NOI SUNTEM DE VINĂ, FRAŢI ROMÂNI!

Da, noi suntem de vină pentru manifestările horthyste petrecute pe teritoriul României pe 10 şi 15 martie a.c., aşa cum suntem de vină pentru toate acţiunile ungureşti, din ultimul sfert de veac, de destabilizare a Statului Român naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil (Art. 1 din Constituţie). De ce? Pentru că le permitem, fraţilor, pentru asta. Un vechi proverb zice că „prost nu este cel care mănâncă şapte pâini, ci cel care i le dă”. Ori noi, marea majoritate a românilor, s-o recunoaştem, ne uităm de 24 de ani la ăştia ca vaca la poarta nouă, cum ne dau ei lecţii de europenism, democraţie, conduită şi civilizaţie. Altfel… pe banii noştri şi în ţărişoara noastră dragă.
Stau câteodată şi mă gândesc cum mai e cu putinţă ca România să mai fie, măcar aşa, parţial, dodoloaţă şi singura explicaţie pe care o găsesc plauzibilă este că datorită Bunului Dumnezeu se mai întâmplă încă asta. Pentru că, să recunoaşte, noi - poate nu toţi, dar în orice caz majoritatea (un bun prieten nu uită să-mi amintească mereu cât de nocive sunt generalizările) - suntem cam restanţi la capitolul apărării cu demnitate a României. Şi-au vărsat ei, înaintaşii noştri, sângele pentru ca noi să avem, în sfârşit, după secole de aşteptare, Ţara mare, frumoasă şi bogată (că de aia o vor toţi), însă de la căderea comunismului încoace suntem ceva de speriat cum ne raportăm la ea, la Grădina Maicii Domnului, cum plastic îi spunea, în 1999, la Bucureşti, însuşi Papa Ioan Paul al II-lea.
Ştiu, veţi spune, ca şi prietenul meu, că nu noi suntem de vină pentru că sunt permise în România, ca nicăieri în statele care deţin în prezent teritorii din fosta himeră numită Ungaria Mare, manifestările ungureşti şovine, separatiste, segregaţioniste, iredentiste, revizioniste şi revanşarde. Veţi spune că de vină sunt ăia pe care i-am votat, că le permit şi se încârdăşesc cu ei, şi că, pe deasupra, se mai lasă dirijaţi şi de indicaţiile preţioase venite din Vest. Adevărat. Numai că atunci când într-un stat, care înseamnă totalitatea cetăţenilor şi teritoriului său, ordinea constituţională este obstrucţionată şi încălcată de chiar cei pe care tu, ca cetăţean, i-ai pus acolo ca să-ţi facă şi să-ţi dirijeze regulile în societate - că, nu-i aşa, nu putem guverna toţi 22 de milioane -, ei bine, atunci ai dreptul, dar şi obligaţia ca să-i opreşti, nu să stai şi să asişti cu zecile de ani la umilinţa şi batjocura la care te supun minoritarii cu complicitatea şi trădarea guvernanţilor tăi. Cu reguli democratice, fireşte, nu vă gândiţi la altceva.
Sincer vă spun, eu unul m-am săturat să mai caut vinovaţii pe la organizaţiile horthyste din Ţară şi de la Budapesta, fireşte, în frunte cu udemeriştii (că liderii ăştia ai ungurilor sunt toţi o apă şi-un pământ, nu unii mai radicali şi alţii mai moderaţi, cum îi consideră, fals, analiştii de trei surcele de pe Dâmboviţa). Or fi şi ungurii vinovaţi, căci nici acţiunile lor cu idealuri de cotropire ori tupeul fantastic de care dau dovadă în raport cu noi, românii, n-or fi scoase din balamaua de la uşa bisericii, dar vă repet încă odată - vorba maestrului din Găgeşti, „prost nu este cel care mănâncă şapte pâini, ci cel care i le dă”.
În final, încă o întrebare, retorică desigur: ce ne facem dacă, Doamne fereşte!, într-o bună zi (sau, mai degrabă, rea) oboseşte Dumnezeu cu noi. Ce ne facem atunci? Din păcate o spun, probabil că vom fi luaţi ca din oală şi ne vom pierde teritorii, exact cum au fost luaţi acum ucrainienii, surprinşi şi ei de mutarea Ţarului ca şi ăia care credem noi că ne vor apăra, adică NATO şi Uniunea Europeană.

Categorie: