O nouă trădare a Interesului Naţional?!

„Sunt convins că vom reuşi să ne suportăm punctele de vedere!” - declara domnul Traian Băsescu, la începutul cuvântării sale de la Tuşnad, unde a fost invitat să participe, ca şi în anii anteriori. Nu ştiu dacă şi-a ţinut la spate degetele în formă de „x” sau dacă şi-a făcut cruce cu limba în gură. I-am urmărit doar obişnuitul zâmbet, şiret, din colţul buzelor.
Aflat, la Tuşnad, între Viktor Orban şi Tokes Laszlo, domnul Traian Băsescu se simţea chiar foarte bine! Adică, la dreapta - tusea, la stânga - junghiul! Viktor Orban, premierul de azi al Ungariei, şi-a bazat toată campania electorală promiţând, printre altele, dublă cetăţenie maghiarilor din afara graniţelor. Zâzanie calculată! Tokes Laszlo, ajuns, spre ruşinea europarlamentarilor din PPE (şi a celor români, printre ei afl ându-se şi Cristian Preda şi Elena Băsescu!), vicepreşedinte al Parlamentului Europei, doar cu două zile înainte, încurajat de decizia Tribunalului Internaţional de Justiţie de la Haga, care consideră că desprinderea şi declararea unilaterală a independenţei provinciei secesioniste Kosovo nu contravine dreptului internaţional, se obrăznicea într-atât, încât se întreba: „Noi nu putem?”. Chema chiar la un gest de incitare şi nesupunere civică, îndemnând la ieşirea în stradă a „autonomiştilor”! Că doar aşa, prin aplicarea „modelului catalan”, se poate obţine autonomia teritorială, pe criterii etnice, a aşa-zisului ţinut secuiesc în inimă de Românie! La două zile după această năzbâtie, ştiind că se va întâlni, la Tuşnad, cu şeful Statului Român, popa o dă la întors. O dă cotită ca la Ploieşti şi, încercând să dreagă busuiocul, schimbă macazul, spune cu totul altceva: că el n-a fost înţeles, că el nu aşa a spus, că - vechea poveste de adormit copiii - „traducerea” ar fi de vină. Popa nu mai vorbeşte, deloc, despre Kosovo, nu mai sufl ă o vorbuliţă despre ieşirea în stradă a maghiarilor. „Ungurilor nici nu le trece prin cap să ocupe Ardealul. Vor doar autonomie culturală şi personală! Noi trebuie să lucrăm cu cărţile pe masă. Nu ne place - zice el - să jucam cu cărţi false!” Ce fariseu! Ştim cu toţii ce are el în guşă! El nu trăncăneşte la crâşmă, la un deţ de palincă, la un colţ de stradă, ci o spune tocmai în Parlamentul Europei.
Oare domnul Traian Băsescu nu ştia de toate aceste obrăznicii îndreptate împotriva României, a Constituţiei ei, a articolului 1 privind Statul Naţional Unitar? Împotriva românilor! N-a auzit niciodată „replica” lui Marko Bela, acest fariseu cerându- şi înapoi „patria de la 1918”, liderul struţo-cămilei udemeriste, mereu cu un dublu şi otrăvitor discurs? Pentru că orice poziţie a UDMR, se-nţelege, exprimă punctul de vedere al liderului ei. Cică, dacă nu ar fi la guvernare, formaţiunea nici uniune culturală, nici partid, un fel de altoire derutantă care i-a păcălit pe mulţi, în privinţa poziţiei lui Tokes Laszlo şi a autonomiei teritoriale ar spune cu totul altceva. Adică, ceva mai clar spus, cine nu recunoaşte autonomia ar fi „lipsit de inteligenţă!”. Nu-i pentru prima oară când Prinţul Barbişon ne jigneşte! Ne insultă! Lipsiţi de inteligenţă sunt tocmai ei, scăunaşii, nu românii! Parcă nu s-ar şti, şi încă prea bine, că în spatele demersurilor pentru autonomie există o mişcare udemeristă, bine organizată. Să bage ei bine de seamă! Dacă el, Marko Bela, alde Tokes şi ai lor locotenenţi, nu bagă nimic la tărtăcuţă şi-i vor mai scoate mult din ţâţâni pe români, s-ar putea să-l vadă ei pe dracul gol! Atenţie, deci! Deoarece şi răbdarea asta, bleagă, a românilor are o limită! Ulciorul nu merge la infi nit la apă!
