Patapievici slujeşte sau distruge cultura română?

Formulăm această întrebare cu justificată îngrijorare şi răspundem şi noi la apelul „Apăraţi istoria românilor!”, emis de un grup de ziarişti cu referire la proiectul „România medievală”, lansat de către directorul Institutului Cultural Român (ICR), Horia Roman Patapievici (foto), în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe (MAE), respectiv cu ministrul Teodor Baconschi. Grupul de ziarişti acuză pe „întreprinzători” de fals asupra Istoriei Românilor, făcut cu intenţii duşmănoase, denigratoare, vizând drumul parcurs în procesul de formare a naţiunii române, de certificare a Statului Român. Nu doar dezaprobarea şi acuzaţiile, ci însăşi revolta răbufnită în durerea românului, căruia i se pune otravă la rădăcini, îi determină pe aceşti ziarişti să facă apel la opinia publică pentru a se alătura unui protest colectiv împotriva unui nou act duşmănos la adresa valorilor româneşti (vezi internet, Emilia Corbu, Aurel Retegan şi alţii).
Dacă din prezentarea albumului şi expoziţiei „Eterna şi fascinanta Românie”, America a luat cunoştinţă de fascinaţia României prin nişte imagini animaliere purtătoare de zvastică drept emblemă românească, noul proiect patapievicesc îi dezvăluie autorului ticăloşia şi inconştienţa atât de pronunţate încât insul se autodesfiinţează, căci, fie şi în derâdere, dacă declari România eternă, eternitatea pentru România însemnând şi un trecut adânc, prezent şi viitor nelimitat, ne întrebăm atunci cum de „eternitatea” României începe la 1859, moment despre care „marii culturişti” ai proiectului afirmă că abia atunci „statul român a format naţiunea română”?! Nu numai dispreţul şi veninul ies la suprafaţă, dar se iveşte un nod de îndoială asupra competenţei acestui „luminat” de a emite precepte despre curgerea formării poporului, deoarece procesul istoric atestă că nu „statul a creat naţiunea, ci naţiunea creează statul”. „Teoria mozaicului de populaţii loveşte exact acest principiu”; „Niciun stat nu a dus la formarea unui popor. Dimpotrivă, statele s-au format pe baza unui popor sau naţiuni” (Emilia Corbu). Se ştie că o bună parte din statele europene au fost constituite la începutul secolului XX, deci sunt tinere, însă naţiunile lor au o vechime milenară. Tot astfel, rădăcinile naţiunii române au o istorie adâncă în timp, iar România, ca stat, apărut în 1859, consolidat în 1918, este chiar mai veche decât Italia (denumire apărută la 1861) sau Germania (1871), fără a mai vorbi de state ca Cehia sau Belgia.
În fapt, în ce constă vina lui Patapievici? Se trezeşte la câţiva ani după circul din America cu brendul turistic cu zvastică, să scormonească istoria veche a românilor şi să pună sub semnul întrebării etnogeneza poporului român şi a limbii române. Proiectul „România medievală”, „un grav atentat împotriva conştiinţei istorice a românilor, realizează performanţa incredibilă de a scoate din coşul de gunoi al istoriei teoria lui Roller, publicată în tratatul de istorie din 1960, de a o ambala în istoria migraţiilor şi de a o prezenta drept istorie a românilor”. Înşirând 17 populaţii ca participante la istoria medievală, creatorii acestei teorii nici măcar nu înscriu în acest şir numele strămoşilor noştri, dacii şi geţii. Spre a-i exclude, în alt context, se vorbeşte despre migraţia dacilor liberi în vestul Europei, iar despre geţi nu se vorbeşte deloc, deşi teritoriile locuite de ei au rămas în mare parte libere, neincluse în provincia romană.
