„Oficial ne merge bine!”

După un drag şlagăr românesc mai de odinioară, un pic doar modifi cat, care-l inspira cândva şi pe premierul Călin Popescu Tăriceanu şi-l făcea să se legene în hamacul amăgirii ca, pe la noi, aici, pe fabuloasele meleaguri mioritice, „economia duduie”, nouă, românilor, pe hârtie măcar, „ofi cial ne merge bine!”. Neofi cial, cum se zice, „purceaua-i moartă-n coteţ”! Tranşă după tranşă, FMI (Fondul Monetar Internaţional) ne aşează-n cârcă, precum miticului Sisif, bolovan după bolovan, datoriile eşalonate, care, într-o zi - care numai bună nu va fi ! -, ne vor strivi sub greutatea lor, ajungând, şi noi, românii, slugile FMI, în situaţia explozivă de azi a grecilor. Scadenţele pentru FMI, care, azi-mâine, vin - pentru că datoriile trebuie plătite! - îi face pe guvernanţi să intre în alertă. Maimarii zilei dau, disperaţi, din colţ în colţ, să afle noi surse fi nanciare, să scoată bani şi din piatra seacă. Ăştia n-au milă, nici mamă, nici tată, atunci când vine vorba de bani! În disperare, cuiva i-a venit neghioaba idee să-l impoziteze tocmai pe amărâtul de ţăran, să-i introducă apăsatului de nevoi, pe taraba din Piaţa Amzei sau în cea din Cuza Vodă, maşină de marcat, şi să-i ia impozit pe legătura de ceapă, de ridichi şi de pătrunjel. Noroc că s-a găsit un cap ceva mai luminat, care le-a întors gândul din drum! Altfel, poate că, azi-mâine, în Ţara lui Impozit- Vodă, parcă cele peste 200 de impozite şi taxe nu ar fi sufi ciente, unor nepricopsiţi le-ar veni ideea, şi mai boantă, de a ne impozita, şi pentru aerul pe care îl respirăm, şi pentru fumul ieşit pe coş!
„Ofi cial” - în viziunea mahărilor - ne-ar merge bine! În realitate, nervii românului, anunţat că, în curând, preţul pâinii, al zahărului, laptelui, cărnii, uleiului, ouălor va creşte din nou (cică de vină-i combustibilul, în jurul căruia totul azi se învârte!), chiar până spre 33 la sută, sunt la pământ, într-un stat de drept care pârâie din toate încheieturile! Se taie din poale şi se pune la mâneci, de acolo în spate, până ce haina crapă de tot.
„Oficial ne merge bine!” Neofi - cial, mereu o dăm în bară şi primim măciuci în moalele capului! Realizatorul TV Mihai Tatulici considera, mai deunăzi, că ne conduce, în 2010, „un guvern mediocru”. Doar „mediocru”? - te întrebi. Nu-i el, oare, cu toată seria de trădări, şi un guvern antinaţional, nu doar mediocru? În loc să fi e preocupaţi de recuperarea celor 30 la sută din PIB, o evaziune fi scală înghiţită de „economia subterană”, bani sufi cienţi pentru a plăti, anual, pensiile, pe guvernanţi îi muşcă strechea să se ocupe, cu prioritate, de ale lor interese, mai mult personale decât generale, naţionale. Cu gândul la „noua Constituţie” şi la viitoarea republică prezidenţială, Traian Băsescu şi ai lui acoliţi, invocând mereu referendumul, fac din războiul de gherilă cu Parlamentul o obsesie. Că tocmai de asta, de noua Constituţie, nu mai poate acum românul, cu stomacul gol, cu punga la fel, cu iluziile din decembrie 1989 date de pământ şi făcute ţăndări! Visurile lui întoarse din drum, abandonate în acest capitalism sălbatic pentru el, pentru casă, pentru copiii lui, nu contează. Parlamentul unicameral să trăiască! Aşa vrea inimioara domnului Băsescu, prea preocupat de la o vreme să înjure Legislativul, înlocuind transparenţa cu manelismul de stat: un parlament cu 300 de inşi aleşi prin stupidul vot uninominal, un organism hibrid, născut prin mutilarea unei sintagme, numit „Camera Reprezentanţilor”. Duşi total cu pluta, ei confundă sintagma propusă cu cea din ţările cu reprezentare parlamentară federală. Ori, România este, conform articolului 1 din Constituţie (dacă nu-l vor schimba la presiunea struţo-cămilei UDMR, afl ată la guvernare, căreia îi îndeplinesc guvernanţii toate hachiţele, pentru pumnul de voturi cu care se menţin în scaunele Puterii!), stat naţional unitar! L-ai mai putea, oare, suspenda pe Traian Băsescu, din moment ce doar Curtea Constituţională ar mai avea dreptul, nu Parlamentul, s-o facă, aşa cum ar fi fi resc? Preşedintele să aibă puterea, nu Parlamentul! Cam multe se vor, prin modifi carea Constituţiei, şi în privinţa imunităţilor, mai ales a celei prezidenţiale. Premier desemnat de preşedinte, propuneri legislative dezbătute în Parlament de două ori, la distanţă de 30 de zile, remanierea şi revocarea guvernamentală doar cu voie de la Cotroceni, modifi carea structurii CSM etc., toate sunt cuprinse în propunerile de modifi care. Proiect somnambulesc, cel de modifi care a Constituţiei, conţine propuneri pe alocuri de-a dreptul hilare, prin unele părţi vizând chiar dispreţ pentru Interesul Naţional. Fostul ministru al Sănătăţii, Eugen Nicolaescu, le numeşte, fără ocol: „propuneri tâmpite”! Se vede, cale de o poştă, că Traian Băsescu îşi pregăteşte baricada întărită, pentru a lupta cu Opoziţia, ajunsă şi ea în postura vacii slabe căzând de pe picioare! Unii se fac, loviţi de orbul găinilor, că nu văd ceva foarte grav: ambiţia UDMR de a introduce maghiara ca a doua limbă ofi cială în România, uitând de actualul articol 13 din Legea fundamentală a ţării: „În România, limba ofi cială este limba română”! Clar, nu? „Vom încerca să-i convingem că-i nevoie de cea de-a doua limbă ofi cială!” - spune Marko Bela. Iar când s-a pus problema ridicării pragului parlamentar la 10 la sută, imediat s-a găsit şi soluţia, salvatoare pentru UDMR, lansată de oportunistul deputat Ioan Oltean, bistriţean, ardelean de-al nostru. Ardelean ca şi Emil Boc (cel care încă nu a realizat că Guvernul nu-i fanfara din chioşcul parcului din Cluj-Napoca, pe care o dirija, având pe cap pălăria aia tiroleză!), pe care tatăl lui, om al pământului, l-a „miruit” de Paşti cu un ou roşu - unii spun că era de lemn! -, făcându-i un cucui în frunte, să ţină minte! Dar să revenim la deputatul Ioan Oltean: „Minoritatea maghiară ar putea primi un anumit număr de mandate, proporţional cu reprezentarea în teritoriu, care e constantă”! Aşa „cugeta” Ioan Oltean! Care mai spune că-i şi ardelean. Aşadar, un alt compromis! O altă discriminare pozitivă?!
„Oficial ne merge bine!” - clamează orbii guvernanţi! Neofi cial, femei care intră sănătoase în spitalele României ajung în comă, la terapie intensivă, mor (cum a fost cazul de la maternitatea Polizu, al tinerei de 21 de ani, gravidă în luna a şaptea!), lăsând senzaţia că totul se prăbuşeşte în jur, iar dacă ai un apropiat, un om drag şi ţii la el, nu-l vâri în spitalul în care totul trebuie adus de acasă! Încât nu poţi să nu te întrebi: cum s-a ajuns aici? Pe mâna cui au nimerit „pacientul numit România” şi administrarea spitalelor într-un sistem sanitar contagios? Medicii vinovaţi se apără între ei. (Ca şi magistraţii, într-un sistem confundat, de realitate, cu jocul de-a hoţii şi vardiştii, în loc să apere drepturile omului în faţa legii!). O mână spală pe alta! Astea să fi e standardele europene pentru sănătatea românilor anului 2010?