Am urmărit discursul prezidenţial referitor la „Europa Centrală - centrul Europei?”. După cum vedeţi, ei, organizatorii Taberei de la Tuşnad, au aşezat, după formulare, un semn de întrebare. De ce, oare? Deoarece UDMR, Tokes Laszlo şi exponenţii neorevizionismului actual au numai întrebări de pus! Ocolind zona fi erbinte, unde focul este mai mare, din păcate preşedintele României a vorbit mai mult în parabole, în loc să pună degetul pe rană. A vorbit despre „echilibrul din interiorul unei regiuni”, atât de necesar, cu referire la visul de autonomie teritorială a scăunaşilor, în loc să le-o spună verde-n faţă! Mereu a apelat la ocolişuri! Numai că pe ăştia nu-i interesează nimic! Nici „echilibrul” băsescian. Nici calmul necesar. Nici armonia interetnică. Absolut nimic! Numai autonomia teritorială. Altfel, o spun chiar ei, se consideră „cetăţeni de rangul doi”! Încât, armonia majoritate-minoritate este tot mai fragilă din 1990 încoace, iar ei îşi pregătesc, gradual, loviturile. Ei nu doresc reconciliere, se ştie bine, şi o spun pe şleau. Ei vor, repetăm, doar autonomie teritorială! Ei vor Kosovo! Înţelegere între cele două popoare? Nici asta nu-i preocuparea lor prioritară! Dacă s-ar putea, dorinţa lor ar fi o regiune, cât o alună otrăvită, din zona care nu produce decât cartofi , iar pădurile sunt rase, prin jaful premeditat al unui Verestoy Attila. O regiune a unei Europe Centrale într-o Europă a regiunilor, nu a naţiunilor, dorită de generalul Charles de Gaulle! „O mare eroare ar fi - spunea Traian Băsescu - să credem că putem construi o regiune bazată pe etnie. Acest lucru poate fi constituit doar prin valorile reale ale vieţii în care vrem să trăim. (….) Centrul Europei este Bruxelles, unde sunt cele 27 de state. Asta-i esenţa viitorului comun.” „Fragilităţile din construcţia europeană trebuie eliminate!”- spunea el. Totul logic şi bine, domnule preşedinte! Dar cu cine să se realizeze? Nu vă daţi seama că vorbiţi cu pereţii? Ei au planurile lor separatiste şi neorevizioniste! Atât!
Fără îndoială a fost un discurs care va fi bine receptat la Bruxelles! Dar nu şi în România!
Altceva aşteptau românii care l-au votat de la domnul Traian Băsescu. Ştiu că unii se vor supăra, din nou, dar, de data aceasta, a fost vorba de o ezitare laşă, dictată de interese şi de moment. Chiar nu vede şeful statului că purceaua-i moartă în coteţ? Nu de o abordare fi losofi că, politicianistă şi şmecheră a problemei Europei Centrale are nevoie românul, ci de o coborâre în dura realitate, cu picioarele pe pământ. În inima adevărului! Pe români asta-i interesează! Doar este vorba de liniştea lor şi de integritatea României, de acel „echilibru” în interiorul ei, nu atât de „noul capitalism”, sintagmă atât de dragă preşedintelui, propovăduită de el în ultimul timp.
La întrebările puse, Traian Băsescu a răspuns în acelaşi stil: adică, evaziv! Îi încurajează pe separatişti în privinţa universităţii maghiare, făcând referire la Legea Educaţiei Naţionale, o gravă cedare a Interesului Naţional în favoarea presiunilor UDMR, afl ată la guvernare. „Să vedem ce va fi la Senat!”, spune Traian Băsescu. Deoarece la Camera Deputaţilor, prin altă trădare românească, a PD-L, a trecut tot ce UDMR a dorit! Apoi, Traian Băsescu a mulţumit, cu gesturi largi, „pentru sprijinul dat” la alegerile prezidenţiale trecute, lui Viktor Orban şi Tokes Laszlo! Tuturor maghiarilor. Şi a obţinut aplauze prelungite. Întrebare: de aceea a tăcut mâlc acum în faţa obrăzniciei popii Tokes, căruia, pentru că ne înjură copios şi visează autonomii teritoriale, i-a dat cel mai mare ordin naţional?! Atunci când vine vorba despre întrebarea referitoare la autonomie, o dă, iarăşi, pe după piersic, şmechereşte: „Toţi cetăţenii români au nevoie de autonomie!”. Apoi a adăugat: „Eu nu comentez Trianonul! Nici alte elemente de istorie de care ne-am despărţit!”. De ce să nu comentezi, domnule preşedinte? Folosind sintagma „autonomia din afara frontierelor”, Traian Băsescu preciza: „Niciodată nu ne vom permite să intervenim în organizarea administrativă a statelor în care locuiesc români”. Alţii, când este vorba despre autonomia teritorială a aşa-zisului ţinut secuiesc, îşi permit să se amestece în treburile interne ale României!
„Eu îmi asum destinul mesagerului care aduce veştile proaste!” - ţinea să ne atenţioneze preşedintele. Adică, i se taie capul! Doamne, câte veşti proaste ne-ai mai adus, domnule preşedinte! Şi aceasta-i o veste proastă, pe care, spre deosebire de anul trecut, când aţi scos Constituţia şi le-aţi citit articolul 1 din Legea fundamentală, ne-o trântiţi ca pe un bolovan în cap. Era nevoie, în faţa românilor, de o replică, de o reacţie clară, dură, ale preşedintelui ţării, pe înţelesul tuturor. În niciun caz de o altă concesie făcută neprietenilor noştri. Numai că, atunci când ai UDMR la guvernare, trebuie să joci cum cântă struţo-cămila, ceardaş de nevoie, domnule preşedinte! Şeful statului era obligat să spună lucrurilor pe nume. Asta trebuia s-o facă. Nu să se ocupe de „amploaiaţii lui Felix”, nici de cei 322 de parlamentari, cândva potrivnici lui, cică vinovaţi de căderea liberă a României, nici de „fumigenele de vară” ale domnului Emil Boc, nici de „poveştile nemuritoare” - vorba unui cetăţean. Toţi în ţara asta sunt vinovaţi: cetăţenii, fostul guvern, ziariştii. Numai el, care-şi vâră nasul acela prin toate oalele, nu! El - vorba cuiva - este „îngerul imaculat”. De data aceasta nu avea preşedintele Constituţia la el? Sâmbăta trecută, la Tuşnad (Tusvanyos, cum îi spun piţărăii, încât să nu mai „sune” româneşte), domnule preşedinte, ne-aţi păcălit, cu talent machiavelic, cu aceeaşi viclenie arhicunoscută!