O altă perspectivă asupra lucrării monografice dedicate „acestei flori alese în grădina Oştirii Române”: Batalionul 22 Vânători de Munte „Cireşoaia” (III)

După reînfi inţarea şi dislocarea Batalionului 22 Vânători de Munte în Sfântu-Gheorghe, aici au fost instruite zeci de contingent şi zeci de mii de oameni. Efectivele militarilor în termen, care şi-au satisfăcut stagiul militar în Sfântu-Gheorghe, au fost de: 732 soldaţi şi 128 gradaţi în anul 1965, 569 militari în termen în 1972, 576 în 1983, 351 recruţi în anul 1987. De regulă, militarii instruiţi pentru a deveni vânători de munte erau recrutaţi din judeţe care aveau relief muntos: Braşov, Hunedoara, Prahova, Sibiu, Bacău, Gorj, Argeş, Harghita şi Covasna. Pe lângă vânătorii de munte, între anii 1973-1974, unitatea a instruit 110 militari cu termen redus, admişi la Facultatea de Teologie din Sibiu, iar în anii următori şi alţi militari cu termen redus: în 1980 - 220 de asemenea militari, iar în 1986 - 90. Din 1982, unitatea a primit recruţi pentru pregătire, destinaţi economiei naţionale: 1985 - 155 de asemenea recruţi, 1986 - 300 şi în 1988 - 200.
Cu mici fl uctuaţii, în perioada 1965-1989, numărul ofiţerilor, subofiţerilor, maiştrilor militari şi a personalului civil s-a păstrat acelaşi: 76 ofiţeri, 59 subofiţeri şi 19 salariaţi civili (1965); 59 de ofiţeri, 8 maiştri militari, 47 subofiţeri şi 24 salariaţi civili (1972); 64 ofiţeri, 9 maiştri militari, 41 subofiţeri şi 25 de salariaţi civili (1983).
În decursul anilor, în Unitatea de la Sfântu- Gheorghe sau în zonele de aplicaţii, Batalionul 22 Vânători de Munte a fost vizitat de mai mulţi miniştri ai Forţelor Armate (Apărării Naţionale): Ion Ioniţă, Vasile Milea, Constantin Olteanu, Ioan Mircea Pascu, Sorin Frunzăverde şi de foarte mulţi generali, dintre care amintim: Ioan Gheorghe, Constantin Didulescu, Ioan Hortopan, Lucian Ionescu, Ioan Florea, Dumitru Velicu, Nicolae Păştinică, Mircea Chelaru, Mihai Popescu, Vasile Bârea ş.a.. La aceştia se adaugă generali „crescuţi şi formaţi la şcoala Batalionului 22 Vânători de Munte”, din rândul cărora sunt menţionaţi: Dumitru Ciofl ină, Constantin Goagă, Iacob Dragoş, Silvestru Hanganu.
În anexele volumului monografi c sunt consemnate informaţii despre: cei 26 de comandanţi ai Batalionului, din perioada 1940- 2010, raioanele de dislocare ale Batalionului, în cei 70 de ani de la înfi inţare, ofiţerii şi subofiţerii căzuţi la datorie în Caucaz, armamentul din înzestrare, din diferite perioade, parte din personalul Batalionului din anul jubiliar 2010, informaţii despre Cercul Militar din Garnizoana Sfântu-Gheorghe şi din monografi a municipiului, iar, în fi nal, un grupaj de fotografi i color grupate sub genericul „Sub drapel la datorie în Batalionul 22 V.M. «Cireşoaia»”.
Felicitând autorii, şi pe toţi cei care au contribuit la apariţia acestei valoroase lucrări monografi ce, considerăm că este de datoria istoricilor militari ca, la o eventuală reeditare a volumului de faţă sau în cuprinsul unei alte lucrări, să fi e abordată şi problema prezenţei şi funcţionării unităţilor Armatei Române, în viaţa municipiului Sfântu-Gheorghe şi a judeţului Covasna, până în anul 1965, data dislocării Batalionului în oraşul nostru. Aceasta, cu atât mai mult cu cât astăzi este puţin cunoscută activitatea Centrului de Instrucţie a Infanteriei, unitate de elită care a funcţionat în Sfântu- Gheorghe între anii 1919-1940, a Centrului de Pregătire a Străjerilor (1938-1940), cât şi a Şcolii de Perfecţionare a Pregătirii Ofiţerilor, şcoală care a activat în oraşul acesta, după 1945, în actualul local al Colegiului Naţional „Mihai Viteazul”.
