O altă perspectivă asupra lucrării monografice dedicate „acestei flori alese în grădina Oştirii Române”: Batalionul 22 Vânători de Munte „Cireşoaia” (II)

Pentru istoricii militari, dar şi pentru personalul militar care a făcut parte, de-a lungul anilor, din cadrele Batalionului, volumul oferă informaţii detaliate despre activitatea militară a Batalionului 22 Vânători de Munte, respectiv despre: organizarea, dotarea, încadrarea cu personal; durata ciclului de instrucţie, conţinutul şi desfăşurarea programelor pregătirii de luptă; reorganizările interne, numele şi prenumele ofi - ţerilor şi subofi ţerilor repartizaţi în fi ecare an în unitate, avansările, distincţiile primite, numele şi prenumele tuturor comandanţilor; tragerile demonstrative, din Poligonul „lt. Păiuş”, aplicaţiile tactice, desfăşurate în majoritatea masivelor muntoase ale ţării şi califi cativele primite, marşurile pe jos, pe distanţe mari şi trasee difi cile, ieşirile în tabere de instrucţie, exerciţiile de alarmare şi controalele efectuate de eşaloanele superioare; lăsările la vatră, încorporări, depuneri ale jurământului militar, trageri individuale şi de luptă, participări la concursuri sportive şi aplicativ- militare, numeroasele premii obţinute ş.a.. Iată câteva exemple. În anul 1974, Batalionul a obţinut titlul de „UNITATE DE FRUNTE” a Armatei Române şi i s-a acordat denumirea onorifi că „Cireşoaia”, în memoria primului batalion de vânători de munte şi a victoriei obţinute, pe acest munte, în ziua de 29/30iulie 1917, la marile bătălii purtate de Armata a 2-a română pe valea Trotuşului. În ziua de 25 mai 1979, orele 11.30, Batalionul a primit ordin de mobilizare şi de trecere a unităţii la statutul de război, prilej cu care au fost concentraţi 649 rezervişti - trupă şi cadre, fi ind aduse din economia naţională 150 de autovehicule de diferite tipuri. Întreaga activitate legată de mobilizare şi aplicaţia au durat 15 zile. Nu sunt ocolite nici momentele mai grele din istoria Batalionului, atât cele care vizează dotarea insufi cientă, consecinţele negative asupra pregătirii militarilor generate de participarea la campaniile agricole şi muncile industriale, califi cativele modeste primite la unele aplicaţii şi controale sau incidentele regretabile din viaţa militarilor. Este evidenţiată contribuţia militarilor din Sfântu-Gheorghe la gestionarea corespunzătoare a evenimentelor din 22 decembrie 1989 şi a celor care au urmat, trecerea la armata profesionistă, deschiderea spre colaborarea cu militarii din alte ţări, profesionalismul conducerii actuale a Batalionului ş.a..
Sunt redate informaţii despre participarea militarilor din Batalion la paradele militare prilejuite de sărbătorirea Zilei Naţionale a României - 23 august (din Bucureşti - 1968, 110 militari), dar şi cele din Sfântu-Gheorghe, cum a fost parada din 1970, „la care au participat toate forţele din sistemul naţional de apărare - gărzi patriotice, trupe de securitate, pompieri, apărare civilă, detaşamente de tineret şi de cruce roşie”, şi cea din 1974 , când a participat „un bloc de paradă pe jos şi unul pe autovehicule”, iar pe timpul intonării Imnului de stat s-au executat 21 salve de artilerie şi seara trageri cu bombe festive”. An de an, cu prilejul Zilei Armatei, Zilei Naţionale a României, Zilei Drapelului, a Imului, a eliberării oraşului Sfântu-Gheorghe de sub ocupaţia străină etc., Batalionul a organizat defi lări, „gărzi de onoare cu scoaterea Drapelului de Luptă, depuneri de coroane de fl ori la monumentele şi cimitirele eroilor din Sfântu-Gheorghe, Araci, Covasna şi Dobolii de Jos ş.a.. Se face precizarea că, în perioada 1965- 1986, unitatea a benefi ciat de serviciile unei fanfare militare constituită din 20 de subofi ţeri instrumentişti, dar şi menţiunea potrivit căreia „populaţia maghiară de regulă nu lua parte la aceste ceremonii”.
Este consemnată participarea militarilor din Sfântu-Gheorghe la campaniile agricole: Bărăgan - 300 militari, 30 de camioane (1966); Insula Mare a Brăilei - 350 de militari, 25 de camioane (1967); IAS Catalina şi Homorod - 542 militari (1968); IAS Breţcu şi Rupea - 80 de militari (1969); IAS Câmpul Frumos şi Catalina - 26 militari, 20 autocamioane (1971); unităţi agricole din judeţele Covasna şi Braşov - 300 de militari şi 10 cadre (1974); unităţi agricole din zona Ozun, Dalnic şi zona industrială din Sfântu-Gheorghe - 150 militari (1975); Insula Mare a Brăilei - 224 de militari (1980) ş.a..
Din cuprinsul monografi ei afl ăm că, în perioada 3 septembrie - 3 decembrie 1971, un număr de 331 militari, 13 cadre, 25 camioane şi 2 autoturisme de teren, din cadrul Batalionului, au participat la „construirea magistralei de mare altitudine „Transfăgărăşanul”, iar în anul 1975 - 70 de militari şi 6 ofi ţeri au participat la munci industriale în întreprinderi din Sfântu- Gheorghe. Militarii Batalionului 22 Vânători de Munte din Sfântu-Gheorghe au răspuns prezent şi la executarea altor misiuni, în slujba comunităţii locale. Astfel, începând cu 2 iulie 1971, 150 de militari în termen, 15 cadre şi 5 autocamioane au participat la salvarea bunurilor materiale de la unele întreprinderi şi a cetăţenilor din Sfântu-Gheorghe, ca urmare a revărsării râului Olt. Între 2-15 iulie 1975, efectivele unităţii au participat la salvarea de bunuri materiale şi vieţi omeneşti provocate de inundaţii în localităţile Sfântu-Gheorghe, Vâlcele, Baraolt, Malnaş, Reci, Sântionlunca. La inundaţiile catastrofale din iunie 1988, miliari din Sfântu-Gheorghe au sprijinit populaţia din localităţile Ozun, Băcel, Chichiş.
Foarte puţin cunoscută, de către publicul larg, este participarea ostaşilor din Sfântu- Gheorghe la turnarea fi lmelor Columna lui Traian, cu 50 de militari (1966), şi Mihai Viteazul, cu 240 de militari „în mai multe localităţi de pe teritoriul naţional” (1970). (va urma)