Materialul teoretic, este conceput de elveţianul Chrzanovsky, de origine poloneză, „ale cărui legături cu Moscova sunt cunoscute”. Opreşte-ţi mintea-n loc, române, şi întreabă-te: de ce elveţian, de ce polonez, de ce legături cu Moscova? De ce oferă şi plăteşte Patapievici unui străin (unui asemenea străin) proiectul pentru cercetarea adâncimilor istoriei României? N-a găsit Patapievici un român care să-i satisfacă pofta bicisnică de a lovi în dreptul legitim al poporului nostru asupra teritoriului străbun, trâmbiţând ideea că acest drept este „multietnic”? Păi cum să găsească? Istoricii noştri au coloană vertebrală. Ar fi scris cu sânge, nu cu cerneală, un asemenea text. Se pare că pe acest Patapievici şi intelectualii care i-au fost apropiaţi, emiţători ai ideii că „nu mai e nevoie de atâta patriotism”, l-au părăsit.
„Disertaţia” lui Chrzanovsky a fost publicată într-o carte de lux, care a costat 1 milion de euro. Dar, directorul acestei instituţii româneşti care ar trebui să vorbească lumii cu argumente despre ceea ce suntem, nu se opreşte aici, ci va prezenta o serie de expoziţii internaţionale, realizate în colaborare cu MAE, vorbind despre ceea ce nu suntem. În continuare, afacerea va costa 7 milioane de euro!!!
Să iei de le bietul dascăl, care bate drumurile satelor pentru a lumina minţi şi a încălzi suflete ale copiilor ţării, şi să-i pui în buzunarele acestui slujitor sec la suflet, cu sânge înveninat de ură, ale cărui acţiuni îi revarsă reziduurile asupra chipului istoric al poporului român, din truda căruia îşi hrăneşte leşul, este unul din multele păcate ale celor care îngăduie şi susţin această propagandă de batjocorire a istoriei ţării. Şi încă prin cheltuirea unor asemenea sume de bani, şi încă susţinut de preşedintele ţării, care îl felicită public pentru activităţile culturale desfăşurate de insul cu probleme de orientare.
Neavând o învăţătură specială de profil istoric, nu facem alte comentarii asupra „adevărului” vehiculat aici. Doar o întrebare ne tulbură logica, atâta câtă este: cum a reuşit poporul nostru ca, din puzderia de migratori, să-şi selecteze şi să-şi modeleze o limbă proprie, să-şi statueze un specific naţional de obiceiuri, un mod de viaţă strâns legat de pământul locuit, toate păstrate după retragerea romanilor până la 1859, 1918, când şi-a făurit şi un stat propriu? Teoria lui Roller şi Roesler nu numai că a fost acuzată vehement de istoricii români şi, în final, desfiinţată, dar chiar şi astăzi se vehiculează ca o adevărată minune existenţa şi rezistenţa în timp a limbii române latine în groapa cu lei slavă. Tocmai această realitate, care etalează limba noastră ca „o comoară în adâncuri înfundată”, este cel mai puternic argument care elimină de la sine teoria „multietnicităţii” poporului român. Persistenţa limbii şi rezistenţa poporului în faţa invaziilor înscriu în actul legitim al istoriei noastre dovada că acest neam a rămas monolit, aşa cum l-a dăruit Dumnezeu.
„Nu se face precizarea că aceste migraţii au afectat doar anumite segmente de timp şi doar anumite regiuni, unele aflate în afara României de azi şi că au avut doar un efect colateral”, pentru că străbunii noştri erau prea legaţi de câmp, deal şi stâncă pentru a fi clintiţi din aceste locuri. Se ştie că însuşi Burebista a făcut apel la unitatea triburilor dacice pentru a fi puternice în faţa atacurilor barbarilor migratori. Trecătorii au venit, dar au şi plecat, băştinaşii au rămas să-şi păzească şi să-şi muncească glia.
Teoria despre slavizarea limbii române a durat relativ o perioadă scurtă de timp, pentru că istoricii români au avut curajul să intervină, chiar şi în constrângerile comunismului, şi să repună datele istoriei pe făgaşul lor normal. Apologia migraţiilor, ca bază a formării poporului român, cade de la sine, pentru că civilizaţia daco-romană le-a anihilat influenţele şi şi-a întărit puterea cu timpul, consolidată în autoritatea unui stat propriu, instaurat în urma multor sacrificii. Rămăşiţele minoritare care trăiesc astăzi pe teritoriul ţării noastre, sunt dovada certă că acest pământ roditor cu „iarbă grasă” şi poporul român băştinaş le-au oferit adăpost cu omenie şi împăcare.
