OM VERSUS COMPUTER (I)

Am fost adeseori întrebat, în special de către ziarişti, care este la şah diferenţa esenţială dintre om şi computer şi de ce după atâta timp supremaţia computerului nu este totală, deşi puterea şi viteza sa de calcul a variantelor depăşesc cu mult pe acelea ale unui mare maestru.
Răspunsul este simplu: dacă în ceea ce priveşte calculul, algoritmul de programare este într-un progres continuu şi foarte rapid, în ceea ce priveşte capacitatea de apreciere a poziţiei evoluţiei algoritmului, aceasta este destul de lentă.
Intuiţia marilor campioni are în spate, pe lângă o pregătire teoretică exemplară şi o experienţă practică uriaşă, o apreciere rapidă şi corectă a poziţiei.
Diferenţa dintre om şi computer în aprecierea poziţiei este reliefată, cu claritate, în partida următoare.

Kasparov, Gary - Computer Fritz 3
[A00] München (5 minutes), 1994

1.e3 O mutare „anticomputer” sau mai precis împotriva extrem de vastei „cărţi de deschideri” a acestuia! 1...d5 2.c4 dxc4 3.Nxc4 e5 4.Cc3 Cc6 5.Cf3 f5?! Din punct de vedere strategic o mutare slabă! Acum întreaga diagonală a2-g8 intră în stăpânirea albului şi negrul începe să aibă greutăţi în dezvoltare. Mutarea „umană” şi logică în acelaşi timp este 5...Nd6, de exemplu: 6.0–0 Cf6 7.d4 0–0 8.h3 De7 9.a3 Nf5 10.b4 Tad8 11.Nb2 h6 12.Te1 cu poziţie egală, Vladimirov, E (2575) - Gleizerov, E (2525) / Podolsk 1992. 6.Db3 Ch6 Unul din cei mai reputaţi teoreticieni din secolul trecut, recunoscut pentru aforismele sale, dr. Tarrasch, spunea mai în glumă, mai în serios că „un cal la marginea tablei este o ruşine”. Desigur computerul nu are „cultura” şahistă şi este absolut normal să ignore astfel de sfaturi. Slab era şi 6...Cf6, din cauza 7.Cg5! De7 8.Nf7+ Rd8 9.Ng6! hxg6 10.Cf7+ Rd7 11.Cxh8 cu mare avantaj pentru alb. 7.d4! Kasparov sacrifică un pion pentru dezvoltare! 7...exd4? „Lăcomia” computerului este principala cauză a înfrângerii sale. Mai bine era 7... e4 8.Cd2 Nd6 9.h3 Ca5 cu poziţie aproximativ egală. 8.exd4 Cxd4 9.Cxd4 Dxd4 10.0–0! (Vezi diagrama 1)
Avansul de dezvoltare obţinut de alb este evident. Dacă nu ai ştii anul disputării partidei şi protagoniştii, o privire aruncată poziţiei din diagramă te-ar duce cu gândul la o partidă jucată în secolul al XVIII-lea, atunci când tehnica apărării era în mare suferinţă. 10...Ne7 11.Nxh6 gxh6 12.Tfe1 c6 13.Ce2! Kasparov vine cu o mutare nouă, tocmai pentru a elimina total pregătirea teoretică a computerului. Tot într-o partidă jucată împotriva unui „creier de siliciu”, marele maestru Lev Pshakhis jucase aici 13.Te2 şi după 13... Rf8 14.Tae1 Nd6 15.Ne6 Dh4 16.g3 Db4 17.Dc2 Rg7 18.Nxc8 Thxc8 19.Dxf5 a obţinut avantaj clar pe care însă nu a reuşit să-l fructifi ce, partida încheindu-se remiză, Psakhis, L (2585) - Comp Junior / Nir Galim 1994. 13...Dh4 14.Tad1! Toate fi gurile albe sunt mobilizate pentru declanşarea atacului asupra regelui rămas în centru. 14...Tf8 Ceva mai bine era 14...Rf8, încercând să scoată regele din „zona de confl ict”. 15.Cd4 Th8? Este evident că Fritz 3 nu are un plan concret şi joacă „la mutare”. Spre deosebire de perioada actuală, capacitatea computerelor de a aprecia poziţia era destul de redusă cu 16 ani în urmă. 16.Ne6 Nxe6 17.Dxe6 Tf8 (Vezi diagrama 2)
18.Cxf5 Obligându-l pe negru să sacrifi ce calitatea. Totuşi câştigul se putea obţine şi printr-o cale mai spectaculoasă: 18.Cxc6! bxc6 19.Td7 Tf7 20.Dxc6, după care negrul este legat de mâini şi de picioare. Mutarea aleasă de Kasparov păstrează însă nealterat avantajul albului. 18...Txf5 19.Dxf5 Td8 20.Txd8+ Rxd8 21.g3 şi după o serie de mutări lipsite de importanţă albul a câştigat. Nu am reprodus şi restul mutărilor, deoarece pe atunci computerele, total „lipsite de onoare”, jucau până la mat. 1-0