De remarcat, eforturile Statului Român de a asigura acestor unităţi militare clădirile şi terenurile aferente bunei lor funcţionări, terenuri acordate prin hotărâri judecătoreşti, proprietarii fi ind despăgubiţi, conform legislaţiei din perioada interbelică. În acelaşi timp, sunt necesare studii despre raportul Armată - Societate, despre implicaţiile benefi ce sociale, economice, culturale, a prezenţei şi funcţionării Batalionului 22 Vânători de Munte asupra vieţii publice din Sfântu-Gheorghe şi judeţul Covasna.
Până la dramatica retragere a administraţiei româneşti din zonă, din septembrie 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena, majoritatea ofiţerilor români din Sfântu-Gheorghe au fost implicaţi în viaţa cetăţii, au activat, pe linie culturală şi sportivă, în cadrul Asociaţiunii ASTRA, a Cercului Militar şi a Societăţii „Cultul Eroilor”. O stradă din oraş a purtat numele generalului Mihai Todicescu, ilustrul comandant al Garnizoanei Sfântu-Gheorghe în perioada interbelică. Din iniţiativa şi cu implicarea nemijlocită a ofiţerilor din Sfântu- Gheorghe, a fost realizat bustul cărturarului ardelean Andrei Mureşanu, operă care urma să fi e amplasată în piaţa centrală a oraşului, în toamna anului 1940.
Ca şi familiile actualilor militari din Sfântu- Gheorghe, în toată această perioadă soţiile ofiţerilor şi subofiţerilor au activat în învăţământ, sănătate, asistenţă socială şi în mediul economic, iar copiii acestor familii au devenit buni profesionişti, în cele mai variate domenii de activitate. Benefi ciile prezenţei Batalionului în zonă sunt multiple şi diverse; de la asigurarea unor locuri de muncă stabile pentru cetăţenii oraşului şi a unui număr important de elevi pentru şcolile urbei, la profi tul unităţilor comerciale, hoteliere şi de transport din municipiu.
Dar cea mai importantă semnifi caţie pentru dăinuirea Statului Român şi pentru liniştea şi convieţuirea normală a tuturor cetăţenilor din zonă, o reprezintă prezenţa în Arcul intracarpatic a „uneia dintre cele mai valoroase unităţi de vânători de munte”, alături de celelalte componente ale sistemului de apărare naţională şi de asigurare a ordinii şi liniştii publice. Viitoarele studii şi lucrări vor trebui să prezinte şi frumoasa capelă ortodoxă din incinta unităţii, cât şi autenticul spirit ecumenic şi camaraderesc existent în rândul vânătorilor de munte din Sfântu-Gheorghe, spirit promovat şi în relaţiile militarilor din această unitate cu autorităţile publice locale şi cu cetăţenii municipiului şi judeţului Covasna.

„Deşi trebuie tratată conform legilor, secuimea este un ghimpe în mijlocul ţării noastre. Şi nu ţin a-i preface în buni români, dar cel puţin să-i deprind cu ţara aceasta; să nu stea ariciul acolo, băgat în cuibul lui, ci să-l scoţi din văgăună, să vină să vadă românul la faţă; să nu-şi închipuie că românul e numai un funcţionar, un jandarm, un soldat; din contră, să-l vadă la faţă că e un om zdravăn, cu calităţi şi însuşiri pe care un secui, adesea şi el un român deznaţionalizat, s-ar putea să nu le aibă! Ceea ce aţi început sunt lucruri bune, dar este un început; trebuie dărâmată bariera şi orice ne aminteşte faptul că poporul românesc a trăit în provincii create şi dominate de străini trebuie să dispară!“
(Nicolae Iorga)