„Omul sfinţeşte locul!”

La Albac, în Munţii Apuseni:

Interviu cu primarul comunei Albac, judeţul Alba, Tiberiu Todea

În urmă cu aproape trei ani, în februarie 2015, eram la Albac, în judeţul Alba, cu prilejul comemorării martiriului, din urmă cu 230 de ani, a conducătorilor-eroi ai marii răscoale de la 1784 din zona Munţilor Apuseni. Profitând de manifestările prilejuite de comemorarea de la Albac, publicam în „Condeiul ardelean” un interviu cu primarul comunei, juristul Tiberiu Todea, trecând în revistă „raportul moţilor cu pădurea” pe care îl intitulam: Să luăm furca sau pistolul în mână şi să mergem la Bucureşti pentru drepturile noastre? Mai bine spus, subliniam faptul că „în condiţiile actuale, pădurea nu mai reprezintă o alternativă de trai pentru moţi. Ea, de-a lungul timpului, a fost o sursă excelentă sau în timpuri mai apropiate, o sursă de supravieţuire. Dar, prin noua legislaţie, prin noul Cod Silvic aprobat şi prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului Ponta s-a interzis accesul cetăţenilor, persoane fizice din România, în pădurile private şi ale administraţiilor locale. Aşa că pădurea a rămas doar o amintire”. În decembrie 2017, invitat în aceeaşi localitate, alături de directorul fondator al publicaţiei noastre, Doru Decebal Feldiorean, la Festivalul-concurs Veniţi să colindaţi cu noi pentru străbuni, eroi şi pentru voi, am solicitat edilului Tiberiu Todea, aflat la cea de-a patra legislatură, un nou interviu, adresându-i astfel prima întrebare:
- Care mai sunt „raporturile moţilor cu pădurea”?
- Sunt român născut şi crescut pe aceste meleaguri pe care s-au scris file importante din istoria poporului meu. Cu multă părere de rău trebuie, însă, să spun că nu văd nici o schimbare de la o guvernare la alta a Ţării, în ultimii 27-28 de ani. Reprezentăm o zonă care a fost neglijată de către autorităţile centrale ale statului, atât în ceea ce priveşte exploatarea pădurii de către moţi, cât şi la capitolul dezvoltării şi întreţinerii infrastructurii rutiere şi industriei. La atâţia ani după revoluţie, încă în Ţara Moţilor mai există unele frământări legate de aprovizionarea cu lemne de foc a locuitorilor. Ne găsim în plină iarnă şi lumea este total nemulţumită pentru că Ocoalele Silvice, instituţii de stat, nu pun la dispoziţia oamenilor masa lemnoasă necesară pentru aprovizionarea cu lemn de foc. Problema este cât se poate de gravă. Gaz metan nu avem, cred că nici sonde de petrol nu aţi văzut pe aici, lemnul constituind singura sursă de încălzire a locuinţelor. Simţim că acest lucru elementar, pe care statul trebuie să-l aibă în atenţie pentru oamenii din aceste zone mai îndepărtate, nu constituie nicio minimă preocupare pentru autorităţi. Primăriile din zona Munţilor Apuseni au făcut numeroase demersuri la Cancelaria primului ministru, la Preşedinţia şi Parlamentul României, însă constatăm, deocamdată, că lucrurile stau tot în această fază în care oamenii au o mare problemă legată de aprovizionarea cu lemn de foc. Aceleaşi demersuri, la autorităţile centrale ale statului, le-a întreprins şi deputatul nostru, Corneliu Olar, aflat la al doilea mandat, fost primar în comuna vecină Horea, solicitând a se aproba o cantitate de 10 m3 de material lemnos, din pădurile statului, pentru prelucrarea acesteia de meşteşugarii moţi şi suplimentarea cantităţilor de lemn de foc la preţuri mai reduse faţă de actualul preţ, care, spre ruşinea noastră, se ridică la suma de 220 de lei metrul ster de fag, preţ care are tendinţa de a creşte. Părerea oamenilor este că aceste preţuri şi interdicţia referitoare la exploatarea masei lemnoase pe picior au apărut la noi odată cu apariţia acestei firme care are sediul la Sebeş, Schweighofer - „coroşpanul”, în limbaj popular, care procesează în 24 de ore cota comunei Albac pe un an de zile. Această firmă a crescut simţitor, de la un an la altul, preţul masei lemnoase atât pe picior în pădure, deşeurile, precum rumeguşul rezultat din prelucrarea lemnului, cât şi a lemnului de foc. Firma austriacă „curăţă” absolut tot ceea ce înseamnă lemn la nişte preţuri pe care cetăţeanul nu-şi poate permite să le concureze. Drept urmare, tot ceea ce înseamnă reziduuri rezultate din prelucrare, inclusiv a lemnului de foc, se duc la nişte preţuri mai mari spre această firmă.
