Omul, universul şi… modelul divin

1. „În timp ce simţul văzului mă convingea de posibilitatea unui MODEL DIVIN, simţul auzului îmi sugera posibilitatea unui ritm universal. Aerul însuşi vibrează de muzică... cum ar fi posibil, cu toată această muzică revărsată fără încetare, să nu existe o «MELODIE PRINCIPALĂ» şi un „MAESTRU MUZICIAN»?” „Dumnezeul nostru este mare Savant veşnic şi totul în jurul nostru poartă marca puterii Sale creatoare. În frunză, în floare şi copac, noi vedem amprentele Sale, cerul este vitrina glorioasă a puterii Sale. PE USCAT ŞI PE MARE, URMELE LUI DUMNEZEU SE VĂD CLAR.”
Baverley Nichols (1898-1983), autor, dramaturg, jurnalist, compozitor şi orator. A scris peste 60 de cărţi şi piese de teatru. Pe lângă romane, mistere, nuvele, eseuri şi cărţi pentru copii, el a scris o serie de cărţi non-ficţiune pentru călătorie, politică, religie, parapsihologie şi autobiografie. A mai scris o serie de reviste, ziare, editoriale, de-a lungul vieţii sale, cel mai lung fiind coloanele pentru un săptămânal londonez. Cărţile sunt scrise într-un mod poetic, cu limbaj bogat, creativ, evocând răspunsuri emoţionale. A fost preşedinte al Uniunii Oxford şi editor de Isis.

2. „OMULE!” „- Ai nevoie de forţa aceea care a creat întregul univers, care îl susţine; făcându-le să vibreze în armonie cu forţa care l-a făcut pe Dumnezeu să-şi trimită Fiul în lume pentru mântuirea omului; Forţa prin care un biet păcătos poate deveni sfânt într-o clipă; Forţa care sfinţeşte, vindecă, învie un suflet, făcându-i asemenea Lui Dumnezeu… Ştii tu omule ce-i această forţă despre care îţi vorbesc? IUBIREA! A iubi cu iubirea lui Dumnezeu înseamnă a acoperi căderea fratelui tău, a suferi împreună cu el, a câştiga inima lui prin dragoste şi făgăduinţă. Înseamnă a dărui ceva din sufletul tău aproapelui.”
Sîrbu Constantin (1905-1975), unul din marii preoţi martiri ce au mărturisit credinţa ortodoxă în vremea prigoanei comuniste. Părintele martir Gheorghe Calciu, colocatar în celulă cu părintele Constantin, spunea: „Se mişca încet, hieratic, cu vocea lui mică şi domoală, asemenea unui sfânt părinte din secolul patristic, şi când eram alături de el inima mea era în sărbătoare”. S-a născut lângă Galaţi dintr-o familie săracă, dar foarte credincioasă. Urmând firul unei vieţi grele, studiază Teologia, atât în Seminarul Teologic din Bucureşti, cât şi la Facultatea de Teologie din acelaşi oraş. Alături de părintele Toma Chiricuţă va petrece mulţi ani şi va dobândi foarte multă preoţie şi teologie. Este ctitorul Bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena - Vergului” din Bucureşti. În anul 1954, este arestat şi condamnat la opt ani şi trei luni pentru „uneltire contra ordinii sociale”, pătimind în închisorile din Jilava, Dej, Poarta Albă, Salcia, Gherla şi Aiud.

3. „EMINESCU” „- Poetul nepereche afirma că omul îndepărtat de ţara lui, de locul lui de baştină, este un om veşnic nemângâiat sufleteşte. Într-adevăr, oriunde s-ar afla acest om, gândul său este mereu „acasă" la ai săi cei rămaşi la Vatra părintească; părinţi, fraţi, surori şi taţi, cum spune poetul român, înstrăinatul nu mai găseşte şi nici liniştea sufletească nu şi-o mai află. Cum nici golul din suflet nu şi-l mai umple; nici dorul de foşnetul pădurilor, de zarea albastră a munţilor, de cântecul doinei, de unduirea grânelor sau de graiul străbun, nu se mai alină. Omul „desţărat” nu mai simte nici bucuria reală, ca prezenţă a Sfântului Duh în inima sa. Căci roada Duhului Sfânt este bucuria, ne spune Sfântul Pavel.”
Adrian Hriţcu (1926 - 2013), Arhiepiscop al românilor ortodocşi din Franţa şi Europa Occidentală (revista „LUMINĂ LINĂ” - New-York, 2007)

P.S.: „Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani, iar de vor fi în putere, optzeci de ani; şi ce este mai mult decât aceştia, osteneală şi durere” (Psalm 89; 10-12).