMR au existat participanţi din toate cele trei judeţe de pe Pământul Secuiesc, iar partidele parlamentare româneşti (cu excepţia partidului lui Dan Diaconescu) au fost reprezentate la nivel înalt. Pe lângă politicieni şi-au făcut apariţia şi câteva personalităţi ale vieţii publice, câţiva specialişti, jurnalişti, invitaţi tot de către americani. Preşedintele filialei UDMR Trei Scaune a subliniat că au considerat important să facă publice materialele prezentate acolo, deoarece în ultimii 25 de ani a reieşit că publicitatea este în favoarea cauzelor noastre.
Antal Arpad şi colegii săi au realizat pentru aceste întâlniri două materiale de prezentare. Primul începe foarte dur, cu o imagine însoţită de un text în limba română: Pământul Secuiesc nu există!. El a demonstrat prin date din istoria română că secuii trăiesc aici de peste o sută de ani şi au luptat şi înainte pentru drepturile lor. Antal a caracterizat perioada de după negocierile din anul 1993 (pactul de la Neptun) ca fiind o perioadă în care reprezentanţa maghiarimii a fost inclusă în sfera puterii, însă scopul a fost ca aceasta să fie ţinută sub control. Până în anul 2007, scopul comun româno-maghiar a fost aderarea României la NATO şi la UE, după înfăptuirea acestora nu a mai existat aşa ceva, iar de atunci drepturile maghiarilor nu s-au mai extins - a spus el. A enumerat problemele cu care se confruntă Pământul Secuiesc: boicotul economic, sentinţele antiminoritare ale justiţiei; circul din jurul drapelului secuiesc; numărul mic de judecători, procurori, poliţişti şi jandarmi maghiari. Toate acestea ne fac să simţim că acela care se naşte maghiar, reprezintă din primul moment un risc la adresa siguranţei naţionale. El a arătat, ajutându-se şi de ilustraţii, ce doreşte maghiarimea de pe Pământul Secuiesc: limba maghiară să devină şi ea limbă oficială în regiune, autonomie financiară şi teritorială, regiune de dezvoltare separată pentru trei judeţe, descentralizare, proporţionalitate etnică peste tot, drept de gestionare a bogăţiilor naturale. El a prezentat şi ce drepturi ar urma să le fie asigurate românilor. Au fost prezentate posibilităţile materiale ale regiunii, faptul că nu este adevărat că cele trei judeţe ar fi întreţinute, respectiv pierderile cauzate de calitatea de membru al Regiunii Centru. Minoritatea se poate apăra în faţa deciziilor majorităţii doar dacă dispune de instrumente în acest sens, iar în cazul nostru, instrumentul este autonomia - au evidenţiat ei.
După prima întâlnire, fiecare participant a primit raportul întocmit de către americani, care a fost un raport subiectiv din mai multe puncte de vedere, poziţia română fiind prezentată mai pregnant - a declarat Antal Arpad. Tocmai din acest motiv, următorul material de prezentare a fost şi mai dur şi a clarificat multe părţi neclare. Tema centrală a fost statutul autonomist al UDMR, prezentat recent de către uniune şi trimis cancelariilor europene, dar şi conducătorilor Statelor Unite ale Americii. Cu această ocazie s-au străduit înainte de toate să clarifice că autonomia nu înseamnă rupere, că secuii nu sunt secesionişti, însă s-a făcut referire şi la faptul că România nu poate fi considerată un model pozitiv în privinţa soluţionării problemei minoritare. Au demonstrat prin date statistice că numărul maghiarilor este în scădere, însă într-un procent mai mic decât al românilor: acolo unde trăiesc în majoritate şi au, în numeroase probleme, drepturi decizionale, scăderea demografică este mai mică, în timp ce în diasporă, scăderea este mai mare. Au fost schiţate şi modele pozitive, şi negative: Kosovo, Novorusia sau chiar şi Catalonia sunt exemple negative, acolo unde majoritatea privează minoritatea de drepturi şi se comportă arogant, se dezlănţuie, mai devreme sau mai târziu, iadul, acolo unde este deschisă, unde caută soluţii la probleme - vezi Scoţia -, nici minoritatea nu vrea să se separe. În opinia lor, statutul autonomist al Consiliului Naţional Secuiesc este cerinţa maximă, statutul UDMR include soluţia cu compromis, dacă majoritatea română nu o acceptă, se va trezi faţă în faţă cu radicalii.
Antal Arpad a evidenţiat clar cerinţa lor: să existe un plan concret de acţiune care să includă punctual şi cu termene când şi ce anume se va realiza, cele trei-patru partide să încheie un acord în sensul că nu vor folosi cauza maghiară în scopuri electorale. Politicienii UDMR au mai evidenţiat că statutul autonomist al UDMR nu reprezintă obiect de tocmeală şi că insistă asupra adoptării în întregime a acestuia.