Nevăzutul care ne priveşte

Uneori avem impresia că Dumnezeu este prea departe ca să ne vadă, prea ocupat ca să fie interesat de noi, prea mare pentru nişte oameni aşa de mici. Dar Dumnezeu nu priveşte la oameni aşa cum privim noi. Dumnezeu este bun din fire şi întotdeauna se îngri¬jeşte pentru binele nostru, şi atunci când îi cerem ceva, ne va da dacă este spre binele nostru.
Un preot, povestea această întâmplare: în după-amiaza unei zile de vară stătea citind pe o bancă din curtea bisericii. În apropiere se juca un grup de adolescenţi. Cu coada ochiului a observat că o fată s-a oprit nu departe de el şi privea fără să spună nimic. Avea o mică dizabilitate psihologică şi de aceea rămânea izolată de grup. Terminată lectura, preotul a ridicat privirea şi a întrebat-o pe acea fată dacă are nevoie de ceva. Ea i-a răspuns:
- „Da, aştept să mă priveşti!”.