„Oficial ne merge bine!” În realitate, am ajuns de tot râsul curcilor! Guvernanţii îşi bat joc de românii umiliţi şi aşa destul, printr-o lege a salarizării şi a pensiilor, compromit un învăţământ printr-un proiect de lege total anapoda! Ne propunem să facem autostrăzi, cele mai scumpe din Europa, probabil din lume, dar cu o „iuţeală” de melc. Un primar şi un viceprimar îi sechestrează pe un procuror şi pe doi poliţişti sosiţi să organizeze un fl agrant! Pisica pică în cursa pregătită pentru şoareci! Până la urmă, legaţi sunt cei care trebuie, spre tot hazul celor petrecute în „eterna şi fascinanta Românie”! Am ajuns să speriem Vestul, prin hackerii români care, în doar 24 de ore, au reuşit să subtilizeze vreo 20 de milioane de dolari! Un preot, bine aghesmuit, ucide o femeie pe o trecere de pietoni. Senatori şi deputaţi ajung pe mâna justiţiei pentru fel şi fel de matrapazlâcuri, într-o realitate românească în care se scrie „Viaţa, opera şi banii generalului Oprea”.
„Oficial ne merge bine!”. Se întreabă, oare, guvernanţii cum le merge românilor din Harghita şi Covasna, în acea tot mai uitată Insulă a Şerpilor? Acolo, în enclavă, numai confortabil românii nu se mai simt! Mai are, cumva, românul senzaţia că trăieşte în ţara lui? Acolo românul simte dureros că îşi duce viaţa, umilit şi sfi dat, cu tot mai mult rău în jurul lui!
„Oficial ne merge bine!” Neoficial, se dă mereu cu oiştea în gard, prin măsuri potrivite ca nuca în perete. Ca şi cum totul a fost rezolvat prin această postdecembristă Românie, prefectul Capitalei pune la cale o diversiune jenantă: eutanasierea câinilor maidanezi. Asta mai rămâne de rezolvat, acum, când fl acăra lumânării ne-a ajuns la degete?! În rest, toate sunt bune şi la locul lor?! Ceva, în isteria generală, trebuia inventat pentru distragerea atenţiei românului de la traiul mizerabil de fi ecare zi. Profesorii sunt nemulţumiţi. Nemulţumiţi sunt şi medicii, şi funcţionarii publici, şi cercetătorii puşi la colţul mesei, precum o rudă săracă. Cu astfel de miniştri, parcă nici nu se poate altfel! Diversiunile sunt, în astfel de situaţii, la modă! Cam uită el, prefectul Capitalei, că au fost ucişi, prin încălcarea legii, câini sterilizaţi, încurajându-l pe derbedeul, tânărul acela sadic, cu luciri de fi ară în ochi, jubilând că ucide animale, ca vara pisica în cuptor?! I-aţi urmărit privirile? Oamenii aceştia sunt stăpâniţi de o ură viscerală! Ei ucid! Ei, indivizii ăştia, au avut, oare, vreodată un câine, acel prieten fără grai, loial omului, care nu te trădează şi te iubeşte necondiţionat? Inşii, indivizii aceia, seamănă moarte! Ce ruşine pentru un popor civilizat! Să nu uităm acea cruzime din vremea „obsedantului deceniu”, când, tot aşa, la comandă, barbarii acelor vremuri, de prin anii ‚50, „s-au iscălit” cu topoarele pe toţi caii de atunci, exterminându-i nemilos, deoarece, ziceau sângeroşii executanţi, aceştia concurau tractoarele socialismului victorios! L-aş întreba pe gureşul şi (după cum l-aţi văzut!) pe bine trăitul şi hrănitul prefect al Capitalei pe ce Apă a Sâmbetei s-au dus milioanele (vreo nouă, numai!) de euro cu destinaţia clară a sterilizării şi îngrijirii câinilor maidanezi, suma primită prin organismele Uniunii Europene? În ale cui mari buzunare au încăput şi s-au pierdut? Ce vor să facă ei este o înjosire a speciei umane! Aşadar, îi mai întrebăm odată: voi iubiţi ceva? În faţa acestei întrebări repet ce am mai spus de atâtea ori: cei care nu iubesc animalele, nu iubesc nici oamenii!
Deocamdată, într-adevăr, pe la noi - vorba domnului Băsescu - „Iarna nu-i ca vara!”. Context în care, vorba mezinei EBA: „Vă dorim succesuri!”.
În rest, „oficial ne merge bine!”.