- În localitatea Reci, din judeţul Covasna, firma austriacă a deschis o asemenea întreprindere de prelucrare a lemnului. Credeţi că preţurile de achiziţie a masei lemnoase pentru locuitorii din zonă vor creşte?
- Părerea mea că da. Întrebaţi locuitorii din zonă şi veţi vedea! Şi vă pot spune că nu se vor opri până nu vor „măcina” toate pădurile acestei Ţări, după care îşi vor lua „jucăriile” şi se vor muta într-o altă ţară.
- Cum vedeţi dumneavoastră rezolvarea acestei probleme?
- Părerea mea este că autorităţile statului ar trebui, în primul rând, să stopeze imediat exportul de buştean din România. În al doilea rând, masa lemnoasă să se prelucreze în Ţară şi astfel putem asigura locurile de muncă necesare tinerei generaţii, stopând plecarea acesteia la muncă în străinătate. În al treilea rând, Statul Român să valorizeze produsul finit, în interior sau prin export, mărind veniturile la buget, venituri care ar trebui folosite pentru noi investiţii în infrastructură şi industrie. În acest sens, noi, cei din zona Munţilor Apuseni, ne putem „lăuda” cu infrastructura rutieră, având cele mai proaste drumuri pe care le are România. Când spun acest lucru mă refer la drumul de la Turda la Câmpeni, de la Alba-Iulia la Câmpeni, de la Deva la Câmpeni, de la Câmpeni la Oradea. Plătim taxe şi impozite la stat, iar autorităţile nu fac nimic pentru această zonă. În campaniile electorale promit multe pentru a culege voturi şi a sta în fotoliile calde de la Bucureşti. Zlatna a fost o puternică cetate industrială. Politica promovată de guvernele postrevoluţionare, de a închide şi a demola totul, a făcut ca această cetate să arate ca un teritoriu care a trecut prin război.
- Cunoscându-vă ca un foarte bun administrator, un om cu vigoarea tinereţii şi inteligent, fiind ales pentru cel de-al patrulea mandat de locuitorii celor 16 sate care formează comuna Albac, cred că aveţi să-mi spuneţi şi lucrurile bune care se petrec aici. Vă rog să-mi vorbiţi şi despre acestea.
- În acest sens pot menţiona câteva dintre acestea. Astfel, avem aprobate de către Ministerul Dezvoltării trei proiecte importante pentru comunitatea locală, şi când spun acest lucru, mă refer la asfaltarea drumului dintre satele Pleşeşti şi Tamboreşti pe o distanţă de 8 km, un pod nou peste râul Arieş şi, în sfârşit, am obţinut aprobarea proiectului pentru cantina şi internatul şcolar pentru a fi finalizate. Acum avem în lucru modernizarea-asfaltarea drumului din satul Bărăşti, realizat până în prezent în proporţie de 30-35%. Avem promisiunea de a primi sprijinul financiar, în anul 2018, pentru finalizarea acestui drum în lungime de 4,3 km din partea preşedintelui Consiliului Judeţean, domnul Ioan Dumitrel, căruia vreau să-i mulţumesc din tot sufletul în numele locuitorilor din acest sat şi prin intermediul publicaţiei dumneavoastră, „Condeiul ardelean”. Mai pot să vă spun că localitatea Albac, printr-o Hotărâre de Guvern din anul 2005, a devenit prima localitate din judeţul Alba declarată „staţiune turistică de interes local”. De atunci, din iniţiativa noastră, am înfiinţat la Albac un Târg de turism, singurul de acest gen din România, care în 2018 se va afla la cea de-a XIV-a ediţie. Aşa cum vă spuneam şi acum trei ani, Târgul Naţional de la Albac a fost gândit ca un eveniment de anvergură care să dăinuie în timp, făcând parte dintr-o strategie mai largă a Consiliului Judeţean Alba de promovare a mediului rural şi, în special, a potenţialului turistic al zonei Munţilor Apuseni. În timpul Târgului se deschid standuri ale meşterilor populari, standuri de vânzare a produselor de artizanat, se organizează seminarii şi dezbateri pe teme de turism, se fac degustări de vinuri, concursuri gastronomice, concursuri de pescuit, vizite în zonă, spectacole folclorice. Îmi aduc aminte că la alegerea mea ca primar, în anul 2004, erau 3-4 pensiuni clasificate de Ministerul Turismului. La ora actuală sunt peste 60 de pensiuni clasificate cu un spaţiu de cazare de peste 800 de locuri pe noapte. Târgul de turism aduce meşteri populari din toate colţurile Ţării şi din toate zonele folclorice, aduce tour-operatori, aduce un număr din ce în ce mai mare de agenţi de turism din Ţară şi străinătate, aduce statului din ce în ce mai mari taxe şi impozite. Şi atunci de ce acest stat, prin autorităţile sale centrale, nu face nimic pentru moţi? Revin cu amărăciune la ceea ce vă spuneam mai devreme despre infrastructura rutieră mizerabilă din zonă. Ea este principala frână a dezvoltării turismului rural în Ţara Moţilor, în ciuda faptului că proprietarii de pensiuni au depus eforturi materiale şi financiare mari pentru modernizarea spaţiilor de cazare. Acum, în zona Albac, nu mai face nimeni turism fără baie proprie în fiecare cameră, fără spaţii îngrijite şi frumoase în jurul pensiunilor, fără parcări. Există clar o competiţie între proprietarii de pensiuni privind calitatea şi varietatea pregătirii bucatelor tradiţionale, politeţea şi promptitudinea serviciilor oferite. Deci, la ora actuală ne aflăm în situaţia în care industrie şi minerit nu mai avem, exploatarea pădurilor de către moţi nu se mai poate face şi turismul nu este ajutat printr-o infrastructură modernă. Şi atunci, mai este cazul să ne întrebăm de ce pleacă locuitorii, mai ales tineretul în străinătate? Vă spun sincer, eu văd supravieţuirea moţilor pe aceste meleaguri prin dezvoltarea turismului rural şi a activităţilor economice conexe acestuia. Albacul este la ora actuală comuna din judeţul Alba cu cel mai mare număr de proiecte pe „Măsura 1-4-1”, măsură europeană care defineşte fermele de subzistenţă, având peste 400 de fermieri care au obţinut fonduri europene pentru dezvoltarea micilor afaceri individuale, foarte mulţi ocupându-se cu creşterea animalelor - porcine, ovine, bovine -, alţii cu apicultura, obţinând produse „eco” , mult căutate de toată lumea şi valorificate prin intermediul pensiunilor existente. Prin acest turism rural încercăm să creăm noi locuri de munca, în speranţa sinceră că cel puţin o parte a celor plecaţi în străinătate se vor întoarce acasă. Mă zbat cât mai mult să le ofer această alternativă, ştiind că sufletul lor tot aici în Ţară a rămas. O vorbă românească spune că „Omul sfinţeşte locul!”. Prin tot ce fac eu, implicându-mă profund, moral şi material, în acest Festival de păstrare a datinilor şi obiceiurilor, în organizarea Târgului de turism, în obţinerea fondurilor europene, în modernizarea infrastructurii rutiere, pornesc de la această vorbă românească. Şi acest loc în care m-am născut consider că trebuie să fie cel mai sfânt şi vreau să fie cel mai sfânt. Şi dacă omul vrea, va şi putea. Important este să vrei. Dacă primul ministru, preşedintele vor să facă lucruri bune pentru Ţara şi Poporul lor, vor reuşi. Treaba este dacă vor să lucreze pentru Poporul Român şi Ţara care o conduc, sau pentru interesul personal. Am putea avea atunci şi păduri, şi industrie, şi infrastructură rutieră, şi turism rural, şi… tineretul acasă.
- Dar se pare, domnule primar Tiberiu Todea, că liderii politici vor altceva. Vrerea lor este zicerea băsesciană binecunoscută: „Cui nu-i convine, să plece!”. Glumind, aş spune că aţi rămas la stadiul în care trebuie să păstraţi furca şi să faceţi rost de pistol pentru obţinerea drepturilor moţilor. În final, doriţi să mai adăugaţi ceva?
- Cel mai uşor lucru este să nu faci nimic. Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim. Ca primar, puteam spune foarte uşor domnului ing. Ioan Paul Mărginean, inimosul preşedinte al Asociaţiei „Ţara Iancului - Iubirea Mea” din municipiul Deva, judeţul Hunedoara, care m-a solicitat în organizarea şi desfăşurarea Festivalului de colinde: „Domnule, nu am bani, nu vă pot ajuta, sunteţi liberi. O zi frumoasă!”. Dacă vrei să te implici însă, faci lucruri importante şi cu bani puţini şi suflet mult pentru Neamul şi Ţara ta. Ţineţi minte, „omul sfinţeşte locul!”. În al doilea rând, ţin să vă mulţumesc dumneavoastră şi directorului fondator al publicaţiei, Doru Decebal Feldiorean, că aţi răspuns invitaţiei noastre. Să vă dea Dumnezeu sănătate, bucurii şi satisfacţii de pe urma preocupărilor dumneavoastră, care au drept scop cunoaşterea istoriei şi culturii Poporului Român. Vă felicit şi pentru conţinutul publicaţiei „Condeiul ardelean” şi vă doresc multă putere de muncă!
- Mulţumesc mult pentru urările adresate şi vă felicit la rândul meu pentru munca şi dăruirea puse în slujba concetăţenilor dumneavoastră, dorindu-vă sincer să sfinţiţi acest loc!

Categorie: