Participarea românilor din Voineşti - Covasna la înfăptuirea şi consolidarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 (II)

Alte aspecte din activitatea „Gardei Naţionale Române din Covasna” rezultă şi din registrul de intrare-ieşire a corespondenţei, precum: distribuirea armelor şi a muniţiei, organizarea de escorte, cercetarea unor furturi, ajutorarea pădurarilor pentru „stăvilirea furturilor”, autorizarea ţinerii unor adunări publice (cum este cea a proprietarilor urbariari din Zagon), păstrarea unor bunuri de valoare la sediul gărzii ş.a.. Din cele prezentate rezultă că membrii Gărzii Naţionale Româneşti din Covasna răspundeau de păstrarea ordinii publice din Covasna şi din comunele din împrejurimi.
Din documente rezultă şi modalităţile găsite în Covasna de a asigura plata serviciilor prestate de gardişti, precum şi responsabilitatea cu care au fost gestionate fondurile realizate pentru acest scop. În acest sens, aflăm că Resortul Afacerilor Interne, al Consiliului Dirigent, prin adresa nr. 16176, din 20 noiembrie 1919, comunică Subprefectului judeţului Treiscaune, următoarele: „Am luat cunoştinţă, că în comuna Dv. Covasna armata germană şi austro-ungară a lăsat vite, care, alimente etc. Acestea vânzându-se la licitaţie, din suma ce a incurs (rezultat - n.n.) s-au plătit gardiştii gărzii naţionale, iar restul de cca. 128,00 cor. s-au depus la Institutul Albina, iar libretul este la preotul Furtună, din acea comună”. Prin adresă se solicita subprefectului să transmită actele justifi cative despre sumele încasate în urma organizării licitaţiilor, cele cheltuite cu plata gardiştilor şi cele depuse la bancă, iar documentele cerute să fi e semnate de Primăria comunei şi comitetul gărzii. Din „Declaraţiunea” Comitetului Gărzii, datată 31 decembrie 1920, rezultă că „libretul de depunere ce a fost proprietatea Gardei Naţionale din Covasna s-a predat domnilor Ioan Moldovean şi Gheorghe Şerban care sunt însărcinaţi să meargă la Bucureşti în chestiunea sus amintită. Îndată la reîntoarcerea lor vă vom comunica cu ce rezultat s-au întors”. În fi nal, în 17 februarie 1921, Prefectura judeţului Treiscaune trimite Primpretorului Plasei Covasna copia după „Jurnalul (hotărârea - n.n.) Consiliului de Miniştri nr. 151/1921, din care rezultă că „s-a încuviinţat ca suma de 121,090 Coroane rezultată din vânzarea materialului lăsat de inamic în Comuna Covasna să fi e donată Comitetului parochial Greco - oriental (ortodox - n.n.) din aceia comună pentru edifi carea unei biserici”.
Din documente rezultă că, în acele momente istorice, în Covasna s-a înfi inţat şi a funcţionat şi o „Gardă naţională maghiară”. Era formată din 42 de membri. Pe tabelul nominal cu membrii gărzii, datat 15 decembrie 1918, este consemnată menţiunea: „Se admit numai 42 de arme de vânătoare. Restul se va depune Gărzii Naţionale Române din Covasna. Comandantul Garnizoanei Sf. Gheorghe, Căpitan D. Ţigoianu”.
Cei 61 de membri ai Gărzii Naţionale Române din Voineşti - Covasna, din decembrie 1918, făceau parte din majoritatea familiilor românilor din localitate, după cum urmează: Bălaş (j), Bârlă, Bercheu, Bota, Braşovean, Căşunean, Cimpoiaş, Ciobotar, Cojan, Costea, Dobros, Enea, Furtună, Găvănean, Gligore, Jurebiţă, Lazăr, Lungu, Manea, Manole, Marin, Muntean, Oltean, Papuc, Poteică, Preda, Săndulea, Şerban, Ştefan, Teacă, Urzică.
Recunoştinţa noastră veşnică şi cinstirea cuvenită urmaşilor vrednicilor români voineşteni, pentru obolul adus pe altarul înfăptuirii şi consolidării Marii Uniri.