Ziariştii implicaţi în dezvăluirea şi condamnarea acţiunilor duşmănoase la adresa României se referă la „imprecaţiile pe care cei doi inamici ai României le girează, pentru a denigra în faţa lumii identitatea naţională a românilor şi a da dreptate neruşinatelor revendicări teritoriale ale neorevizioniştilor unguri”. Acuzând pe directorul ICR pentru mârşăvia acestor acţiuni şi comentând samavolnicia acestei rămăşiţe umane, ziariştii cer „demisia de onoare” a lui Patapievici. Care onoare, domnilor ziarişti? De unde, dacă nu e? Nu trebuie să cerem. Ne stă în putere să-l scoatem la periferia societăţii, să-l izolăm de treburile statului şi de sufletul neamului nostru, ca să avem siguranţa că nu va mai naşte alţi monştri.
Deşi avem un Minister al Culturii, comisii de resort în Parlament, Academie Română, forul cel mai înalt al erudiţiei româneşti, această persoană, tulbure la cap, face ce vrea în planul culturii şi istoriei ţării. Mari semne de îngrijorare! Poporul român nu merită o asemenea pecete în faţa lumii! Este uimitor, însă, că preşedintele ţării îi mulţumeşte pentru acţiunile sale „culturale”. („Corb la corb...”) Sau, poate, nu trebuie să ne mai mirăm, ci să facem ce trebuie făcut!
Lui Horia Roman Patapievici i se dezvăluie vechi rădăcini şi state în acţiuni de trădare, transmise prin sânge paternal (vezi internet). Gravitatea actelor antiromâneşti ale acestui sinistru personaj produce schimbări în convingerile celor ce-l cunosc mai demult, înlocuind chiar aprecieri cu acuzaţii generate de revoltă. Aşa se întâmplă cu opiniile scriitoarei Herta Muller, care, dintr-o apărătoare a lui Patapievici în faţa acuzaţiilor exprimate de români urmare articolelor de presă care vehiculau dizgraţia la adresa poporului, teritoriului şi, mai ales, la adresa lui Eminescu, ieşite din mintea mucegăită a cestui chip enkavedist, care merită numele de serviciu „Micul Furer-Komisar al culturii române”, astăzi, dumneaei clocoteşte de indignare „faţă de nerecunoştinţa şi lipsa de loialitate, adică trădarea la care noul caporal s-a pretat în cea mai bună tradiţie a familiei” (Aurel Rogojan).
„Pentru apucăturile sale de călău al culturii române şi fecaloidizarea limbajului public, Horia Roman Patapievici, demn descendent al unui gestapovist sovietic cu trei nume, omul cu trei feţe care aleargă pe urmele tatălui său, cel puţin prin darul minciunii, se află la stadiul promiţătoarelor începuturi. Asta dacă nu se trezeşte la timp preşedintele onorific al ICR şi al României” (Aurel Rogojan).
„Institutul Cultural Român continuă să arunce sume fabuloase în proiecte păduchioase. Cred că doar demiterea grabnică a lui Patapievici ne mai poate scăpa de proiectele scandaloase, alese parcă să ne compromită definitiv ca naţiune, cultură, stat” (Emilia Corbu).
Subscriem şi noi, membrii Fundaţiei „Alba-Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României”, cu speranţa că partea aceea de oameni cuminţi, curaţi şi luminaţi ai ţării va reuşi să spele acest mucegai urât mirositor, care a infectat filele culturii şi istoriei româneşti. Dacă în urma atâtor acte de compromitere a prestigiului ţării, prin ridiculizarea valorilor poporului român, este menţinut în această funcţie un asemenea proclet cinic, sacrificând milioane de euro, e nevoie de o grabnică scoatere din rădăcini a răului. Doamne-ajută!

Categorie:

Tags: